KorAP: Find »[drukola/base=caraghios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...67 >

1,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la ce mă gândesc când intru în curtea muzeului! Nu-mi amintesc unde am citit asta sau ceva aproximativ și sunt blocat, așa cum am fost blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de plictiseală! mi-a aruncat același Milo și mi-a venit să-l strâng de gât. Nu vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să faci dragoste, din instinct chiar, nu te va diviniza pentru o partidă de sex, oricât de bun ai fost. Oricum, cel mai important organ în amor e creierul... Asta nu-nțeleg, dar poate nici n-au cum bieții oameni, caraghioșii care se laudă, de te-ndoi de râs când îi auzi... Se laudă cineva că are cinci degete la mână, că-i funcționează rinichii? Și-atunci de ce să te lauzi că ai alea? Zi și tu, da’ nu-i normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în pauză, își uitase mâinile în părul meu și căuta breteaua rochiei... Ai reușit să-i stopezi logoreea! Ce, e puțin lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar un singur rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul caraghios, Îi atrase atenția Niña Carmen văzîndu-l cum azvîrle volumele pe foc. Nu-i deloc rău să știi să citești, ci să Înghiți de douăzeci de ori Odiseea așa cum ai făcut-o tu... Ce așteptai? Să te transformi În Ulise? - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

mucii și dinții împrăștiați peste tot pe bord imediat după accident, însă isteria e imposibilă fără un public. Să te cuprindă panica fără nimeni în jur e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală. Te simți de-a dreptul caraghios. În clipa când a avut loc accidentul, am știut că voi muri dacă n-o iau pe următoarea ieșire pe autostradă, dacă nu cotesc la dreapta pe Northwest Gower, dacă nu merg cale de doișpe cvartale și nu intru în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) EUGEN URICARU ( c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 I Faptul că avea un nume foarte caraghios nu-l deranja. Mai bine spus, nu-l mai deranja, cu timpul reușise chiar să facă din el o măsură pentru ceilalți. Cînd se întîlnea cu un necunoscut întindea mina subțire dar fermă, "ca o lamă de cuțit", îi plăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mai era în acea încăpere în afara lor, s-a uitat la el îndelung și apoi l-a întrebat: Domnule Bîlbîie, ești convins că ai ajuns la locul potrivit? La orice se așteptase, la orice întrebare, numai la aceasta nu! Era caraghioasă, tot atît de caraghioasă ca și numele sau. Doar fusese verificat, cercetat, trecut, cum s-ar spune, prin ciur și prin dîrmon, înainte de a fi angajat ca simplu "colaborator extern" al Serviciului, încă de pe vremea cînd lucra la firma de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a gîndit și s-a străduit să zîmbească larg, cît mai larg cu putință, cu toate că știa că așa nu face nici un fel de impresie bună. Se studiase îndelung în oglindă și se judecase aspru, dar exact. Cînd zîmbea era la fel de caraghios ca și numele. Dar nu avea încotro, Ali Mehmet ăsta era pe jumătate adormit și în puterea nopții putea să-i dea cu ceva în cap înainte de a se dumiri cu cine are de a face. "Cine-i?" Vedea cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ființă mai periculoasă decît un scorpion. Un scorpion care pînă la urmă, la urma-urmelor, e în stare să se înțepe singur și asta dintr-un motiv pe care numai el îl știe. Și, uite, că unul ca Leonard Bîibîie, un caraghios pînă la capăt, era ales, iar despre el, adjutantul Popianu, nu știe nimeni. Și nici nu va ști vreodată, iar dacă cumva, prin cine știe ce minune, vor afla că și el există, nu se va întîmpla nimic. Vor ridica din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-un fel ținea la caraghiosul de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de la "evidența crizei de conștiință a europenilor, domnilor, o criză care ține de sfîrșitul mileniului, nu uitați, noi sîntem acum la începutul sfârșitului". Pe Șerban Pangratty îl cam plictiseau discuțiile pe această temă fie numai și pentru că i se părea caraghios ca acești oameni să discute la nesfîrșit pe aceeași temă, discuție care începuse cu treizeci și ceva de ani în urmă, cînd tocmai se. termina veacul trecut. Veacul trecuse, oamenii îmbătrîniseră și, cu toate că mai totul se schimbase, subiectul discuției rămăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
