322 matches
-
parcurs al filmării mizeriei noastre. Nu știu cum, dar, într-un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o imagine respingătoare a românismului nostru atavic, într-un De ce trag clopotele, Mitică?, eludînd, de altfel, total umorul caragialesc. Dar ce l-a mînat pe același sclipitor regizor să facă din O vară de neuitat o emblemă, la urma urmei, falsă și nedreaptă, a totuși armoniosului Regat al României aici, în această zonă geografică pestriță? Zelul neostoit al cineastului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și nu veșmântul contextual al referenților. Însă nu doar prin tentația echivalarii mentale a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda, de pildă, e transformat în paznic de închisoare, Rică Venturiano în cerber și cenzor de ziare, iar Jupân Dumitrache în șef de cadre" și toți "te pot asupri, denunța, forța să-ți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noțiunea contribuțiilor directe. 50 În categoria prozei satirice, la mare distanță valorică de cea argheziană, poate fi menționat romanul neterminat Minunile Sfântului Sisoe, în care G. Topârceanu incriminează în principal instituția clerului și moravurile bisericești, romanul cu titlu și tipologie caragialescă Actele vorbește de I. Peltz roman apreciat de G. Călinescu la fel de puțin ca scrierile lui N.D. Cocea Flăcău de slugă, Pentru un petec de negreață -, romanul cu accente naturaliste Balanța de Ion Băieșu. În dramaturgie, modul satiric se concretizează într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satira existenței burgheze la Al. Kirițescu (Gaițele), Tudor Mușatescu (Titanic vals), I. Valjan (Nodul gordian), T. Arghezi (Seringa), pentru ca în literatura dirijată din regimul comunist care, după 1953, trasa dramaturgilor drept sarcini de partid să scrie "comedii satirice în manieră caragialescă, obiectivele vizate fiind exclusiv cele din trecutul burghezo-moșieresc, afacerist, imoral, escroc în alegeri"51, să se înregistreze multe producții teatrale mediocre, cum ar fi Patriotica română de Mircea Ștefănescu 52, și foarte puține piese notabile. Atunci când acestea ar fi de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru petreceri pantagruelice, sfidând mizeria și sărăcia populației, iar "lacrima", care apare pe obrazul unui procuror când află, din întâmplare, că un om a fost condamnat pe nedrept și apoi a decedat pare să dezechilibreze pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește un foarte scurt moment de iluminare, de epifanie a existentei mecanice, reificate: Pentru mine omul n-a existat ! Am avut spețe, categorii, cutiuțe, rafturi și căutam pripit să văd cât mai repede eticheta. În această spițerie a Palatului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la armoal sau poate de la alt obiect, trei oale de bucătărie în bună stare și una de noapte pentru gătit [...] una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar mai aproape de umorul negru din caragialescul C.F.R. Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează orice logică a bunului simț și a responsabilității. Blocarea gândirii receptorului, etapă specifică umorului negru, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a personajului-orologiu Domnișoara Cucu, mimetismul și insensibilitatea mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel al lui Ion Băieșu cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de redresare acestei lumi canceroase, pentru că i se opune o valoare cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbaj"22. Eroarea de a considera personajul caragialian o simplă imagine a unei anumite societăți surprinse într-un anume moment istoric este semnalată și de Radu Stanca. Interpretarea acestuia apropie, de această dată, teatrul lui Caragiale de farsa medievală: "Comedia caragialescă e o comedie de tipuri morale. Oamenii lui Caragiale nu sunt încarnările unor caractere general umane. Ei sunt personificări etice. În teatrul lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personificări etice. În teatrul lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière e un teatrul cu tipuri de oameni. Teatrul lui Caragiale e un teatru cu "tipuri de vicii". Personajele caragialești sunt personificările acestor atribute etice (virtuți sau vicii). De aceea, ele nu reprezintă nici tipuri umane în genere, nici tipuri "naționale" în speță.[...] Ele reprezintă niște alienate așa cum vor proceda mai târziu și dramaturgii teatrului absurdului, abstracțiuni morale angrenate în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, șarja caragialescă pare predominantă, iar protagonistul "intră în tipologia, binecunoscută, din Momente și schițe, dar modelată în lumina unei interpretări tragice a comicului diabolic consubstanțial"45, după cum observa în postfața volumului, Nicolae Florescu. Paginile acestui roman reconstituit pun în evidență un personaj
