1,678 matches
-
nimic. Locurile bătute de pasul calului meu erau fără sate, fără oameni - și nimeni nu putea să bage de samă venirile și plecările mele. Spre sară soseam pe drumul obișnuit și poposeam fără grijă la crâșma lui Sandu. Îndată fostul caporal îmi sărea înainte cu țuicile și cu tutunul lui neică Marin, îmi vorbea despre cele mai felurite lucruri și-mi zâmbea ca un prietin vechi. Vânătorul nu lipsea niciodată; se mai dezghețase față de mine; până la baltă și până în luncile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i tufoase, albe. Apoi dădu din cap la dreapta și la stânga: nu-l cunoștea. — Da’ las’ că tot ajungem noi! zise Ștefan și, ridicându-și biciul, trecu repede înainte, ca să-și îndemne roibii. În fundul unei văi ne oprirăm deodată. Un caporal se arătă în deschizătura de dinapoi a trăsurii, roș la față și asudat. —Trăiți, domnul căpitan, drumul pe care a apucat trupa e din nou prunduit și greu, nu puteți merge pe el. A dat ordin domnu colonel să apucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acu în adevăr că-i nevoie să știm drumul... Căci drept să-ți spun, dragă, e cam primejdios prin pustietățile acestea.. Uite, mergem de-un ceas: n-am văzut un om... Și de-acu cine știe unde-om da peste un sat... Caporalul dispăruse. Doctorul se uita la mine râzând. Apoi ochii mari, bulbucați, deodată se opriră asupra unui soldat mărunțel, slăbit la față, care venea încovoiat din mijloc spre noi. — Ce este? —Trăiți, domnul căpitan, vătămătura... Și deodată, pe fața slăbită se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am mai spus, eu și 1984 ne înțelegem de minune. O acțiune redusă la strictul necesar, fără zorzoane, condusă fără sentimetalism, snobism sau favoritisme culturale, Aerobaza Unu părea să fie propriul meu oraș. (Mă imaginam ca un tânăr și idealist caporal din Poliția Gândirii). în plus, era și interesul binevenit pentru problema sexuală și toate torturile alea drăcești pe care abia le așteptam. împleticindu-mă pe ușa hotelului Ashbery noaptea târziu, am constatat cu o tresărire că închiriasem camera 101. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În 1977 când avea șaptezeci de ani, era pensionar C.A.P. și lucra cu ziua la un șantier de lângă școala la care eram profesor În satul G., județul Ilfov. În timpul celui de-al doilea război mondial Bobocică avusese gradul de caporal și funcția de șef de cuptor la o brutărie de campanie. Îi plăcea să povestească și, astfel, când aveam ferestre sau așteptam autobuzul, aflam de la el adevărata istorie a brutăriei nr. 4 așa cum În mare am și relatat-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar am reținut În memorie acea parte a povestirii și cred că ea este semnificativ. Era, așadar, către sfârșitul iernii anului 1943. Soarta războiului luase o Întorsătură definitivă iar trupele agresoare se retrăgeau În dezordine de pe teritoriul U.R.S.S. Misiunea caporalului Bobocică și a comandantului său, sergentul-major Țiplea, originar din Dolj, era aducerea În țară În bune condițiuni a următoarelor obiecte considerate material de război: una căruță fără animale de tracțiune și una cuptor de făcut mâine instalat pe căruță. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pentru Îndeplinirea acestei misiuni cei doi au primit hrană rece pe o săptămână și au fost plantați Într-o gară din stepă. De-a lungul celor 168 de ore În care hrana rece drămuită cu zgârcenie le-a amăgit foamea, caporalul și sergentul-major n-au reușit să convingă nici un șef de tren să le Îmbarce căruța. Aceia aveau alte griji și nici n-aveau loc pentru căruța lor. Ce vor fi vorbit Între ei cei doi În timpul acelei săptămâni, cum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cuptor“ de care G.P., zis Bobocică, vorbitorul ghemuit, tocmai a adus vorba, nu Înseamnă decât onoarea de a conduce spre front un cuptor de făcut pâine instalat pe o căruță trasă de boi. Aceasta este, deci, funcția lui G.P. Gradul - caporal! În ziua de Florii, 30 martie, am mâncat numai turtă goală și așa de rea era făcută că nici porcii n-o mânca. deși eram la locul unde se făcea pâinea. Încă nu lucram. doar ne trambalam de colo, colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
