333 matches
-
moment, Parohia din Moara avea în îngrijire spirituală 75 de familii cu 320 credincioși. Ca paroh a fost numit preotul Jacek Strzelecki din Polonia, dar acesta a păstorit aici scurtă vreme, deoarece a fost numit paroh în Solonețu Nou și capelan al polonezilor bucovineni. Ca urmare, pentru o perioadă, Parohia Moara a fost din nou subordonată administrativ Parohiei din Suceava. La 1 septembrie 2008 a fost numit ca paroh de Moara preotul Iulian Ceobanu. Acesta a început construirea unei case parohiale
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și anexele sale se aflau pe locul unde este astăzi Școala generală nr. 2. În 1785, această capelanie locală a fost transformată în parohie. Parohia Gura Humorului avea în acel an în îngrijire spirituală un număr de 332 de
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor s-a făcut cu nr. 2943 din 7 decembrie 1822, iar preluarea parohiei s-a efectuat la 2 martie 1823 de către preotul iezuit Andrei Pierling și ajutorul său, Iosif Steidler, iar capelanul Theodor Lazar a fost pensionat. La început au fost doi preoți, apoi trei, pentru ca mai apoi, după 21 de ani, la încheierea misiunii lor în Bucovina, să fie cinci preoți iezuiți. Plata preoților iezuiți se făcea din fondul religionar, câte
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
lui Vonnegut. Utilizarea bombardardării orașului Dresda în timpul celui de-al doilea război mondial, ca eveniment central al povestirii, face ca romanul să fie aproape autobiografic, datorită faptului că autorul a fost prezent la bombardament, ca prizonier de război. Ajutorul de capelan Billy Pilgrim este un soldat american dezorientat, fatalist și neinstruit. Nu-i plac războaiele și este capturat de germani în timpul bătăliei de la Bulge și dus la o închisoare din Dresda. Germanii îl pun pe Billy și pe ceilalți prizonieri într-
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
până atunci era romano-catolică, a intrat în proprietatea bisericii reformate. Parohia a aprținut de Consistoriul Suprem al Bisericii Evanghelice din Sibiu până în anul 1862, având, din secolul al XVI-lea, doi preoți: un preot principal, de religie reformată și un capelan (inițial sas, mai apoi maghiar) de religie evanghelică. În prezent numărul credincioșilor este în continuă scădere, lucrările de restaurare, consolidare și amenajare fiind suportate de fundații și organizații din străinătate.
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
când se înființează Direcția Domeniului Rădăuți și este adusă herghelia de la Vășcăuți. Franz Wiszniowski afirmă că atunci s-au stabilit la Rădăuți pri-mele 20 de familii catolice. Comunitatea romano-catolică formată, mică ce-i drept, era păstorită până în anul 1797 de capelanii militari locali din Frătăuți, pr. Paulus Lewinski și pr. Guido Piot-kowski. Din anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke (1799-1800) și pr. Nicky József (1800-1802) care erau capelani la Istensegits (Țibeni). Din anul
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
păstorită până în anul 1797 de capelanii militari locali din Frătăuți, pr. Paulus Lewinski și pr. Guido Piot-kowski. Din anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke (1799-1800) și pr. Nicky József (1800-1802) care erau capelani la Istensegits (Țibeni). Din anul 1802 și până în anul 1816 comunitatea catolică rădăuțeană a fost păstorită de către capelanul civil de Andrásfalva (Măneuți), pr. Nárzisus Lindemann. În anul 1787 capelanatul militar din Frătăuți este mutat la Andrásfalva (Măneuți) și transformat în
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke (1799-1800) și pr. Nicky József (1800-1802) care erau capelani la Istensegits (Țibeni). Din anul 1802 și până în anul 1816 comunitatea catolică rădăuțeană a fost păstorită de către capelanul civil de Andrásfalva (Măneuți), pr. Nárzisus Lindemann. În anul 1787 capelanatul militar din Frătăuți este mutat la Andrásfalva (Măneuți) și transformat în capelanat local civil. Conform celor scrise de pr. Norbert Gaschler în lucrarea "Chronik der römisch-katholischen Pfarrei Sereth - Cronica
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
de locuitori care se declară de etnie ucraineană, iar căsătoriile mixte determina o problemă legată de schimbarea limbii liturgice în biserică. În cele două secole de existență (1812-2012), asistenta spirituală a comunității greco-catolice din Siret a fost asigurată de 2 capelani și 8 parohi. În perioada 30 iulie - 1 august 2012, Vasile Bizău, episcopul greco-catolic de Maramureș, a efectuat prima vizită canonica în calitate de episcop a bisericilor greco-catolice ucrainene din Bucovina. În cea de-a doua zi, el a vizitat parohiile Clit
