915 matches
-
aripi diferite, Vom fi doar Niște fluturași, Trădați De florile strivite. Vom fi Doar niște mielușei, Ce prin poieni Nemaicălcate, Decât de lună și strigoi, Vom rătăci Pierduți de turmă, Cu nebuniile din noi. Prinși de iubire Ca-ntr-o carapace, Nestingheriți Ne-om face jocul, Ducând Și îngeri-n ispită, Jucându-ne - râzând - Cu focul. Va veni un timp, Iubito, Pe care nu-l băgăm În seamă, Când noi - doi miri -, În fața morții, Vom da pământului O vamă. ------------------------------------ * Din volumul
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
suflet se dovedesc inerte Cuvintele orfane reneagă propriul gând Doar moartea și trecutul sunt lucrurile certe". Astăzi, timpul se măsoară doar în ritmuri cardiace Eu trăiesc o viață clară, numai între două morți Este vremea să ma-ntorc disperat în carapace Și s-astept un înger alb să mă tragă iar la sorți A.S. Referință Bibliografica: Îngerii m-au tras la sorți... / Alexandru Florian Săraru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul IV, 12 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
INGERII M-AU TRAS LA SORTI... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359929_a_361258]
-
luna, râd numai nebunii Nu mai plânge de melancolie Arde-ți toate cărțile de școală Averea ta e doar o colivie Și când plouă, îți rămâne goală Lasă fluturii în pace Ne-am umplut vederea de culori Cupola e o carapace Dincolo de care, n-ai să zbori Puține pene, multe pălării Orice avion e o fofează Poeții sunt ca niște florării, De care nimeni nu se mai interesează! Referință Bibliografică: Poeții sunt ca niște florării / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEŢII SUNT CA NIŞTE FLORĂRII de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359606_a_360935]
-
adresat câteva cuvinte. Eu am scris “Șapte poeme pentru marea trecere”- îmi amintesc doar câteva versuri: “Nu ne mai ești / copilul nostru cel mai bătrân/ acum / de când ai nemurit / de o mie de ori / pentru fiecare./ Obsesia / și-a închis carapacea / peste frig”- dar mi-a fost aproape imposibil să le recit, fiindcă mă gâtuia plânsul. Cu chiu cu vai le-am spus, printre șiroaie de lacrimi. Colegii au înconjurat în convoi teatrul, cu nea Mielu în spinare, după care l-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
minunății. Zina nu-și mai putea lua ochii de la muscă. Tot privind-o, începea să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
la masculi și între 146-171 mm la femele (Fuhn, 1960). Coloritul de fond este în general maro închis, sau negru uneori cu tentă roșcată, iar pe aceste fond sunt prezente puncte sau striații galbene. Dimorfismul sexual este manifest. Masculii au carapacea și mai ales plastronul mai îngust; de asemenea, la masculi, plastronul este concav ajutând la acuplare. Privit de sus, la masculi există o diferență considerabilă între marginea posterioară a plastronului și marginea posterioară a carapacei, acest aspect facilitând curbarea cozii
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
isonul. Te revăd cum la scoala, îmi iei apărarea, cauza mi-o pledezi. Când e vorba de mine, nu ești imparțial. Nu, eu nu învârt măsuțe, dar te invoc, și - adesea, din păcate,nu apari. Atunci, încet,mă retrag în carapace.Hibernând, aștept să vină primăvară cu zorii ei frumoși, ca să te invoc din nou. Și răbdarea nu mi-o pierd . Aștept să țâșnească și alte amintiri din adâncul sufletului meu îndoliat. Mon père, țoi, chevalier Mon père,țoi, chevalier sans
MON PERE,TOI,CHEVALIER SANS PEUR- VERSION BILINGUE FRANÇAISE-ROUMAINE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340281_a_341610]
-
desigur, întru alegerea felului personal de a-și trăi viața și de a percepe cognitiv existența în raport cu suflul înrobitor al modelului renascentist. Dimpotrivă, în oponență cu toate aceste ființe umane încărcate de lumină, care-și închideau însă voit destinul în carapacea spiralată a virtuților generate de morala creștină, ne îndreptăm de data aceasta gândul către un alt tip de personaje ilustrate de către diverși autori prin arta incitantă a scrisului (figuri emanând un puternic miros de diavol izvorât din înseși faptele vremelnicului