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvăluie cu prisosință înrudirea cu "oamenii de cauciuc"48 din lumea lui Caragiale. O altfel de revigorare a prototipului caragialian se produce și în piesa lui Camil Petrescu, intitulată sugestiv Mitică Popescu. Mai, personajul central, își acceptă porecla de factură caragialescă, drept o potrivită mască ce-i subtituie în planul relațiilor interumane personalitatea romantică. Sugestia intertextualității este declanșată spontan chiar de titlul piesei, trimiterea la Caragiale fiind impulsionată și de numele de familie în "escu", acea marcă a nondiferențierii, a generalizării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca, ... are coajă, dar are și miez...Ei, coaja o lapezi fără pagubă"50, după cum se exprimă un personaj al piesei. Comportamentul miticist și pișicher, de farsor simpatic, ascunde un suflet sensibil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau în cea a lui Stănică Rațiu din romanul lui G. Călinescu, Enigma Otiliei și chiar a lui Pirgu din ineditul roman al lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche. Aceștia par a ilustra la fel de bine tipul Don Juan-ului bucureștean caragialesc, atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului caragialesc. Preluarea și prelucrarea originală a acestui etalon este realizată pe un plan superior de către Mircea Eliade, prin includerea unei neașteptate dimensiuni metafizice în caracterul personajului de această factură. Dacă la mediocrul Nae, iubirea simultană a două femei e un simplu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează de pe o poziție diferită această relație ternară, donjuanescă, echivalând-o cu o experiență "extatică", prin care a devenit superior "celorlalți poligami clandestini", pentru că a descoperit valențele iubirii ca posibilitate de împlinire. Îndepărtarea de craidonul caragialesc printr-o înnobilare dată de aspirația spre ideal se observă și la multe dintre personajele lui Gib I. Mihăescu. Latura cinică de aventurier a locotenentului Ragaiac din romanul Rusoaica (1933), de exemplu, manifestată în relație cu Niculina, al cărei soț
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
treptat de efortul din ce în ce mai puțin derizoriu de a se arăta demn de iubirea Arinei, întrupare a idealului său feminin. Și în cazul lui se observă o defantoșizare similară celei descoperite la Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu. Întocmai personajelor caragialești din zodia imposturii, Mihnea Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să freamăte viață autentică. Obsesia lui erotică este precedată de cea a menținerii unei imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ca și în O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, raportul iluzie-realitate este menținut inversat și după clătinarea temporală în sensul corect, pentru că minciuna vieții nu tulbură, asemenea adevărului, echilibrul existențelor neautentice. Figurile triunghiului conjugal își păstrează specificul caragialesc și la Teodor Mazilu. Amoralitatea personajelor din piesa Mobilă și durere explică ciudatul lor comportament social: atât femeile, cât și bărbații se simt datori să trișeze. De fapt, afișarea unei conduite deliberat libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper identificabil și la prozatorul târgoviștean. "Pișicherul român", recunoscut deopotrivă în "gentleman-ul comunismului"83 și în cel care "ne face suportabilă tranziția"84, este moștenitorul de drept al unui Mitică arhicunoscut caragialesc, înrudindu-se îndeaproape cu politicienii de familie bună "de la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 si 94, și ețetera"85. Acest individ comun "fără față"86 care "poate fi gras sau slab, cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aș face dreptate multă dacă aș avea putere... și aș muri asasinat.95 Deși capabil de disimulare, manipulând din umbră destinul familiei, Spirache își calculează greșit manevra electorală, populația interpretând contrar previziunilor sale gestul său onest. Politica se conturează astfel caragialesc, drept o mașinărie infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural compatibil cu vocația de politicianist, spre deosebire de tatăl său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avocatul Harincea și pe soția acestuia, prin familia cărora încearcă să se impună protipendadei ardelene, Mitică Ionescu pușlamaua bucureșteană transferată în mediu politic de peste Carpați apare ca un mixaj intresant de homo politikon și Don Juan. Nu doar tipologia este caragialescă în această piesă, ci și intriga "sinusoidală" (Romul Munteanu). Intervenția lui Dogariu, întors de la București cu investitura de primar dar și cu rezultatele investigației vizându-l pe Mitică și pe pretinșii lui strămoși de viță domnească, pare a canaliza piesa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trebuie adăugate și piese precum Ultima oră, de Mihail Sebastian, Competența și Pe când era bunica fată mare de N. D. Cocea, Zile vesele, după război, de Mihail Sadoveanu, Schimbarea la față este, fără tăgadă, o replică, deși neviabilă, dată viziunii caragialești. Așa cum observam în capitolul anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se adaugă aici și titluri precum Amici, C.F.R. sau O noapte furtunoasă. Aceasta pentru că, până la convertirea finală, dintr-o "bestie din junglă"104 într-un "proaspăt venit [...] în cetatea sfântă"105 a filosofiei, Mihnea Băiatu trece prin numeroase aventuri nocturne caragialești, unele mult asemănătoare pățaniei lui Rică Venturiano. Astfel, întâmplările corespunzătoare episodului derulat în timp ce Băiatu era îndrăgitul chiriaș al grefierului Nisipoiu, care îl acceptă și îl admiră și pe considerentul că "e d-ai noștri", ar putea fi departajate în actele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care ar fi putut să pună aceste agramatisme pe seama tendințelor generale de epatare prin limbaj ale vorbitorilor de la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Interesant în acest sens este un incident
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]