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
la tine...” 1811-2011. Acest monument dedicat „Neprihănitei Zămisliri” a fost ridicat cu ocazia bicentenarului Parohiei Romano-Catolice din Siret și sfințit de Excelență Să episcop de Iași Petru Gherghel. 13 noiembrie 2011.". În perioada 1775-2011, în Parohia Siret au slujit 10 capelani, 41 preoți-parohi și 27 preoți-cooperatori. În acest timp, au avut loc 15 vizite episcopale. În cimitirul din Siret sunt înmormântați opt preoți, dintre care unul a fost decan. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
cu vederi progresiste. Simion Balint, bunicul lui Enea Hodoș pe linie maternă, a fost unul din luptătorii care, în 1848, a participat activ în calitate de tribun la revoluția condusă de Avram Iancu. A urmat studiile teologice și a fost numit preot capelan la Roșia Montană. A avut o fiică, Ana Balint, mama lui Enea Hodoș. Locuitorii din Roșia Montană vorbeau cu însuflețire despre faptele sale și-i cântau cântecul: Folcloristul s-a putut mândri și cu rudele din partea tatălui, fiindcă străbunicul său
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
stol de vrăbii într-un loc necunoscut. Filmul a fost filmat în parte la Washington & Jefferson College, în apropiere de Pittsburgh, Pennsylvania. Capela din Old Main este văzută la începutul filmului ca sala de clasă a lui Beaumont, iar cabinetul capelanului facultății a fost folosit ca biroul lui Beaumont. Profesorii și studenții de la facultate au servit ca figuranți în film. Filmul a fost turnat din octombrie 1990 până în martie 1991 și lansarea sa a fost amânată timp de mai mulți ani
Jumătatea întunecată (film) () [Corola-website/Science/326002_a_327331]
-
(n. cca. 1059, Chartres, sau în împrejurimi - d. după 1127) a fost un cronicar al Primei cruciade, care a scris în limba latină. Faptul că Foucher a fost numit în poziția de capelan al cruciatului Balduin de Boulogne în 1097 sugerează că ar fi avut o pregătire clericală, cel mai probabil la școala din Chartres. Cu toate acestea, este probabil că nu era membru al capitulului catedralei, dat fiind că nu este menționat
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
1097, unde s-a raliat celorlalte grupuri de cruciați participanți la Prima cruciadă. a străbătut Asia Minor pe la Marash, cu puțină vreme înainte ca grosul trupelor cruciate să fi ajuns la Antiohia. Ajuns la rândul său acolo, a fost numit capelan de către Balduin de Boulogne. L-a urmat pe noul său stăpân atunci când acesta s-a separat de armata cruciată principală, pentru a se îndrepta către Edessa, unde Balduin a întemeiat Comitatul de Edessa. După cucerirea Ierusalimului în 1099, Foucher a
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
tîrziu, atunci când Balduin de Boulogne a devenit rege al Ierusalimului în anul 1100 (ca urmare a morții fratelui său, Godefroy de Bouillon), Foucher l-a însoțit și de această dată și este probabil că și-ar fi îndeplinit funcția de capelan până la 1115. După acel an, Foucher a fost canonic la Biserica Sfântului Mormânt, fiind probabil responsabil al moaștelor și al trezoreriei bisericii. El a continuat să stea la Ierusalim până la 1127, după care dată nu mai există nicio evidență asupra
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
o conspirație pentru a prelua controlul asupra navei, care fusese plănuită de 12 condamnați. Vecinul său, Jack Prendergast, care extorcase printr-un sistem ingenios de înșelăciune 250.000 £ de la cei mai mari negustori din Londra. Banii nu fuseseră recuperați, , iar capelanul era un fost complice, care-i era loial. Acesta se dăduse drept preot și se îmbarcase astfel pe corabie, având în ladă destui bani ca să cumpere corabia. Cu acești bani, Prendergast cumpărase cu ei majoritatea echipajului, chiar și ofițeri (printre
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
bolnav. Deținuții au trebuit să acționeze imediat pentru că altfel atacul nu ar mai fi avut loc prin surprindere. Au fost ucise cele două santinele, un caporal și doi soldați. Când au intrat în cabina căpitanului, condamnații l-au văzut pe capelan cu arma fumegândă, în timp ce căpitanul zăcea mort. În timp ce condamnații își serbau victoria, ei au fost atacați de soldați care au împușcat opt deținuți și pe Wilson, falsul preot. Beneficiind de superioritate numerică, condamnații i-au măcelărit pe soldați și pe