al morții, un adevărat zeu coborît din nori. Va muri în carlinga avionului său. Totul va fi perfect, privit dinlăuntru. Dar privit din afară, uite așa cum îl privim noi acum, ce va fi cu el va fi stupid. Poate chiar caraghios. N-aș putea să-ți spun acum, dragă Leonard, cum anume se va întîmpla, dar nu se poate să fie altfel decît caraghios. Poate chiar comic. Va muri întocmai cum își dorește, la manșă, ascultînd bătaia motorului ca pe bătaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
afară, uite așa cum îl privim noi acum, ce va fi cu el va fi stupid. Poate chiar caraghios. N-aș putea să-ți spun acum, dragă Leonard, cum anume se va întîmpla, dar nu se poate să fie altfel decît caraghios. Poate chiar comic. Va muri întocmai cum își dorește, la manșă, ascultînd bătaia motorului ca pe bătaia propriei inimi și, cine știe, poate va fi mulțumit; soarta îl va ajuta ca pînă la capăt să privească lucrurile numai dinspre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aceea cei mai mulți o sfîrșesc în accidente, se plictisește Cel de Sus să le tot trimită semne și ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la Vladia n-ar constitui un exemplu pentru nimeni și n-ar influența cu nimic evoluția evenimentelor în restul țării." Ar fi vrut să se așeze, se simțea foarte destins, eliberat parcă, hotărît lucru cei doi ofițeri erau totuși niște caraghioși. Dacă puneau la cale o asemenea manevră, o acțiune politică în stare să întoarcă țara pe dos, ce naiba să caute în Vladia? Înțelesese că de ascuns nu aveau nevoie să se ascundă, existau acoperiri prea serioase ca să se îngrijoreze cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
gata să parieze că acolo se afla un pistol, un revolver ofițeresc, o Beretta poate, era arma personala a celor din aviație. Își închipuiau, probabil, că el umbla înarmat prin tîrg și de aceea și-au luat măsuri de prevedere. Caraghioși, caraghioși, dar cînd li se năzare sînt gata cu pușcociul să ți-l pună între ochi! "Vă ascult, chiar nu mai pot de curiozitate, de ce să fi venit doi bărbați respectabili pînă în fundătura asta?!" "Sigur, domnule Popianu, sigur, întîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să parieze că acolo se afla un pistol, un revolver ofițeresc, o Beretta poate, era arma personala a celor din aviație. Își închipuiau, probabil, că el umbla înarmat prin tîrg și de aceea și-au luat măsuri de prevedere. Caraghioși, caraghioși, dar cînd li se năzare sînt gata cu pușcociul să ți-l pună între ochi! "Vă ascult, chiar nu mai pot de curiozitate, de ce să fi venit doi bărbați respectabili pînă în fundătura asta?!" "Sigur, domnule Popianu, sigur, întîi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd colo era exact invers, dumnealor veniseră la Vladia să iasă la lumină, să se arate țării, lumii întregi în toată splendoarea lor de "salvatori ai Patriei" și mai ales să arate cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
iar președintele corporației nu era altcineva decît domnul Stavri, "un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă caraghioasă, de culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care o instauraseră în așezare, nu era decît un decor sinistru care să-i convină domnului Caraiman, să-i întărească moralul, încrederea că țara întreagă poate fi adusă "la ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea, erau cel mai potrivit peisaj în care Carol Caraiman putea ateriza. Vladia urma să devină vreascul aprins din prostie, ori din nepăsare, ori din cinism, de la care urma să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]