1,524 matches
-
infanteriei. Toate inovațiile și modernizările aveau să-i asigure armatei sovietice forța necesară pentru dominarea Războiului Rece. Numeroase efective ale Armatei Roșii care luptaseră pentru eliberarea Europei de ocupația nazistă au rămas în țările în care au ajuns și după capitularea Germaniei. Conștient de vulnerabilitatea Uniunii Sovietice în cazul unui atac occidental, Stalin a folosit această ocupație militară pentru a înființa state satelit, zone tampon între Germania și Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică și-a câștigat rapid o influență politică și economică
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
însărcinare obișnuită pentru unitățile de tancuri conform tuturor doctrinelor operaționale ale vremii. Trupele încercuite franceze, belgiene și britanice au lansat pe 26 mai Operațiunile Dynamo și Ariel, pentru evacuarea militarilor din Belgia și Pas-de-Calais. Poziția aliaților a fost complicată de capitularea de pe 27 mai a regelui Leopold al III-lea al Belgiei. În atmosfera generală de confuzie, în timp ce se desfășura evacuarea de la Dunkerque, iar Parisul era asediat, au fost trimise o divizie canadiană și una britanică la Brest în Normandia care
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
guvern colaboraționist și și-a stabilit capitala în stațiunea balneară Vichy, regimul devenind astfel cunoscut ca Regimul de la Vichy. Charles de Gaulle, care fusese numit subsecretar de stat la ministerul apărării de către Paul Reynaud, se afla la Londra în momentul capitulării Franței. El a transmis pe cale undelor renumitul său Apel de pe 18 iunie, prin care refuza să recunoască legitimitatea guvernului de la Vichy, (în condițiile în care funcția de Președinte al Franței era vacant), și a început să organizeze Forțele Franceze Libere
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Atacul de la Mers-el-Kebir). General Charles de Gaulle a fost membru al guvernului francez în timpul desfășurării Bătăliei Franței. În condițiile în care forțele franceze erau copleșite de atacul german, de Gaulle s-a alăturat gupului de politicieni care erau împotriva unei capitulări negociate în fața Germaniei Naziste și a Italiei Fasciste. Aceste puncte de vedere erau împărtășite și de președintele consiliului de miniștri, Paul Reynaud. Premierierul francez l-a trimis pe de Gaulle pe post de emisar în Regartul Unit, unde de Gaulle
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
să împiedice difuzarea discursului liderului francez, dar aceste încercări au fost zădărnicite de intervenția lui Winston Churchill. Apelul de pe 18 iunie este considerat în istoria franceză unul dintre cele mai faimoase discursuri politice. Pe 22 iunie, Pétain a semnat totuși capitularea Franței și a devenit liderul unui regim-marionetă cunoscut ca Regimul de la Vichy. (În Vichy își stabilise sediul noul guvern.) De Gaulle a fost judecat în lipsă de autoritățile regimului colaboraționist francez și a fost condamnat la moarte pentru trădare. Pe
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Tag și, în ciuda unor atacuri ale resturilor companiei mobile italiene și a atacurilor din aer, trupele au organizat un asediu al garnizoanei italiene. După lupte care au durat până pe 28 februarie, italienii, în ciuda superiorității lor numerice, au inițiat negocieri pentru capitulare. Garnizoana italiană s-a predat pe 1 martie 1941, oaza Kufra intrând sub controlul FFL. Bătălia de la Bir Hakeim (26 mai 1942 - 11 iunie 1942) s-a dus între Afrika Korps și Divizia I franceză, sprijinită de Divizia a 7
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
lângă [[Speyer]] și au cucerit orașele [[Karlsruhe]] și [[Stuttgart]]. Armata I în aprilie 1945 a încercuit și capturat Corpul al 17-lea german din [[Munții Pădurea Neagră]] și au cucerit sud-vestul Germaniei. Pe 7 mai 1945, Germania a semant [[Actul capitulării Germaniei|capitularea]] la [[Rheims]], în [[Franța]]. Până în septembrie 1944, forțele [[FFL]] ajunseseră la aproximativ 560.000 de luptători, iar cele ale [[FFI]] la aproximativ 300.000, pentru ca la sfârșitul anului 1944, să se ridice la aproximativ un milion. Până la sfârșitul
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
și au cucerit orașele [[Karlsruhe]] și [[Stuttgart]]. Armata I în aprilie 1945 a încercuit și capturat Corpul al 17-lea german din [[Munții Pădurea Neagră]] și au cucerit sud-vestul Germaniei. Pe 7 mai 1945, Germania a semant [[Actul capitulării Germaniei|capitularea]] la [[Rheims]], în [[Franța]]. Până în septembrie 1944, forțele [[FFL]] ajunseseră la aproximativ 560.000 de luptători, iar cele ale [[FFI]] la aproximativ 300.000, pentru ca la sfârșitul anului 1944, să se ridice la aproximativ un milion. Până la sfârșitul războiului în
