1,026 matches
-
fericire, 1911) și un volum de nuvele de Prosper Mérimée (Amantul Venerei, 1921). Prozele, năclăite în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din Assisi, K. scrie un op masiv, încărcat de emoție și pietate, după o prelungită ședere în Umbria verde (Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, 1942). Pe fundalul unei epoci
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
ca să ne obișnuiască cu ceea ce face și pentru literatură, dăruindu-ne Reflecții la...reflecții, cu un subtitlu Pe portativul anilor, noi înțelegând că autorul, o dată cu venirea primăverii, în ajunul Sfintelor Paști, ca un bun gospodar care este, vrea să-și cantoneze în timp propria-și operă. Să și-o pună deoparte. Chiar ca administrare. El ne mai lăsând moștenitorilor - eventual memorialiștilor, criticii literare ori familiei, grija adunării, eventuale, a documentelor de acolo de unde sunt împrăștiate - în volume, jurnale personale, articole în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
sex, convingeri politice sau religioase. Sentimentul umanitar este unul de fraternitate și solidaritate universală, o atitudine filantropică În sensul cel mai larg al cuvântului. Sentimentele ideale au ca obiect valorile absolute: morale, culturale, spirituale, religioase etc. Persoana umană nu este cantonată exclusiv În planul existenței imediate. Ea are permanent tendința de a se proiecta dincolo de realitate, de a transcede lumea, aspirând continuu către un ideal transmundan și transpersonal. Sursa acestor idealuri superioare ale persoanei este Supra-Eul moral, care ne deschide perspectiva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevoi spirituale de factură moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această temă În continuare. Rămânând Însă cantonați În sfera preferinței interpersonale, vom admite că atât Întâlnirea, cât și relația de intimitate a unei persoane cu o altă persoană sau cu ceilalți este legată de existența unui model intern ideal, depozitat În Supra-Eul moral. El este rezultatul experienței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pancosmic, mișcă lumea, care este materia sa. O trecere de la cosmic la uman. Cele două exemple analizate mai sus sunt completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei, prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o afirmare a energiilor inconștientului, avându-și sursa În aceasta. Ne punem În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și a închipuirii nestrunite. Cu excepția primului roman, celelalte se situează într-un teritoriu fabulos, cvasimitic (un comitat Yoknapatawpha sui-generis), localizat la vărsarea Dunării în mare. Metacomentariul lipsește aproape cu totul, deși ficțiunea nu este lipsită de o dimensiune autoreflectantă. Specularitatea cantonează însă în limitele exprimării cu mijloace simbolice, fără a se etala enunțiativ în materia epică, așa cum se întâmplă la ceilalți optzeciști (chiar la Ștefan Agopian). În spațiul romanelor lui S. - o lume de pescari, negustori, circari, toți cu experiență ambulatorie
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
subtile face U. și despre tragic, așa cum se relevă acesta, între altele, în balada Meșterul Manole. O abordare nouă aduce capitolul Categorii ale etnoesteticii, unde sunt examinate frumosul, sublimul, sărbătorescul, tragicul, comicul și absurdul. În definirea frumosului autorul nu-și cantonează interpretarea la perfecțiunea formală, nu împărtășește opinia lui Lucian Blaga potrivit căreia conceptul de frumos constă în fenomenul nuanțării, ci se oprește la o serie de sentințe „acceptate ca dogme de colectivitatea întreagă”, ele vădind însă că „nu există un
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
cu proze de război, prin intermediul lui Miron Radu Paraschivescu, cel care îi găsește și pseudonimul, iar editorial cu nuvela Primăvara, apărută în 1950. Intrat inițial în plutonul scriitorilor înregimentați în campaniile ideologice ale realismului socialist din anii ’50, Z. se cantonează în proza polițistă, treptat fiind interesat și de derivatele ei (cum ar fi epica de spionaj). El știe că ingredientele unui roman polițist reușit nu sunt numai suspansul, inteligența investigației detectivistice a unui caz sau atentul control al materialului factologic