valurile mării de pe un pământ care ți-e străin. Curat naufragiu! Coloanele de soldați se deplasează În continuare pe șoseaua dintre cele două „orașe mari“, iar din când În când Întâmplarea face ca Bobocică, șeful de cuptor cu gradul de caporal să se tot Întâlnească, din mers, cu țărani tineri ca și el, cunoscuți, consăteni sau din satele Învecinate. Plecat de acasă, și rătăcind organizat pe coclauri străine, el simte Într-adevăr o mare emoție cu ocazia fiecărei Întâlniri de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bucată mică de brânză amestecată cu zahăr. Minuția cu care el inventariază și cântărește fiecare dar, adjectivul „mică“ pus de două ori lângă bucată - deși e vorba de daruri primite de la o femeie „inamică“ - toate acestea dovedesc felul cusurgiu al caporalului G.P., zis Bobocică. mai târziu ne-a chemat sublocotenentu’ și ne-a dat cadou de Paști doi cozonaci mici, patru ouă, un chibrit și un tutun. Povestitorul pare să păstreze și acum impresia de gravă inconsistență pe care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întâi și medalia de aur pentru operator“: câmpia liniștită după viscol, zăpada Începând să se topească din cauza soarelui fierbinte, streșini curgând și, Într-o curte modestă de țară, Într-un sat pur și simplu necunoscut, un soldat (de fapt un caporal) spălându-și izmenele cu apă de ploaie Într-un lighean de tablă Împrumutat de la „inamic“. Fundalul cu apus de soare poetic, culori pastel, virate ușor spre violet În laborator, pe fond alb și negru. Eventual o tratare gen „noapte americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pâine de două kilograme costa 360 de lei sau 6 mărci bani germani. se puteau cumpăra tot felul de lucruri de mare preț dar, pe tutun nu pe bani. Carnet de regie: „Războiul e sufletul comerțului“ - ar putea să spună caporalul Bobocică În timp ce domnii Eden și Mollet ar putea să spună că „... și invers!“. Suntem din nou pe șantierul de lângă școala din G. Au trecut chiar câteva luni, s-au Înălțat câteva ziduri, iar una dintre construcții deja se căpriorește. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înălțat câteva ziduri, iar una dintre construcții deja se căpriorește. E sfârșitul iernii. Printre ascultătorii constanți ai maratonistului povestitor mă număr și eu Împreună cu câțiva copii din clasele mari. Mă Întreb, și e greu să-mi răspund, ce gânduri avea caporalul G.P. când se ducea, În plin război, până la bazarul din orașul În care era cantonat să-și cumpere ace de pescuit. În același timp mă gândesc că această valută de mare valoare pe care o foloseau ei pe atunci - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și totuși mergea foarte greu pentru că drumul era desfundat de ploi și de circulația de vehicule grele. Nouă, celor născuți În a doua jumătate a secolului XX, adică la cel puțin opt ani după evenimentele povestite cu atâta coerență de caporalul G.P., ni s-au povestit Într-adevăr multe lucruri despre oribilul război mondial. Dar noi iată că n-am știut că În acest război s-au dat atacuri, printre altele, și cu niște care cu boi obligate să traverseze fluvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi aflaseră că pâinea se face stând Într-un loc și prinzând rădăcini. Joi este, după exprimarea, fastuoasă Într-un fel, a caporalului, „Sfânta Înălțare a Domnului Isus Hristos la ceruri și În loc să stăm repaus, ne-a pus la lucru ca și În ziua de 13 mai.“ În cinșpe mai se Împlinea un an de când fusesem concentrat și În noaptea aia n-am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asemenea povești nu poate să nu se Întrebe de rostul tonului neutru pe care sunt ele debitate. Se poate observa chiar un fel de indiferență a celui care povestește față de ceea ce noi numim război. Explicația pare a fi una singură: Caporalul G.P. din armata română lupta Încă de pe atunci În alt război. Carnet de regie: Clarificări. În 1973, În fața Adunării Generale O.N.U., Willy Brandt (Premiul Nobel pentru Pace - tocmai premiul revendicat cu atâta nerușinare de ultimul deținut de la Spandau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am