466 matches
-
de Manila din ramuri de palmier; o figurină mecanică Lambert reprezentând un flautist, o păpușă veche "googlie" cu tot cu trusa personală "minusculă"; ilustrate dintr-o serie cu temă erotică de pe la 1900; o combină stereo Hitachi cu CD și amplificator Technics; o carafă din porțelan cu cană pentru apă de Mousters, Gaspard Férand; un Juke-box Wurlitzer 780, din 1941, cumpărat de la Emmaüs; o cafetieră cu picior, o zaharniță și cană pentru frișcă Ridgway; o cutie metalică, galben cu roșu pentru cubulețele de supă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi n-o mai poți desluși și pe care jegul s-a stratificat, desenînd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereților se înșiruie cîteva polițe slinoase, înțesate de carafe ciobite și cu luciul șters de vreme, inele de metal pentru sulul șervetelor, teancuri de farfurii din porțelan gros, cu chenar albastru, fabricate la Tournai. Într-un ungher se află un dulăpior cu despărțituri numerotate, în care se țin șervetele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
stăteau turcește tot felul de demnitari otomani, care mai de care mai impenetrabil și mai tăcut. Unii aveau în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență rară, cu intarsii de sidef și de metal prețios, aveau carafe transparente cu apă și faianțe cu șerbeturi căci venise vara la Edirne. În stânga marelui vizir, în dreptul unui pupitru elegant, stăteau în picioare exaporitul, Alexandru Mavrocordat, fiul său marele dragoman Nicolae Mavrocordat, privind peste umărul drept al tatălui, iar în urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de frică mormăi: -M-am, m-am rătăcit. -Ți-o fi foame. Spunând acestea dădu jos desaga din care scoase pâine, măsline, o bucată de pește prăjit și o carafă cu vin roșu. Așezându-se jos pe o buturugă, îndemnă copila: -Vino să ne ospătăm, copila mea, nu-ți fie frică. Fetița care își mai reveni, încurajată de glasul duios al femeii, se așeză lângă ea, și începu să mânânce
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
58 Agnition în orig. (lat. agnitio), termen folosit de Corneille, ca și de unii comentatori ai lui Aristotel, pentru a denumi "recunoașterea" ca moment al tragediei clasice. (n.tr.) 59 Călugăr din ordinul fondat de Gaetano de Tiene și P. Carafa (episcop de Theato), pentru a reforma moravurile clerului. (n.tr.) 60 Bossuet este departe de a fi primul care-l taxează pe Molière de imoralitate. Autorul lui Tartuffe și al lui Dom Juan, opere care dovedesc un spirit libertin, a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia atunci se strecoară liniștea în mine poeți lunatici închid ochii se ascund în spatele carafelor undeva (poate într-un alt timp) ni se cântă despre dragoste meseni beți dansează pe terase pline cu flori iar femei cu umeri goi râd isteric sunt plin de tine ca de o revelație pulsează sub frunte întrebările evului mediu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
aflau băuturile. Ei, și acum - ce pot să vă ofer de băut? Am cerut un whiskey și ea Îmi turnă o cantitate suficient de mare ca să pui În ea un set de dinți falși. Pentru ea Însăși turnă dintr-o carafă Înaltă din sticlă albastră un pahar de Bowle, băutura de vară preferată la Berlin, și apoi se așeză lângă mine pe canapeaua de forma și culoarea unui fruct necopt de ananas. Am ciocnit paharele și, când s-au Încălzit lămpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-am zis: — Roiu’, dacă nu vreți să chem într-un minut paza de coastă. Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-am zis: — Roiu’, dacă nu vreți să chem într-un minut paza de coastă. Cei trei tinerei au șters-o ca din pușcă, lăsând în urmă carafa. M-am așezat și m-am uitat la Madeleine cum se joacă de-a Betty. Am înghițit pe nerăsuflate un pahar de bourbon și m-am calmat. O vedeam pe Madeleine în diagonală, la bar, înconjurată de potențiali amanți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pâclă bleumarin și kaki, cu un strop de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar băutura mă împiedica să nu-l umflu pe grăsan pentru niște acuzații născocite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar atunci. Așa că se duse la Archibald Simpson. Barul era plin de grupuri zgomotoase de tineri grupați În jurul carafelor cu cockteiluri, ferindu-se de frig, Îmbătându-se cât se poate de tare și cât se poate de repede. Nu peste mult timp avea să se lase cu vomitat, ceva bătaie și, pentru unii, cu un drum la celule. Eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