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a intrat în ea un șarpe (Șarpele Aliodor). Urcând în munți spre a încerca să filmeze fabuloșii cocoși în sezonul împerecherii, un cineast
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
persoanei. Suferința psihică este interioară, prin urmare raportată proiectiv la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primul rând, probleme de „atitudine” și „înțelegere” psihologică a „cazului”, dar, în egală măsură, și probleme serioase de psihopatologie. De regulă, în practica curentă atenția este centrată pe suferințele relatate de bolnav. Este un punct de vedere care însă rămâne cantonat la aspectul formal-extern al „conversației medic - bolnav”. Esențialul în înțelegerea acestei „suferințe” este ca să pătrundem dincolo de relatările bolnavului, pentru a descoperi și înțelege natura personalității acestuia, motivele și mobilurile suferinței sale. Este necesar prin urmare, adoptând o atitudine psihologică, să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sus, în ceea ce privește suferințele psiho-morale și personalitățile psihopatice. Personalitățile psihopatice sunt structuri organizate „caracteriopatic”, pe când „suferințele psiho-morale” se dobândesc și se dezvoltă pe parcursul vieții individului, în raport cu condițiile specifice la care am făcut referință mai sus. În plus, tulburările psihopatice sunt cantonate la nivelul caracterului, pe când suferințele psiho-morale afectează conștiința morală a persoanei. În aceasta constă și diferența dintre cele două categorii menționate. SECȚIUNEA a IV-a PSIHOPATOLOGIE ANTROPOLOGICĂ ȘI SOCIALĂ Psihopatologia antropologică și socială are intenția de a depăși cadrele stricte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a curriculumului similară cu Naturwissenschaften. A fost deceniul cercetărilor educaționale „riguroase”, al lucrărilor înțesate cu scheme, grafice, tabele și analize matematice sofisticate. Cultul măsurării, numărării și al calculelor a atins apogeul. Reproșului mai vechi adus acestor cercetări că s-ar cantona în „cantitativism” i s-au opus investigații pedagogice bazate pe noi tehnici de interpretare matematică, despre care s-a pretins că ar permite „analiza calitativă” a fenomenelor educaționale. Pedagogia temporalis a asimilat cu entuziasm mai ales analiza factorială despre care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Anii ’60 și ’70 ai secolului XX au fost marcați de ideologia „eliberării sexuale” și retorica feministă cu privire la egalitatea dintre sexe. În anii ’80 au fost însă atacate și problemele „toleranței față de orientarea sexuală”. Totuși, pedagogia feministă nu s-a cantonat în pledoarii sterile în favoarea homosexualismului, masculinismului sau lesbianismului. Pedagogia feministă este preponderent critică, nu apologetică. În anii ’80-’90 s-au explorat aspecte de mare gravitate pe care diferențele sexuale și de practică sexuală le îmbracă în societatea modernă și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
evite capcana „prăpastiei culturale”, ci și un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile de știința modernă - și să fundamenteze o știință obiectivă a conștiinței. Din păcate, științele educației, cantonate în experimentalism agresiv și pozitivism insolent, au întârziat asimilarea fenomenologiei - cea mai adecvată metodologie de abordare a fenomenelor și proceselor educaționale care, prin definiție, sunt conștiente. Dar pedagogia viitorului va fi o știință fenomenologică sau, dacă nu, va rămâne o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că nu avem resurse reale să ajungem. Când ne apropiem sau chiar atingem așa‑numitul ideal, realizăm că dorim altceva și acel altceva devine ideal; există situații când eul ideal nu poate fi atins niciodată. Dacă o persoană se va cantona în decalajul dintre eul real și cel ideal, are multe șanse să trăiască o permanentă stare de nemulțumire, frustrare și chiar depresie. Dominarea imaginii de sine de către eul ideal este un fenomen destul de frecvent la adolescenți, ei dorind să devină