dormit Într-o șură. Simțurile abia acum Încep să fie maltratate de imagini, de zgomote, de speranțele și dezamăgirile unui sport. Grupa caporalului Nicolae a dormit În șura locuitorului K. dimineață, fântâna din curtea cehului, gamelă, apă rece, zgomot de motocicletă oprită lângă santinelă, băi camarade unde e corpu dă comandă regmentu 9 vânători dă munte?, a treia casă da’ dă ce?, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apă rece, zgomot de motocicletă oprită lângă santinelă, băi camarade unde e corpu dă comandă regmentu 9 vânători dă munte?, a treia casă da’ dă ce?, a capitulat germania da’ nu mai spune la toți așteaptă ordinu, Înapoi În șură caporalul Nicolae, bă ia sculați că acu să dă ordinu dă Înaintare, drepți, știa ei ce Înseamnă ordinu dă Înaintare că pân Vesely trecusem foarte greu, Îmbrăcați, spălați, nemții ar fi dincolo de pădure, adunarea! și sublocotenentu: Ai noștri au deschis scorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au deschis scorul, bucurie, clinchet de pahare, vacarmul tribunelor pătrunde până la noi prin difuzoarele aparatului, are vreo legătură această agresivitate „nevinovată“ cu simțurile noastre maltratate, cu echilibrul lor atât de precar? bă băieți uite ce e (noi știam ceva de la caporal da’ ne-am făcut că nu știm nimic) războiu s-a terminat, ăăăăăAAAăăăă, uraaaaaa, numai gamele pă tot ceru’, acuma ordinu e să scotocim pădurea din față fără foc dă armă. Este pauza meciului și vom fuma câte o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după ani buni de cătănie. ― În fața domnului căpitan să vă comportați ca adevărați bărbați care au făcut armata - i-a atenționat sergentul... ― Să trăiți, domnule căpitan! Permiteți să vă prezint pe Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă, fost infanterist. Dumitru și Todiriță, îmbrăcați în sumane, rămași în poziție de drepți, păreau puțin caraghioși... Căpitanul, un fel de bunicuț îmbrăcat în haine militare, cu tâmplele argintii, privind amuzat pe sub sprâncenele stufoase, a comandat: ― Repaus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a salutat... A doua zi, duminică, după masa de prânz, Dumitru a condus plutonul la dormitor. După ce fiecare a ajuns la patul lui, a ordonat: ― Am primit ordin să mă prezint la domnul locotenent. Până mă întorc, rămâneți sub comanda caporalului Todiriță. Vreau să fie liniște. Odată cu ultimul cuvânt, a ieșit. S-a oprit dincolo de ușă. Inima îi bătea cu putere. Rareori i s-a întâmplat acest lucru. Înainte de a străbate cei vreo treizeci de metri până la camera unde era încartiruit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns Traistă, cu sufletul la gură. I se citea bucuria pe chip, pentru că domnul căpitan nu este supărat pe el. Ar fi fost în stare să se așeze în genunchi și s-i pupe mâna ca la popă. „Rămâne doar caporalul Dinsus, iar voi doi, fiecare la locul unde are treabă. Executarea!” ― Îmi închipui cum au ieșit. ― Ca vântul. Abia au reușit să salute regulamentar. ― Și ai rămas singur în fața domnului căpitan. Cum a fost? ― Să nu credeți că nu aveam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin ce au trecut, caii și el, noaptea trecută, numai nu plângea!” Atunci, domnul căpitan a plecat fruntea și cu mâinile la spate a făcut câțiva pași într-o parte și în alta, semn că chibzuia asupra spuselor mele. „Bine, caporal Dinsus. Ești liber.” ― Și așa s-a sfârșit povestea? ― Ar mai fi ceva... ― Ce anume? ― Peste o lună și jumătate, la o revistă de front, au fost citite avansările. Atunci, soldatul Traistă a fost făcut soldat fruntaș, iar eu am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
majur”, fiindcă mulți din perii albi de pe la tâmple mi i-a scos acest individ - i-a îndemnat Dumitru. ― Poate unu sau doi să ți-i fi scos majurul. Restul i-ai adus de acasă - l-a luat la vale un caporal. ― Voi nu știți, dar de fiecare dată când se pleca în vreo aplicație sau plutonul avea nevoie de cine știe ce materiale, eu trăgeam toate ponoasele. Se lega de fiecare cifră sau literă din borderoul întocmit în acest scop. Asta până într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]