1,971 matches
-
a dat seama că aranjase două Întâlniri În același timp - poate că inițialele au fost cele care au derutat-o - și cea mai bună metodă de a scăpa de mine era să mă lase să-mi fac de cap cu capriciile mele. Dar asta numai dacă o plăteam cum trebuie, ca să-mi fie clar că relația de soră era ceva temporar. Nu mai era o minette, așa cum nici eu nu mai eram un client. Cu toate acestea, vinerea trecută Dora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre dealuri, va fi mereu întroienit. Zic să ne-ntoarcem. Nu! se opune profesorul. Sîntem abia la sfîrșitul lui noiembrie. Viscolul ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas, două va fi senin. Și cum vom înainta? Vor trimite înaintea noastră pluguri. Aici trebuie autofreze. Vor trimite autofreze. Cînd? Ieri, la garajul Întreprinderii de Drumuri și Poduri, autofrezele stăteau pe butuci, iar mașinile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Bull pe când privea noaptea suburbană. Numai că era tot un eufemism, la fel ca ideea de cină; merita, deci, ceva mai bun? Și, în definitiv, de ce era el așa de interesat de Juniper? Sincer vorbind, era cam prostuță, cu capriciile ei fanatice și clișeele de mâna a doua care-i serveau drept filozofie. Bull știa că avusese alți bărbați, numeroși alți bărbați, probabil și femei. Simțea asta din felul în care pielea ei fină se înăsprea pe când își croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În mînă pălăria de fetru, Jones ascultase discuția dintre Rowe și domnul Rennit, fără să ia parte la ea, ca și cum ar fi tras cu urechea la o ușă de hotel. Domnul Rennit, convins pesemne că Întreaga anchetă nu era decît capriciul năstrușnic al unui dezechilibrat, nu voia ca Rowe să se amestece În desfășurarea ei. — Las-o În seama mea și a lui A-2. Dacă-i vorba de un abuz de Încredere... Nu putea să creadă că viața lui Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul său. Pe scrinul masiv de stejar - comandat anume de doamna Wilcox la fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu o cască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi demascat!“ Domnul Ford, alias Domnul Cost, porni Încet spre tejghea: toate gesturile lui erau cumpănite cu grijă, cu aceeași grijă cu care croia probabil costumele. În această precizie a lui nu era loc pentru vreun gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare corectă! Rowe Își aminti de gestul pe care-l făcuse doctorul Forester, muindu-și degetele În ceea ce i se păruse atunci a fi sîngele lui Cost. Pe tejghea se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
peste mine, cu atenția îndreptată în altă parte. Cu o unghie ruptă, sub vârful căreia era o crustă de ulei de motor, arătă spre marginea cromată a geamului și îmbinarea ei cu breteaua supraîntinsă a sutienului tinerei femei. Dintr-un capriciu fotografic, acestea două formau o praștie de metal și nailon, din care părea să iasă singur, în gura mea, sfârcul distorsionat. Pe chipul lui Vaughan nu se citea nici o expresie. Pustule infantile îi lăsaseră un arhipelag de ciupituri pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
învinge - prin forța lucrurilor îndoielile inimii. [...] Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viața este un prilej de capriciu subiectiv, de exercițiu minor al disprețului, de negativitate superficială. N am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun că nici unul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe celelalte, Încercînd să găsească la ele trăsături ale propriului său chip, trăsături pe care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre stînci, Întrebîndu-se prin ce capriciu bizar al Creatorului le pedepsise Natura cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii care Îi strigau pe stradă că maică-sa se culcase cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de torturi - pentru cei care se ridicau, numai cu cuvîntul, Împotriva ordinii, iar În contextul unei existențe atît de simple ca aceea a lui Sebastián Mendoza nimeni nu riscase vreodată să fie ars pe rug sau spînzurat doar pentru elementarul capriciu de a-și exterioriza convingerile. - O să fii ars pe rug pentru asta, Îi spuse, sigur pe sine. Inchiziția i-a prăjit pe mulți pentru nici jumătate din ceea ce ai spus tu. - Mai Întîi ar trebui să mă prindă... Îi atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a mă umili și o a doua greșeală, anume aceea de a mă lăsa În viață... Tu ai fost cel care m-a făcut să mă răzvrătesc Împotriva tuturor, ațîțÎndu-mi dorința de răzbunare, prin ceea ce nu era decît capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era de acord cu legea respectivă. El, Oberlus, poruncea, iar ceilalți Îi dădeau ascultare. În fond, impunea o politică la fel de veche ca și cea mai veche dictatură condusă de un creier pe