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unei minți bolnave, se deformează, se descompun, se mișcă haotic prin memoria personajelor și trec în text la întâmplare, în intenția de a sugera precaritatea identității eului, nonsensul existenței umane. În cele din urmă, P. H. pare să se fi cantonat în zona dintre beletristică și psihologie/psihiatrie, din dorința de a valorifica o experiență. O plachetă de versuri, Sintagmele ochiului (2003), înscrie un salt parcă într-o vreme de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în vuietul vremii, unde se abandonează declarat elementul circumstanțial, ocazional, în favoarea unei viziuni supratemporale. Poezia cantonată în cadre conjuncturale, aleatorii este repudiată: „Silită poezie-a vremii noastre,/ Într-adevăr, prea mult a vremii noastre/ Și prea puțin a vremurilor toate.” Impulsul poetic se orientează spre vechi și etern valabil: „Deschideți iară vechile atlase;/ Pornim spre zările
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
obiect” prețios, asemenea artei. Poezia capătă uneori vagi, retorice elanuri constructiviste, R. fiind sedus mai degrabă de aspectul pictural, pitoresc al agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
cu atât mai mult apare frica -, pentru Carolyn, să realizeze un masaj al perineului cu gel și, pentru amândoi, să efectueze o penetrare dezinteresată folosind gelul. In cazul lui Hubert, totuși, accentul pus pe afirmarea de sine risca să-l cantoneze în problema sa, să-l reducă la diserecția sa. Personalitatea soției sale impunea ca simptomul să fie abordat ca punct de plecare: această situație aproape că justifica intrarea în joc a lui Hubert. In cazul studiat, poate un instinct de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
managementului resurselor umane. Ștefan Buzărnescu: Cea mai semnificativă orientare teoretico-metodologică prezentă În mediile universitare din România post-1989 o consider a fi constructivismul sociologic. Din păcate, s-au finalizat puține (rarisime chiar) studii din perspectiva sociologiei constructiviste, iar practica sociologică pare cantonată În aria unei sociografii confortabile sub aspect metodologic și rentabile ca aspect financiar. Hermeneutica sociologică a băncilor de date deja acumulate, așteaptă, Încă, nu se știe care generație dispusă la un efort de descifrare teoretică a achizițiilor empirice postdecembriste. Sociobiologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea noastră, nu poate fi cantonat În domeniul inconștientului, ci el se Întinde peste Întregul raport dintre generații și Își găsește legitimarea tocmai la intersecția generațiilor. Procesele de transmitere nu pot să fie Înțelese decât pe scara succesiunii temporale a generațiilor, căci ceea ce este transmis se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dintâi număr, depistează în istoria culturală recentă trei generații care ar ilustra „multiplicitatea de fețe ale Ardealului cultural de azi”. Prima generație, cea antebelică, iluminată de angajarea în înfăptuirea idealului național, rămăsese - în viziunea autorului - la mentalitatea de dinainte de război, cantonată într-un militantism steril. Cea de-a doua, care „și-a făcut studiile imediat după război” și s-a format „în beatitudinea marei biruinți, în plenitudinea burselor și a posturilor vacante”, este definită, fără menajamente, ca fiind „generația drumului invers
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
în iatacul unei bunici care nu mai zâmbește de mult decât din fotografii. L. nu reușește să se distanțeze de influențe și plătește tribut liricii bacoviene ori celei coșbuciene. Placheta Lanterna magică (1941), scrisă în colaborare cu Ștefan Baciu, se cantonează în aceeași atmosferă de melancolie și regret. Versul nu cultivă nevroze, ci îl îndeamnă pe cititor să-și amintească de copilăria pierdută, să privească mai atent un decor autumnal, să-și recheme din uitare figuri de prieteni. Moartea nu înspăimântă
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
inferez că teoriile respective sunt pe cât de etnocentrice, pe atât de teleologice, rămânând astfel încă ancorate în „proiectul iluminist” de știință socială, adică de concepere a societății. Referințele lor sunt eminamente macrosociale, nu prezintă mecanismele sociale propriu-zise ale dezvoltării, sunt cantonate într-un holism metodologic ce ignoră actorii sociali individuali și modul de agregare a acțiunilor lor pe calea generării sau construcției de acțiuni colective ce configurează un anumit model al dezvoltării și mai ales se raportează teleologic la o „metanarațiune
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]