534 matches
-
revine, ca un laitmotiv, de-a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice) Într-o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii. Străină, absurdă, terifiantă, imaginea fatalității Înseși. „Revelația definise situația mea neplăcută și de neînțeles, Îmi explicase, aș spune, apartenența. Apoi, s-a dovedit până la urmă că nici nu mai aveam nevoie de ea, făcusem pace cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la intervale regulate de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi pași înspre mine, mi-a lipit capul de burta ei și a spus: „Ia uite, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi pași înspre mine, mi-a lipit capul de burta ei și a spus: „Ia uite, pe cine avem aici”. Doamna Sanowsky era o femeie de cincizeci de ani și capotul îi mirosea a rufă nespălată. Am primit ceai preparat din pliculețe și o prăjitură care se chema brownie. Iaurtul ieșea din pahare mari și conținea zece la sută fructe. Extra cu fructe. Paharele aveau capace din folie de aluminiu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata îl trimitea zilnic acolo. În momentul acela, am auzit patru broaște descuindu-se din afară și s-a pornit soneria, de ziceai că luase foc casa. În spatele meu, cineva s-a ridicat de unde ședea și am recunoscut foșnetul unui capot în mișcare. Doamna Sanowsky a deschis broasca a cincea, cineva a intrat, pașii au trecut în sufragerie, spre masă, a fost tras un scaun și ceva greu s-a lăsat pe el. „Teodorescule, ți-am găsit o slujbă.” Vocea suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
multe ori „da, da, da”, a adăugat „deja ne gândim la întoarcere”, rostind atât de răspicat cuvântul „întoarcere”, încât era imposibil să nu-l auzi. Eu ședeam lângă tata, doamna Sanowsky stătea în picioare și își lega mai strâns cordonul capotului. „Dă-mi-o și mie, dă-mi-o și mie”, voiam eu să spun, însă mâinile mele vorbeau mult mai clar. Ele încercau să-i smulgă tatei receptorul din mână. Dar tata l-a pus pur și simplu în furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o cameră la parter. Avea pereții albi și goi, paturi și noptiere de metal. Culorile miroseau a dezinfectant și medicamente. Mama a rămas în prima noapte cu mine și a avut voie să doarmă în camera mea. Și-a pus capotul și papucii de casă și era aproape ca la noi în sufragerie. În dimineața următoare și-a strâns lucrurile și a încercat să mă liniștească. „Numai o săptămână și jumătate, puiule. E necesar”, a spus ea, însă eu mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tehnică” și acolo era o poză cu un laborator și niște eprubete. Deci, practic, ai descoperit atom. Descoperirea Îți taie răsuflarea și te duci la Oprescu dar nu poți intra la el. Mama lui Oprescu este croitoreasă, ea face șorțuri, capoate și cămăși pentru vecine și clienți, mașina de cusut se află În prima cameră care este și bucătărie, iar Oprescu face germană În dormitor și mama lui nu-l lasă afară când el Își face la germană și-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
arome. Un fum fin, albăstrui. Întâi apar În fața ochilor, coborându-se, niște furtunuri, niște cabluri groase. Pe urmă apare cabina. Urcați cu liftul. Ce bine este În lift. Ce lin trece pe lângă voi contragreutatea În contrasens. Sora tatălui tău are capot de mătase cu flori. Mama ta nu are capot de mătase. Are capot de stambă. Unchiul tău are chelie, e gras și vesel. Nu au de unde să vă dea bani, mint ei. „Măcar pentru două sute de kilograme”, stăruie tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
coborându-se, niște furtunuri, niște cabluri groase. Pe urmă apare cabina. Urcați cu liftul. Ce bine este În lift. Ce lin trece pe lângă voi contragreutatea În contrasens. Sora tatălui tău are capot de mătase cu flori. Mama ta nu are capot de mătase. Are capot de stambă. Unchiul tău are chelie, e gras și vesel. Nu au de unde să vă dea bani, mint ei. „Măcar pentru două sute de kilograme”, stăruie tatăl tău. „Voi aveți Încălzire centrală”, le spune. Este prea elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
niște cabluri groase. Pe urmă apare cabina. Urcați cu liftul. Ce bine este În lift. Ce lin trece pe lângă voi contragreutatea În contrasens. Sora tatălui tău are capot de mătase cu flori. Mama ta nu are capot de mătase. Are capot de stambă. Unchiul tău are chelie, e gras și vesel. Nu au de unde să vă dea bani, mint ei. „Măcar pentru două sute de kilograme”, stăruie tatăl tău. „Voi aveți Încălzire centrală”, le spune. Este prea elegant, prea tânăr, prea frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iar el a zis că va veni în zece minute. Hai, să intrăm. Nu e cea mai potrivită stradă pentru așteptat. Sunt sigură că Maria nu se va supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu am fost atacate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și îi zicea: „Mergem afară, iubita. Afară, afară, da“. N-avea mai mult de patruzeci de ani. Nu era căruntă, dar avea o față subțire, gâtul ridat și un nas lung. Când mergeam acolo, venea mereu la ușă îmbrăcată în capot. Chestia asta mă mira. Nici o altă femeie din oraș nu mai ieșea în capot. După ce îi dădeam ce comandase, spunea: „Intră, băiete, cât aduc banii“. Prima oară când am intrat, i-a luat vreo cinci minute să își găsească geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