față apăreau protuberanțe. „Și tatăl meu plănuise să-și facă o gardă de corp specială, dar n-a avut timp să-și realizeze planul...“ Îi era sete. În cea mai luxoasă și mai intimă cameră a palatului nu exista o carafă cu apă. Își zise că nu putea deschide ușa aceea. Puse cupa la locul ei. Deodată îl fulgeră gândul: „Germanii! Cavaleri germani aleși din auxilia care patrulează pe Rhenus. Germani... Dezrădăcinați din ținuturile lor, unde știu că nu se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frunte, nici prea entuziasmată, nici prea afectuoasă, domnul Eisner îi conduse pe toți în camera în care urmau să ia masa și începu să dea directive pe un ton liniștit. — Russell, ai vrea te rog să pui tu vinul în carafă? Ia de la bar paharele fără picior, dacă ești drăguț. Carol, e nevoie de sos vinaigrette pentru salată. Restul e pregătit, dar n-am vrut să se înmoaie cât am mai stat noi. Leigh, dragă, poți să te așezi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi ajutat să-și ridice moralul, sarcină pe care Jim o găsea tot mai dificilă. Lui Jim Îi plăcea să-și imagineze că, În multe privințe, el era adevăratul conducător al acestei trupe de prizonieri În bejenie. Uneori, cînd ducea carafa grea cu apă și aprindea focul seara În sobă, știa că nu era mai mult decît ajutorul lor de bucătar. Dar fără Jim, care să adune surcelele și să fiarbă cartofii, pînă și doctorul Ransome și Basie ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lână, portocaliu ca soarele verii. La întoarcere, ne-am oprit să mâncăm într-un restaurant prea mare pentru noi singuri, cu ferestrele care dădeau direct pe stânci, opacizate de aerul sărat. Era frig, ne-am îmbătat repede cu doar o carafă de vin și o tărie pentru fiecare. Am ieșit îmbrățișați clătinându-ne și ducând în suflet amintirea acelui loc. Ne-am ascuns în păduricea de pini și am făcut dragoste. După aceea mi-am așezat capul pe pântecele Elsei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mulțumit? Avem cămășuța nouă. Râde, dar eu știu că este iritată. Nu vrea daruri pentru copil, prea devreme. Cămășuța este o batistă cu două găuri, îmi vâr înăuntru degetele mari. S-a terminat apa de la masă, mă ridic să umplu carafa. Deschid robinetul, apa șterge vocile de dincolo. Familia conversează, își mișcă fețele, mâinile. Pentru mine sunt deja în spatele unui geam, obișnuitul geam aburit unde se oprește lumea când eu n-am chef de ea și ea n-are chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
emoționantă. Este din nou ea, puternică și neobosită, doar puțin mai misterioasă. Chiar și privirea pe care mi-o aruncă este aceea dintotdeauna, participând la lucrurile superficiale, dar distrată în profunzime. Nu mai are nevoie de mine. Mă întorc cu carafa, le torn tuturor de băut. — Scuzați-mă și plec. Nu am avut nici măcar grijă să închid ușa, atât de tare mă grăbesc să formez numărul ei. Nu era acasă nici măcar seara. Am pus jos receptorul, am pus jos singurătatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
intrat în restaurant printr-o ușă de sticlă, cu perdele subțiri de voal. În dreapta era tejgheaua barului pustiu, în cealaltă parte, într-o sală mare și tristă, se aflau câțiva oameni așezați ici-colo, puțini mâncau, cei mai mulți aveau în față doar carafa cu vin, priveau la un televizor așezat la înălțime, care transmitea un meci de fotbal. Ne-am așezat la masa cea mai retrasă. Cineva și-a întors privirea spre noi, o privire fără interes care s-a întors imediat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deci? întrebă Harry. — Chicago. — Fame. Excelent. — Am vrut să vedem Chicago, dar se epuizaseră biletele... — Așa că am rezervat bilete să-l vedem... săptămâna viitoare... și ne-am dus la Fame în loc. Mark începea să se prindă. M-am întins după carafa cu apă și am țipat când mi s-a pus un cârcel la umăr. —Ce-ai pățit la mână? mă întrebă Lynn. Am cam exagerat cu decoratul, atâta tot, am spus fără să mă gândesc. Mark clipi des, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva secunde se aude numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful picioarelor din camera bolnavului, pentru a Împrospăta carafa cu zeamă de orz cu lămâie și zahăr, preferată de dl James; dă din cap trist. Se crede În marș pe undeva. Joan Anderson țâțâie din buze și se șterge la ochi. Nu este semnul unei emoții reale - are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sfârșit cum Îl cuprinde somnul. În clipa următoare, se trezi la bătăile În ușă ale lui Smith. — E ora opt, domnule James, se auzi chemarea Înăbușită. — Mulțumesc, Smith, mormăi el ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În gulerul cămășii pentru a proteja piepții apretați. Propoziția „ condamnatul Își luă ultima cină...“ Îi răsună În minte. Îl rugă pe Smith să Îi toarne un pahar de sherry pentru a Însoți combinația, ceea ce valetul făcu cu gesturi Înflorite, balansând carafa Într-un arc de cerc larg Înainte de a o opri deasupra paharului și de a scoate dopul. Gesturile lui Smith aveau tendința de a deveni tot mai baroce pe măsură ce trecea ziua, fără Îndoială direct proporțional cu cantitatea de aperitive lichide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce stăpânul și invitații lui consumau mâncarea. Un scriitor pe nume Ford Madox Hueffer, un tânăr Înalt și suplu, cu păr blond și cărare pe mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
puși cu botul pe labe, ca să nu apară care cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor pușlamale de la cine știe ce orfelinat, poruncindu-i doamnei Bowron „Înhamă-te, tîrfă!“ primul Crăciun al lui William H. Parker ca șef al Departamentului de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]