jumătate lucid, care aspira la perpetuarea puterii, deoarece capriciile și anarhia nu conduceau decît la derută, disperare și răzvrătire. De ziua În care Gamboa i-ar fi oferit ocazia de a tăbărî asupră-i, Oberlus avea să profite fără șovăire, dîndu-i o pedeapsă exemplară, Însă deocamdată se mărgini să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît fusese vreodată În viața ei de pînă atunci. Supunerea cu care Își propusese să-și accepte destinul sinistru și pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și a prostiei de a fi avut niște capricii care nu făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dădea seama că din ele se trăgea o mare parte din puterea lui Mihail. Iar pentru acest lucru îl admira foarte mult pe șeful său, pentru că asta însemna că el, și prin el întreg Serviciul, stă pe propriile-picioare, nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nici un suflet nu se mișcă pe bordul Mararei. S-ar fi putut crede că cei treizeci și ceva de oameni se transformaseră în statui de piatră sau se volatilizaseră, așa încât, lipsită de cârmaci, ambarcațiunea începu să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică, teroarea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu, mult prea repede, în negurile timpului, la un an după nașterea fetiței, el lăsă în urmă o femeie incapabilă sau doar hotărâtă să nu se mai recăsătorească. Ținută departe de această durere, Luana se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o provoca acum apropierea celor doi, Luana bântuia camerele străine zbătându-se să supraviețuiască, sperând într-o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
biologic care, vei vedea, se va diminua cu timpul. La șaptezeci de ani, ea nu va mai sări în lac după tine. Va considera că e timpul să știi să înoți. Aniela? Prima dată când nu-i vei îndeplini un capriciu te va renega. Un bărbat? Luana, nu căuta în bărbatul care îți intră în viață tatăl pe care nu l-ai avut, de care nu te-ai bucurat și ale cărui lipsuri și ieșiri din decor nu le-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt la dispoziția profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era gata să-i suporte tirania și capriciile sau gata să se lase alungată de zidul masiv al tăcerii și se miră singură, înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de conversație a plasatoarei, descoperită vederii sale de retragerea grăbită a Agathei.. El era cel ce va pleca. Amânase atât de mult această plecare, Încât se punea Întrebarea dacă ea Își mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de doi ani, au început pregătirile pentru o acțiune diplomatică de mai mare amploare, vizita președintelui Nicolae Ceaușescu în opt țări africane. Se prevedea o vizită grea, obositoare. Și aceasta nu din cauza viitoarelor gazde, ci mai ales datorită pretențiilor și capriciilor cuplului prezidențial. În programul turneului erau cuprinse tot opt țări: Algeria, Africa Centrală, R.P. Congo, R.D. Congo, Zambia, Tanzania, Sudanul și Egiptul, vizita întinzându-se pe 27 de zile, între 11 martie și 6 aprilie 1972. Numărul total al persoanelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
riscuri; coordonarea activităților managementului riscurilor; consolidarea raportării asupra riscurilor; menținerea și dezvoltarea cadrului managementului riscurilor; stabilirea cu succes a managementul riscurilor în întreaga organizație; dezvoltarea strategiei managementului riscurilor pentru aprobarea Consiliului de administrație. În concluzie, managementul riscurilor nu reprezintă un capriciu al cuiva, ci asigură platforma pentru implementarea principiilor guvernanței corporative, care va oferi un confort adecvat acționarilor și mandatarilor în ceea ce privește riscurile investițiilor lor sau serviciilor prestate. 48 K. H. Spencer Pickett, The Essential Handbook of Internal Auditing, John Wiley & Sons
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
le scuipa cojile ca Florin Piersic în rolul lui Mărgelatu: Dacă divorțezi, te muți la televiziunea de peste drum". Lui Genosse, Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și favorurile, și capriciile. Și mierea, și fierea. Indicațiile le transmitea folosind repede-repede butoanele: apasă-cere-comandă, apasă-cere-comandă. Ei, Politicii, îi aducea fricos tava și gunoiul. Prin '88, cred, am citit într-un ziar că fostul prim secretar de Craiova a fost demis și exclus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu erau întrecute decît de discursul optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a cărui aport nu se va trece". Cai, nebuni, ture se lăsau purtați de colo-colo, din capriciu. Împinși de Mistrie, mutați de Mistrie, jucați de Mistrie. Nu părea a-i trece nimănui prin cap (nici celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]