patruzeci de ani. Nu era căruntă, dar avea o față subțire, gâtul ridat și un nas lung. Când mergeam acolo, venea mereu la ușă îmbrăcată în capot. Chestia asta mă mira. Nici o altă femeie din oraș nu mai ieșea în capot. După ce îi dădeam ce comandase, spunea: „Intră, băiete, cât aduc banii“. Prima oară când am intrat, i-a luat vreo cinci minute să își găsească geanta. I-am strigat spre camera unde era că trebuia să mă întorc la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care le știam pe de rost. Când am ajuns la domnișoara Scover, toate pisicile erau pe verandă, în lumina lunii. Au fugit toate când m-am apropiat să sun la sonerie. Imediat domnișoara Scover a venit la ușă. Era în capot, ca întotdeauna, dar de data asta avea pe ea unul din mătase sau vreun alt material scump. Lumina bătea din prima cameră afară pe verandă. Fața îi era în umbră și nu o vedeam, dar mi-a zis să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și de fericită fără vreun motiv anume, pe care să-l fi bănuit cât de cât. Vroia să rămână singură, poate fiindcă n-ar fi vrut să împartă cu el starea aia de bine. Se ghemuise sub plapumă într-un capot larg, și Velicu, pe scaun, măsurând-o circumspect și speriat parcă. N-ar fi vrut să-l sperie și mai tare, s-o vadă cine știe cum că se cam umflase și să-și dea seama că-l mințise. Îi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a umplut de o substanță galbenă și strălucitoare, care decupa fiecare lucru și parcă mi-l prezenta pe îndelete. Televizorul, gresia albastră, biroul, niște postere pe pereți, un acvariu. Și ele. Ele. Erau trei. Prima era îmbrăcată într-un capot roșu, a doua într-un trening gri, a treia avea un pulover alb și niște pantaloni cu talie joasă. De la stânga la dreapta: o femeie cu față ridată, ochi albaștri râzători, proaspăt ieșită din duș. Părul șaten dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
e altă problemă și că noi o ocolim. - Nici eu nu vreau să mă cert. Înțelege. Nu vreau să mă cert. - E un subiect complex. Trebuie să ne adunăm. Tăcură. - Asta e problema noastră, mi se adresă deodată cea în capot. Nu ne putem aduna. Problema noastră ești tu. Dar nu reușim să ne concentrăm asupra unui lucru și de aceea ne comportăm cum ne comportăm. - Iartă-ne, spuse cea în trening. Acordă-ne câteva secunde. Fii înțelegător. OK, suntem gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar cea din mijloc a atins-o cu o mână, răspunzând în locul ei: - Pe mine mă cheamă Y. - I grec? - Y. Am apărut a doua. - Da. Y a apărut a doua și eu am apărut prima, a spus cea în capot. Mă cheamă Z. - Y și Z, așa ne cheamă. Ea e X. Ea a apărut ultima. Y a arătat-o pe fata cea mai tânără, care tăcea. - Și ce căutați aici? - Aici locuim. - Și... Mama Mare știe? - Bineînțeles că știe. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nepieptănat, buzele făcute. Se lipi de mine. Auzisem ceva ceva despre infidelitatea ei față de soț, care era mai mult pe drumuri din cauza deplasărilor de serviciu, dar nu credeam că ar fi îndrăznit să se dea la mine. Era într-un capot, cu sânii bălălău, la vedere. M-am eschivat bombănind ceva a scuză și am plecat pe scări în sus. Abia ajuns în apartament, mi-am dat seama că această întâmplare punea capăt la celelalte. Și m-am făcut bou de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
diminețile vizitelor doctorului Philobosian, cât și natura afecțiunilor lor, care mergeau de la glezne sucite pe ringul de dans până la julituri mai intime, ceva mai sus. Lucruri față de care fetele nu arătau nici urmă de pudoare, deschizându-și dintr-o mișcare capoatele de mătase și spunând: ― E foarte iritat, doctore. Fă ceva. Trebuie să ajung la cazinou până la unsprezece. Toate fetele astea erau acum plecate, scoase din oraș de părinții lor Încă de la primele lupte, cu câteva săptămâni Înainte, trimise la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau acum plecate, scoase din oraș de părinții lor Încă de la primele lupte, cu câteva săptămâni Înainte, trimise la Paris sau la Londra, unde Începea sezonul, iar casele erau tăcute când trecea doctorul Philobosian pe lângă ele. La gândul tuturor acelor capoate desfăcute simți cum Îl mai lasă Încordarea. Dar apoi dădu colțul, ajungând la chei, și senzația de pericol Îl cuprinse din nou. Dintr-un capăt al portului până În celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Phil să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și prea mândru s-o recunoască? Indiferent care ar fi fost răspunsul, an de an Tessie mă ducea, loială, la el, ca răsplată pentru un gest caritabil din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii ca racii fierți, el în pijama, ea în capot, au venit pe urmă toți și Fane le-a zis că țin cu Dinamo. Mai târziu a venit și tata (care ținea cu Steagu), pe urmă a plecat, nu chiar imediat, peste vreo două zile, a plecat la București să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]