1,735 matches
-
și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a doua la un teatru de mâna a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu le voi spune nimănui, niciodată. Și lui Wakefield Îi plăcuse. Avusese și el momentele lui cu cadavrul, adresîndu-i monologuri sforăitoare despre nevastă-sa (acum fostă), Mariana. Noaptea arctică are efecte ciudate. La vremea aceea nu i se părea deloc caraghios să stea acolo, Înfofolit ca o mumie În vîrtejurile de zăpadă, povestindu-i tot unui leș. De fapt, toate acele conversații din acele luni suprarealiste au fost colosale, epice, neegalate de atunci Încoace. El și Zamyatin petrecuseră și cîte douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
recunoaște ea. Aha, deci e totuși o ființă umană. Cu toate acestea, Îl lasă În fața castelului bavarez și Îi spune noapte bună cu motorul pornit. — Încă ceva, mai spune Wakefield Înainte de a coborî din mașină. Crezi În Diavol? Nu fi caraghios, spune Maggie cu voce fermă. Wakefield a abandonat colegiul cînd avea douăzeci de ani, pentru a călători prin Europa. Marele lui Turneu a avut ca temă fantomele și Wakefield spera să poată localiza cîteva În vechile lor bîrloguri. În Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și și-a concentrat toată atenția asupra mea. —Ce mai faci? m-a întrebat. Și a reușit să pună întrebarea asta ca și cum ar fi fost într-adevăr interesat de situația mea. —Bine, am răspuns eu zâmbind timid și simțindu-mă caraghioasă și prostuță ca o fetiță. Ce se întâmplă? În secunda în care conștientizezi că ești atras de cineva, te transformi într-un idiot. Sau cel puțin eu așa pățesc. Vrei s-o țin și eu în brațe pe Kate? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eficienta lor masticare. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Nu puteam să-mi închipui decât că era o chestie legată, într-un fel sau altul, de consumul de droguri. —Anna, ai... ăăă... ai luat „prafuri“? am întrebat-o simțindu-mă absolut caraghioasă. Aveam o ușoară stare de disconfort fiindcă folosisem un termen de jargon precum „prafuri“. —Aăm, mi-a răspuns Anna cu gura plină până la refuz de ciocolată cu stafide și biscuiți și clătinând din cap. Umpărățiinguă! a gesticulat ea supărată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să știți că nu fusese întotdeauna așa. Îmi aduceam aminte de o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În afară de faptul că era ceva complet neașteptat, mi se părea că era și teribil de nedrept. —James, ăsta era stilul nostru, am protestat. Eu eram aia haioasă, iar tu erai ăla serios. Toată lumea știa treaba asta. Eu eram clovnul, fata caraghioasă care te făcea să râzi și să te destinzi. Tu erai cel puternic. Amândoi am vrut să fie așa. Și așa a fost. Și de asta ne-a și mers așa de bine. Dar nu ne-a mers bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cifre. —Și tu ai acceptat așa, pur și simplu? m-a întrebat el cu răutate, clătinând ușor din cap de parcă nu-i venea să creadă cât de bătută în cap fusesem. Păi... da, cred că da, am răspuns simțindu-mă caraghioasă. Avea dreptate. Îl lăsasem pe el să-și bată capul cu scrisorile de amenințare și cu avizele de deconectare și cu toate celelalte. Dar fusesem convinsă că asta își dorea. Nu că am fi primit vreodată scrisori de amenințare, avize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram complet singură în Londra. Ei, dacă ăsta ar fi fost un film, nu o carte, acum vi s-ar prezenta o serie de imagini cu autobuze roșii și taxiuri negre trecând pe lângă Parlament și Big Ben, polițiști cu caschete caraghioase dirijând traficul din fața palatului Buckingham și fete zâmbitoare cu fuste foarte scurte stând sub un indicator cu „Bine ați venit pe Carnaby Street“. Dar asta e o carte, așa că va trebui să vă folosiți imaginația. Heathrow era, ei bine... Heathrow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i spuneți, nu se poate să se fi stins și pace. El însemna prea multe lucruri pentru a dispărea pur și simplu; faptul că nu îi plăcea De veghe în lanul de secară cu toate că toată lumea o adora; mersul lui puțin caraghios pentru că avea un picior puțintel mai lung decât celălalt; felul în care cânta ca ștrumfii din desene animate în timp ce se bărbierea. Era atât de vivace și de plin de - da, de viață - că trebuia să fie undeva, problema era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata întorși din Algarve. Tata ars nasol de soare. Arată ca Marlow în Singing Detective. Fe fe caraghios. Capitolul 3tc "Capitolul 3" Junghiurile m-au trezit la ora obișnuită - pe la cinci dimineața. Mecanic, am înghițit câteva calmante, apoi am rămas nemișcată, mi-am închis ochii strâns și mi-am închipuit că eram în pat, și Aidan era întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
