3,764 matches
-
trezit și eu scrutând orizonturile mării, ca și cum aș aștepta pe cineva. Am găsit pe obraz o lacrimă care parcă nu era a mea. Nu știu cum de răsărise acolo. Poate răsărise din speranța Marelui Bronz, din chemările lui Milică... Frații Grimm și capela erau două lumi diferite, care se căutau din ochi, ca să se cunoască mai bine. Ardeau de curiozitate să pătrundă în intimitatea celeilalte. Cu chipul său vesel, de personaj de poveste, căsuța te întreba din ochi dacă nu vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea aripile. Nu semăna, decât pentru cunoscători, cu bisericuțele din Apuseni sau Moldova. Semăna cu ea. Sau poate că semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Semăna cu ea. Sau poate că semăna cu Andra. Mândră, independentă, puternică, originală, gata oricând să-și ia zborul de una singură... Antu era, cu siguranță, Antu l-a întâmpinat cu tăceri. I-a făcut semn să-l urmeze în capela lângă care aștepta El-Zorab... E o mică problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din fântâna arteziană. Este în așteptare... Antu înțelege nedumerirea... Știți, mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat cam așa: "Să mă îngropați aici, în capelă, sub lespede". Greu am priceput ce înseamnă lespede. Greu am înțeles și cum poate fi înmormântat un om într-o capelă, dar ne-au lămurit niște turiști europeni toată povestea asta. Lady e aici. O așteaptă și El-Zorab... A căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat cam așa: "Să mă îngropați aici, în capelă, sub lespede". Greu am priceput ce înseamnă lespede. Greu am înțeles și cum poate fi înmormântat un om într-o capelă, dar ne-au lămurit niște turiști europeni toată povestea asta. Lady e aici. O așteaptă și El-Zorab... A căzut, mister. A căzut de sus, de pe schele, pe când lucra la cei patru apostoli ai voștri, pe boltă. De obicei se lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai avea o speranță: încă mai putea alunga singurătatea. E tare trist, mister, s-ajungi să-ți sprijini sufletul numai într-un El-Zorab, chiar și dacă ființa aceasta este un animal minunat... El-Zorab stătea, imperial, cu privirile îndreptate spre intrarea capelei. Nu-l interesa nimic, nu-l distrăgea nimic. Era, tot, numai o așteptare; un animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ființa aceasta este un animal minunat... El-Zorab stătea, imperial, cu privirile îndreptate spre intrarea capelei. Nu-l interesa nimic, nu-l distrăgea nimic. Era, tot, numai o așteptare; un animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de tot; sub o lespede. Chiar și de El-Zorab se îndepărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfinților: "Omule, dar de Sfântul Onuț Postmodernul Priponit în Cătușe cu Cifru ai auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări?... O noapte întreagă a cântat vioara în capelă. A fost un dialog al unei mari tristeți cu Milică. De la milica superbă, până la Requiem-ul lui Mozart... A cântat toată noaptea, avea să povestească Antu. N-am mai văzut, n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-a vrut nimic. Părea că discută mereu cu unul dintre sfinții lui lady, care avea și el o vioară. Dimineață arăta ca un om dintr-o altă lume. Când a dat cu ochii de buchetele de flori care înconjurau capela, a rămas ca o stană de piatră... Știți, mister, avem o problemă: le-a trimis șeicul, cel care i-a dăruit lui lady și calul. Cu un elicopter le-a adus. Omul e de-a dreptul nebun: chiar a iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a dreptul nebun: chiar a iubit-o pe lady. A dat ordin ca El-Zorab să aibă o alocație viageră, pe care o voi gestiona eu. Va asigura dacă legatarii testamentari ai lui lady vor fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele existente. Tot el s-a ocupat, de la distanță, de înmormântare, a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume pentru înfloriturile acelea ciudate săpate în lespede, despre care se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