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
fetițele Fiorenza și Lisetta și băiatul Sandro, în orășelul Casteglion Fiorentino, lângă Florența. Fiind convertită la creștinism, și ascunzându-și originea evreiască, ea a găsit de lucru ca translatoare în serviciul armatei germane ce ocupa această parte a Italiei după capitularea guvernului Badoglio în fața Aliaților. La începutul anului 1944 a murit și ea de o criză cardiacă, iar doica italiană Ida Rubello, s-a oferit să le poarte de grijă orfanilor. Militari germani, care nu știau de originea evreiască a copiilor
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
a murit subit la 25 septembrie la Les Quesnoy. Ca parte a tratatului Ludovic i-a promis mâna propriei lui fiice, Ana, cu Champagne și Ponthieu ca zestre, însă căsătoria nu a avut loc. În același timp Carol a obținut capitularea teritoriului Ponthieu. Revolta din Liège împotriva socrului și cumnatului său, Ludovic de Bourbon, prinț-episcop de Liège, și dorința de a pedepsi orașul Dinant, a intervenit pentru a distrage atenția de la afacerile cun Franța. În timpul războaielor din vara precedentă, din Dinant
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
armistițiul cu Aliații la sfârșitul lui martie. Napoleon își aduce resturile armatei principale la Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea Împăratului, Soult dă o ultimă disperată bătălie împotriva lui Wellington la Toulouse. Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
și 3 Infanterie americane pe de o parte, și de cealaltă parte de mai multe unități germane compuse din porțiuni ale diviziilor 237, 10, 197, 87 și 28. În martie 1918, cu aportul a 50 de noi divizii eliberate prin capitularea Rusiei de pe frontul de est, armata germană a lansat o serie de atacuri pe frontul de vest, în speranța de a-i învinge pe aliați înainte ca forțele americane să fie complet desfășurate. În nord, armata a 5-a britanică
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
primiseră ordine de la Sikorski să evite confruntările cu sovieticii. Guvernul polonez și comandamentul militar suprem s-au retras spre sud-est, spre capul de pod românesc, și în cele din urmă au traversat granița în România neutră. Nu a existat nicio capitulare oficială, iar rezistența armată a continuat în mai multe locuri. Varșovia a fost bombardată sălbatic pe 27 septembrie, unele unități militare continuând lupta până în octombrie. În cele mai multe zone muntoase ale țării, subunități ale armatei au început lupta clandestină de rezistență
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
oamenii săi pot prelua controlul asupra Varșoviei și pot să apere capitala până la reîntoarcerea guvernului în exil la Londra. După 63 de zile de lupte foarte sângeroase, orașul a fost transformat în ruine, iar represaliile germane au fost cumplite. După capitularea lui Bór-Komorowski, luptătorii Armatei Teritoriale au fost tratați de germani ca prizonieri de război, dar polupația civilă a suportat represalii nemiloase. Pierderile totale ale polonezilor au fost estimatea la 150.000 -300.000 de morți, 900.000 de civili trimiși
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Meglen. Liderii principatului au fost Alchiviad Diamandi di Samarina (Prinț Alchibiades I, 1941-1943) și baronul Gyula Cseszneky de Milvány (Prinț Julius I, 1943). Existând doar mulțumită armatei italiene (și recunoscut excluziv de Italia), principatul a dispărut în octombrie 1943 odată cu capitularea Italiei și cu intensificarea în zonă a acțiunilor de rezistență împotriva trupelor de ocupație germane, acțiuni conduse de armata elină E.A.M. în care s-au înrolat și mulți Aromâni. Astăzi, poziția oficială a guvernului grec este că aromânii sunt
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
foc de tun tras de „Bateria Carol” la Calafat, sub ochii domnitorului. De asemenea, a coordonat construirea podului de peste Dunăre de la Săliștioara-Măgura, a condus pregătirea intrării în acțiune a artileriei la Asediul Plevnei, fiind prezent, alături de alți ofițeri români, la capitularea lui . În anul 1883 Arion a fost numit general de brigadă și inspector general al artileriei, funcție care a îndeplinit-o până în 1892. Cu acest rang a deținut două poziții foarte prestigioase și importante. El a fost comandant al Corpului
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
o serie rapidă de cedări fără luptă a altor voievozi. Aproape întreaga țară a urmat această tendință, iar suedezii au intrat fără opoziție în Varșovia în august 1655. Regele Ioan Cazimir a fost obligat să se refugieze în Silezia. În ciuda capitulării fără luptă a majorității voievodatelor, au rămas câteva puncte de rezistență, printre care cea mai semnificativă a fost mănăstirea Jasna Góra. Garnizoana fortăreței-sanctuar al Poloniei, condusă de Marele Prior Augustyn Kordecki, a rezistat cu succes atacurilor suedezilor care asediaseră mănăstirea