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
ascultători, care rezolvă la nesfârșit sarcini repetitive, mulțumiți doar cu informația transmisă de cadrul didactic. Copiii au diferite stiluri de învățare, ei asociază elemente pe care noi nu le anticipăm, învață în contexte diferite, situațiile de învățare au ieșit din carapacea disciplinelor, având o abordare interdisciplinară. Lucrurile care au relevanță sunt cele care le formează competențe transferabile. Dragi colegi, haideți să privim cu atenție la cei de lângă noi și să vedem ce își doresc, de ce au nevoie, unde vor să ajungă
Părinții îmi cer teme, chiar și la clasa pregătitoare. Știți ce fac atunci? () [Corola-blog/BlogPost/338349_a_339678]
-
inspirația frigului ceață zilele gările pozitivitate până la dărâmare * din flux și la zi pe strada evidențiaților ai dreptul să vrei-vrii aură pe pământ cap de cal flămând corecție de ziduri zugrăvite taci ca-n filmul celălalt teatrem dinulescian * îmi cerusei carapacea rarița grătăruită de-o paranoia crăpată modelelor haplea gândac refuzându-și compania ce vă țistuiți clopoței n-ai scoate ochii leului de pluș cum nu te-ar hipnotiza beculețele oarece comando în scris blajine bulevardisme de nu și țigănești erai
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
de infeciență („eu nu pot”, „eu nu sunt în stare să...”); tendințe defensive și evazive, în special în relația cu părinții dar și în relația cu profesorii și chiar cu grupul de apartenență (atitudinea „homarului care urmează să rămână fără carapace” - F. Dolto, preluat de Duclos, Laporte și Ross); nevroze; tendințe de izolare; ticuri nervoase (motorii, verbale); tendințe de dependență față de cineva sau ceva; inconsecvență în relația cu semenii (nu prezintă încredere); nerăbdare în a asculta și opinia celorlalți, tendința de
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
Ce dragoste adâncă, înțelegătoare, are Dan Puric pentru țara lui! Ce frumos explică mecanismele defensive în fața adversității, carapacea, retragerea din istorie, în interesul statorniciei cu care poporul român este dotat. „Văzută din afara de un ochi străin ar semăna cu o hibernare, o lașitate, un defetism, o neputința, sau, în ultimă instanță, cu un fatalism”. Ce splendid articulează că
Milena Munteanu: Suflet românesc () [Corola-blog/BlogPost/339495_a_340824]
-
vază flori ofilite de refuzul tău într-un anotimp care mi-a destrămat cuvintele ce nu mai ajungeau la tine. De când ai plecat vocea mea nu mai are contur silabă de silabă rătăcind în exil. Trupul meu a încremenit în carapace de plumb Pe care nimic nu-l atinge. Prin odaia unde cândva înflorea nebunia zâmbetelor Doar timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
domnișoara guvernantă. Lordul zâmbi încântat la ideea că Alma va pierde lupta cu ambițioasa lui fiică. Zâmbea sinuos și ochii lui mari, adânci se îngustau malițios. „Acum să te văd, domnișoară” *** Alma era furioasă. Lordul M.Joseph era un încrezut. Carapacea pe care și-o făcuse scut împotriva tuturor era mai groasă decât a unei țestoase. Copiii erau deosebiți dar lipsiți de afecțiunea părinților se dezvoltau fiecare în limitele personalității și caracterului cu care erau investiți la naștere. Erau sensibili și
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
-mpărății astrale/meteori, punți, galaxii/cresc pe ramii inimii” (Euritmii). Poet al nemărginii, dl. N.N.Negulescu a decantat într-un creuzet uranic vibrațiile cosmice, crestând cu margini filigranate de aripi de gânduri, ca într-un basm modern, cu puterea iubirii, carapacea vasului, revărsând astfel, înapoi, Universului, focul versului său, sub semnul pentagramei din etherul aștrilor. Atât de complex-cuprinzătoare, aș numi această carte și o incursiune lirică prin Universul văzut-nevăzut, ascuns-neascuns, călătorul fiind chiar poetul, entitate energetică sensibil-inteligentă ce ne poartă dintru