creștină într-un Dumnezeu căruia putem să ne adresăm ca unei persoane, iar pe de altă parte, să dăm o interpretare simbolică tuturor aspectelor antropomorfe prezente în imaginea lui Dumnezeu. După splendida sa restaurare, am fost din nou să vizitez Capela Sixtină și am admirat frescele geniale ale lui Michelangelo reprezentând pe creatorul luminii, soarelui, lunii și stelelor, iar în cele din urmă pe Adam și Eva, omul și femeia. În epoca marilor călătorii în spațiu puțini sunt cei care iau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și la liturghia papală în Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio, adorația după prânz și cină, care începeau și se terminau în sala de mese cu rugăciunea de mulțumire. Înainte de cină erau litaniile, iar uneori se adăugau și vesperele cântate sau completoriul. Într-adevăr, nu se poate spune că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Colecția ACADEMICA 154 Seria Istorie Calinic I. Popp Șerboianu (1883-1941) a fost preot, diacon, arhimandrit ortodox, cu o activitate vastă și controversată. Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din București a fost diacon la Capela Ortodoxă Română din Paris, preot în București, Cadrilater, dar și misionar printre românii din SUA, precum și la mânăstirile din Cozia și Stânișoara etc. A avut o vastă activitate publicistică, cea mai importantă lucrare a sa fiind Les Tsiganes: Histoire-Ethnographie-Linguistique-Grammaire-Dictionnaire, Paris
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
menționat în Românul, ca oficiind alături de arhiereul Teodosie Ploeșteanu, dar și de alți preoți, serviciul divin ocazionat de Sărbătoarea Ortodoxiei, organizată de către Societatea națională ortodoxă a doamnelor române din București în 191125. În 1909, la 16 noiembrie, ajungea diacon la Capela Română Ortodoxă din Paris, unde activează până în iulie 191026. Datorită unor neînțelegeri cu Chesare Stefano, ce a slujit ca preot superior la această capelă între 1902 și 1914, el părăsește capitala Franței revenind în țară. În 1913 este detașat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ortodoxă a doamnelor române din București în 191125. În 1909, la 16 noiembrie, ajungea diacon la Capela Română Ortodoxă din Paris, unde activează până în iulie 191026. Datorită unor neînțelegeri cu Chesare Stefano, ce a slujit ca preot superior la această capelă între 1902 și 1914, el părăsește capitala Franței revenind în țară. În 1913 este detașat în Cadrilater, iar pentru o perioadă a fost paroh la Biserica Kalinderu și, între 1914 și 1918, preot la Biserica Sf. Ilie din București 27
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ortodoxă din București în 191428. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial îl regăsim în calitate colaborator la Cultura. Revista Cântăreților Bisericești din România, având titulatura de ierodiacon 29. Cu aceeași titulatură semnează un articol apărut în 1912 în Convorbiri literare de la Iași, despre Capela Ortodoxă Română din Paris 30. În însemnările lui Nicolae Filipescu este amintit în jurul anului 1916 ca fiind directorul Gazetei Țăranilor 31, ziar unde publicase de altfel câteva articole. Activitatea lui Șerboianu înainte de izbucnirea Primului Război Mondial a intrat și în atenția lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu a constituit un impediment pentru ca arhimandritul să își depună candidatura la scaunul Episcopiei de Argeș, conform revistei Flacăra Sacră din mai 1936. În nota informativă a revistei asupra acestui moment se preciza limpede faptul că Șerboianu era "deservent al Capelei Crematoriului și convins al ideii cremațiunii umane față de religia creștină"56, candidatura sa fiind îndreptățită datorită valorii sale intelectuale. Se mai preciza faptul că arhimandritul era licențiat în Teologie, Filozofie și Drept (o exagerare evidentă, deoarece el a fost licențiat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
activitatea curajoasă și înțeleaptă a veneratului Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, care a pus în serviciul cauzei cremațiunii toată erudiția sa teologică, dând binecuvântarea bisericii iubiților noștri morți și încurajarea divină a celor în viață. Maiestatea și solemnitatea serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului servicii religioase pentru ortodocșii care optau pentru arderea cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o altă exagerare. Cât privește scrierile propriu-zise ale lui Șerboianu asupra cremațiunii se remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de deschiderea crematoriului Cenușa în 1928116. Mai târziu, odată cu adeziunea sa la cauza cremaționistă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de preoții care săvârșeau serviciile religioase pentru cei ce se incinerau în altă locație decât capela crematoriului. Situația de intoleranță asupra cremațiunii era adâncită prin acțiunea unor "preoți interesați și certați cu cultura teologică"139, care au creat o nevroză anticremaționistă în România vremii, în loc să călăuzească credincioșii înspre o viață adevărată în lumina credinței. Întrebarea " Cine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu, avocatul Ion Ionescu-Boancă, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ciorăneanu, secretar particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]