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
12 septembrie 1944, „în termeni impuși aproape în întregime de Uniunea Sovietică”, ca o consecință, între altele, și a faptului că aceasta își desfășurase forțele armate pe tot teritoriul României. În această situație, unii au considerat lovitura de stat drept „capitulare”, o „predare” „necondiționată” în fața sovieticilor și a aliaților lor. Regele Mihai a evitat soarta unui alt fost aliat german, prințul Kiril, regentul Bulgariei, executat de sovietici în 1945, și a fost ultimul monarh din spatele Cortinei de fier care să-și
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”, potrivit descrierii oficiale a decorației. Liderul comunist albanez Enver Hodja considera că Mihai ar fi fost decorat cu Ordinul Victoria datorită capitulării sale în fața sovieticilor, într-o situație în care nu putea face altceva. Unii susțin că lovitura de stat a făcut posibil avansul mai rapid al trupelor lui Stalin în România și în Europa, în detrimentul trupelor Aliaților occidentali. Alții văd în
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
garnizoana grecilor și docurile portului, ei au fost respinși în cele din urmă de contraatacurile elenilor. Mai multe unități germane au luat ostatici din rândurile populației civile pentru ai folosi ca „scuturi umane”. Germanii au lansat manifeste prin care cereau capitularea imediată și amenințau cu represalii dure. A doua zi, Heraklion a fost bombardat puternic, iar unitățile elene s-au retras pe noi poziții defensive pe drumul spre Knossos. La căderea întunericului, germanii nu reușiseră să cucerească și să păstreze niciunul
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
trupelor de elită germane care fuseseră la un moment dat prizonierii de război ai Aliaților. În timpul luptelor din Olanda, britanicii au reușit să captureze numeroși parașutiști germani, dar nu au fost capabili să evacueze decât 1.200 de prizonieri până la capitularea olandezilor. Astfel, cei mai mulți parașutiștilor germani au fost eliberați și au reluat lupta împotriva aliaților. Comandanții aliați erau foarte îngrijorați de posibilitatea ca germanii să folosească Creta pe post de „trambulină” pentru atacurile împotriva Ciprului sau Egiptului, pentru a veni în
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
din Chatham. După o pregătire puternică de artilerie, Schaal a reluat dimineața atacul. Germanii au fost respinși, iar în după amiaza aceleiași zile a fost instituită o scurtă încetare a focului. În timpul acesteia, Schaal a făcut mai multe propuneri pentru capitularea unităților aliate. Una dintre aceste propuneri au fost înaintate de primarul orașului, care era îngrijorat de soarta concetățenilor săi, supuși unor bombardamente continui. După reluarea atacului, deși infanteriștii Regimentului al 60-lea a reușit să reziste, brigada de pușcași a
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
în acest consiliu. Sediul Comisiei Aliate de Control s-a aflat în Berlin-Schöneberg. După moartea lui Adolf Hitler, Karl Dönitz a devenit președinte al Germaniei, în conformitate cu prevederile testamentului politic al lui Hitler. Karl Dönitz a autorizat semnarea la Rheims a capitulării necondiționate a tuturor forțelor germane aflate în luptă cu forțele aliate. Capitularea a intrat în vigoare în ziua de 8 mai 1945. S-a încercat să se stabilească un guvern sub conducerea cancelarului Lutz Schwerin von Krosigk. Acest guvern nu
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Berlin-Schöneberg. După moartea lui Adolf Hitler, Karl Dönitz a devenit președinte al Germaniei, în conformitate cu prevederile testamentului politic al lui Hitler. Karl Dönitz a autorizat semnarea la Rheims a capitulării necondiționate a tuturor forțelor germane aflate în luptă cu forțele aliate. Capitularea a intrat în vigoare în ziua de 8 mai 1945. S-a încercat să se stabilească un guvern sub conducerea cancelarului Lutz Schwerin von Krosigk. Acest guvern nu a fost recunoscut de Aliați, iar Dönitz și alți fruntași ai Germaniei
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
a încercat să se stabilească un guvern sub conducerea cancelarului Lutz Schwerin von Krosigk. Acest guvern nu a fost recunoscut de Aliați, iar Dönitz și alți fruntași ai Germaniei Naziste au fost arestați pe 23 mai de forțele britanice. Actul capitulării Germaniei folosit în cadrul ceremoniei de la Cartierul General al Forțelor Expediționare Aliate de la Rheims fost copiat după actul folosti câteva zile mai devreme pentru capitularea forțelor germane din Italia. Nu a fost folosit modelul conceput Comisia Europeană Consulatativă, ceea ce a dus
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]