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
un fapt împlinit și îi trimisese acel mesaj lui Trevor. Expresia "armă fumegândă" însemnând o vină de netăgăduit este adesea atribuită acestei povestiri. Un pasaj din text se referă la o crimă săvârșită de către un impostor care se dădea drept capelan la bordul navei-închisoare "Gloria Scott": "Am dat buzna în cabina căpitanului... el zăcea acolo... în timp ce capelanul stătea cu un pistol fumegând în mână..." Deși este folosit cuvântul pistol, această referință este considerată a fi la originea popularei expresii. La
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
netăgăduit este adesea atribuită acestei povestiri. Un pasaj din text se referă la o crimă săvârșită de către un impostor care se dădea drept capelan la bordul navei-închisoare "Gloria Scott": "Am dat buzna în cabina căpitanului... el zăcea acolo... în timp ce capelanul stătea cu un pistol fumegând în mână..." Deși este folosit cuvântul pistol, această referință este considerată a fi la originea popularei expresii. La emisiunea americană de televiziune Jeopardy!, indiciul Final Jeopardy de la 19 noiembrie 2007 conținea o trimitere la acest
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
lucrat o perioadă în muzeul anatomic condus de Șir Henry Wentworth Acland (1815-1900). În 1852 a devenit asistent al preotului de la Parohia St Thomas the Martyr, Oxford și în 1854 a fost hirotonit preot; el a deținut și postul de capelan al capelei marinărilor de la Oxford. Printre alte însărcinări, el a fost pentru o perioada capelan la St. Bartholomew's Hospital. În 1878 Wood s-a stabilit în Upper Norwood (în sudul Londrei), unde a trăit până la moarte. În 1854, el
John George Wood () [Corola-website/Science/325244_a_326573]
-
a devenit asistent al preotului de la Parohia St Thomas the Martyr, Oxford și în 1854 a fost hirotonit preot; el a deținut și postul de capelan al capelei marinărilor de la Oxford. Printre alte însărcinări, el a fost pentru o perioada capelan la St. Bartholomew's Hospital. În 1878 Wood s-a stabilit în Upper Norwood (în sudul Londrei), unde a trăit până la moarte. În 1854, el și-a abandonat activitatea de preot pentru a se consacră activității literare. În 1858, a
John George Wood () [Corola-website/Science/325244_a_326573]
-
Norwood (în sudul Londrei), unde a trăit până la moarte. În 1854, el și-a abandonat activitatea de preot pentru a se consacră activității literare. În 1858, a acceptat un post de lector la Christ Church, Newgate Street, si a fost capelan asistent la Spitalul St Bartholomew din Londra (1856-1862). În perioada 1868-1876 a deținut un post de șef de cor la Uniunea Corala a Diecezei de Canterbury. După 1876, s-a consacrat scrierii de cărți și a susținut, în întreaga țară
John George Wood () [Corola-website/Science/325244_a_326573]
-
în schimbul lecțiilor de reîmprospătare în ebraică. Deși a luat ordurile sacre în Biserica Anglicană, el a devenit un puritan la Cambridge, pierzând orice șansă la un loc de promovare în biserica Anglicană. După ce a absolvit de la Cambridge, Williams a devenit capelan la un lord puritan, Sir William Macham. S-a căsătorit cu Mary Barnard (1609-76) la 15 decembrie 1629, în biserica din High Laver, Essex, Anglia. Ei au avut șase copii, toți născuți în America: Mary, Freeborn, Providence, Mercy, Daniel și
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
a murit anul următor. Răspunsul lui Filip a fost de a o bloca pe Ingeborg departe, în castel Étampes. Pentru prizoniera Ingeborg hrana era neregulată și uneori insuficientă. Nimeni nu avea dreptul s-o viziteze cu excepția unei ocazii când doi capelani danezi au avut permisiunea s-o viziteze. Filip a fost excomunicat în 1200 și regatul a fost plasat sub interdicție. În 1201 Filip a cerut Papei să-i declare copiii legitimi și Papa a fost de acord în schimbul sprijinului său
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
a colecționat plante asiduu, în special din Asia, Noua Guinee și Australia. Ultima parte a vieții sale a trăit-o în Australia și a decedat în Brisbane, Queensland. Soțul său s-a înrolat în Armata Statelor Unite în 1902 ca și capelan, cu rangul de căpitan, fiind trimis în Filipine, America și în Franța în timpul Primului Război Mondial, reîntorcându-se acasă în 1918. În timpul perioadei petrecute în Filipine, anume între 1905 și 1907, Mary a fost în excursii ample prin Luzon și Mindanao. După
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]