meu din ținutul Clare Îmi era de fapt văr dintâi De-am fi avut vreun prunc împreună Degețele-ar fi avut o duzină. —Iisuse! Te pricepi! a zis Aidan. Ești tare! Chiar rimează! Asta da improvizație! Încercând să facă figurile caraghioase din mâini și să îndoaie genunchii cum fac rapperii, a scandat: —Eu mi-s Mick, de cuib departe-am pornit, îmi pierd vremea cu tovarășii mei, care vrea în tovărășie să fie și ei. Așa că da, nu zic ba, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi fost alta, ai fi... știi... profitat de mine. La naiba. —Ce e? — Pentru că tocmai la asta mă gândeam. La serviciu, am început să duc o viață dublă. Pentru majoritatea oamenilor, eram încă o fată Candy Grrrl, îmbrăcată în haine caraghioase și promovând produse caraghioase. Dar eram totodată o fată Formula 12 sub acoperire, care avea ședințe intensive cu cei de la Devereaux, unde negociam planuri de campanie și făceam ultimele modificări la ambalajul produsului. Orice răstimp care îmi rămânea neocupat îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi... știi... profitat de mine. La naiba. —Ce e? — Pentru că tocmai la asta mă gândeam. La serviciu, am început să duc o viață dublă. Pentru majoritatea oamenilor, eram încă o fată Candy Grrrl, îmbrăcată în haine caraghioase și promovând produse caraghioase. Dar eram totodată o fată Formula 12 sub acoperire, care avea ședințe intensive cu cei de la Devereaux, unde negociam planuri de campanie și făceam ultimele modificări la ambalajul produsului. Orice răstimp care îmi rămânea neocupat îl petreceam cu Jacqui, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar fi încadrat clasici ai picturii mai degrabă, decât negativele fantomatice ale degetelor mele fusiforme. M-am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe canapea. Nu mai puteam nici să mă țin pe picioare. Era atât de caraghios încât, pentru o veșnicie, n-am putut nici măcar să râd. În sfârșit zgomotul și-a croit drum prin stomacul meu scuturat de convulsii și prin pieptul care se cutremura și a țâșnit ca un țipăt care s-a pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi un cântec mai bine. Ce fel de cântec? —Despre cât de cretin e Joey. M-am gândit puțin. Atâta timp cât nu te deranjează că nu rimează. —Deloc. —Joey, Joey e o labă, am cântat. Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase. Așa ceva, vrei să zici? —Minunat, da. Mai vreau. Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și am cântat amândouă: —Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui Jacqui, care erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vacanță. Am parcurs pe jos 180 de km din drumul spre Santiago de Compostela. Și câteva mii de kilometri în mașină și în tren, prin Franța, Spania și Portugalia. Am fost la Lourdes și la Fatima. Am văzut multe chestii caraghioase, dar și câteva chestii subtile, impresionante. În plus, eoliene elegante de pe autostradă, prieteni cântând în mașină, peisaje fabuloase, oameni zâmbitori, Angelo vorbind portugheză cu accent franțuzesc, tristețea mea arde ușor la soare. Era vară. În toate cărțile unde s-a
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini care rânjeau, se simțea în clipele alea departe de a fi relaxat. —Autobuzul? a repetat Amanda disprețuitoare. Bărbatul cu părul lung s-a uitat la ea. Noi nu avem treabă cu mașinile, a anunțat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a lovit genunchiul de un cub de lemn și a înjurat atunci când s-a izbit de ceva mare, din plastic, care, instantaneu, a început să lumineze și să cânte o versiune electronică a melodiei „Daisy, Daisy“. Hugo a recunoscut „Șarpele caraghios“ al lui Theo, o monstruozitate multifuncțională pe care cineva - probabil una dintre puținele persoane cu care Amanda nu se certase - i-o trimisese din America. După părerea lui, șarpele era urât și vulgar, însă, dată fiind situația, Hugo i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și că nu trebuie pedepsiți. Dwight sări În picioare. —Bun, acum că avem un plan, spuse el, eu am de gând să-mi fac drum cu maceta prin desiș până ies de-aici. Mai vine cineva cu mine? Nu fi caraghios, spuse Roxanne. Dwight o ignoră. — Dacă reușesc să ies din pădurea tropicală undeva Într-un spațiu deschis, unde să putem fi văzuți de sus, e mult mai bine decât să așteptăm până ni se lungesc urechile. — Fii serios, spuse Roxanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mari, și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de cordialitate, de bonomie, de veselie, din care e făcută atmosfera Junimii. De aici toată juvenila naivitate pe care o pune în toate manifestările sale, scrisori în versuri, albumuri caraghioase, glume, farse, de aici ținuta aceasta de oameni aleși de soartă, de oameni fericiți, cu care vechii junimiști ne apar în toate mărturiile și în toate relațiile pe care le avem despre ei, despre lucrările lor... Toate aceste le spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul aspru și zgrunțuros al scoabei cu care am zgâriat mașina, calm, bucuros, dintr-o parte într-alta. Viața mea crescuse și se modelase strâmb de-aici, dintr-un exces de imagini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți vinde niște informații, așa, ca pe-un pachet de biscuiți?!“ „Nu-mi vinde nimic. V-am mai zis. Îmi aduce doar un Pif, să verific ceva.“ „Ce? Cum te cheamă? Cine ești? Câte degete are Hercule la picioare?“ „Ești caraghios. Întâlnirea de mâine e perfect normală, ca între colecționari. Și, dacă chiar te interesează, toți eroii de benzi desenate au patru degete la picioare.“ „Serios? Chiar și Corto Maltese?“ L-am cercetat discret pe Mihnea. Stătea cu nasul în ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]