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
consilierului Gligore Crabstone un unchi din partea nevesti-sii, un nemernic idiot care și acum, în mijlocul unui dramatic brainstorming, halea alunele de protocol și își trăgea mucii, total indiferent la suferințele enunțate de șef. După corecția suportată, bătrânul consilier se replie în carapacea sa și nu mai scoase nici un scâncet. Vicleanul Costel Gellfish, un cumătru, mai țăran el, dar foarte alunecos și toxic, prinse din zbor mișcarea și, cum voia să promoveze, se prefăcu foarte afectat: - Dar, spune-ne, prea iubitule Suprem ce
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
a supraviețui contradicțiilor contemporane? Alexandrina: Lupt cu mine în fiecare zi ca să devin o insensibilă cu obrazul gros (poate astfel aș primi plăcere să trăiesc în această societate absurdă), dar tot nu reușesc. Tocmai de aceea stau înfipt ascunsă în carapacea mea comodă, din care ies rar, și prefer nici să nu intre nimeni aici. Și viața e frumoasă, sunt fericită cu iepurașii mei din cap. Ne exprimăm într-un fel sau altul în funcție de greutatea și dimensiunea bagajului ce-l purtăm
Cu toată dragostea pentru limba română, rusa e mai „darnică”, dar și mai dramatică. Eu știu ce au facut comuniștii, dar limba rusă nu are nicio legatură cu comunismul () [Corola-blog/BlogPost/337954_a_339283]
-
cafea și un mizilic. Peste drum de terasă, stabilopozi și prima imagine a zilei: un braț de mare numai spumă și abur, sub soarele scarabeu din spatele colinelor din Ceșmé. Aerul strălucește străpuns. Sarea jilavă din hainele de peste noapte se face carapace. Explodează arșița. În spate, lumina se sparge de un masiv, aproape vertical, „cuib de piatră”. Da, suntem în Chios, stâncoasa Chios, paipaloessa. Pe la vreun opt ne urnim din nou bagajele spre port și plecăm pe o copaie până în apropiata Oinousses
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
să-și spele rușinea față de ostașul aflat în locul lui la Cotu’ Donului. Au trecut doi ani de când copiii Dominte trăiau fără mamă și fără tată. Frontul de Est se apropia de România, odată cu compania sergentului Dumitru Dominte, care, ascuns în carapacea lui de introvertit, era greu de citit de către tovarășii lui de arme. În aceste împrejurări, soceanul făcu ce făcu și obținu o permisie de trei zile ca să poată veni de la Nistru pe Valea Moldovei, unde sălășluiau în nevoi cei șase
COPII ROMÂNI ÎN LAGARELE NAZISTE (I) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343773_a_345102]
-
copil (prozopoem) ...priveam pe fereastră cum agonizau frunzele salcâmilor în pragul serilor de vară, priveam în zare și nu vedeam decât pete roșii și verzi peste un cer de sticlă, în timp ce în casă ascultam cum se așează liniștea ca o carapace de broască țestoasă peste toate trăirile mele. eram singur și mi-l imaginam pe Dumnezeu lângă mine, (mama îmi spusese că se întrupează în spirit și e nevăzut, dar El este peste tot) priveam prin casă să văd o lumină
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
Să rămânem singuri, atâta de siguri, încât să ne țiuie urechile a tristețe!? ... - Da... e mai sigur așa! Nu ne poate face nimeni rău și nimic nu ne va atinge! Ne inchidem urechile, ne ațipim văzul și ne încuiem în carapacea inponderabilității...( aud murmurul gândurilor unui vecin de " suferință". Oare!?... Chiar e fiesc să ne izolam de orice fiindcă ne temem... și așa; înfofoliți în frici, straturi, straturi sufocante ne simțim mai bine!? Interesant! - Și nemaiavând unde să expandăm din temeri
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > GEST Autor: Anne Mărie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului un gest frumos sau urât rămâne în memoria viului la fel ca un obiect de artă sau simplă carapace de broască țestoasă după ce acel ceva care a dat viața materialului sau pur și simplu ea, broască prinde disperat cu gheara ultimei respirații mâna lui Dumnezeu rămâne în spațiul acela gestul că un cod viu al durerii sau bucuriei sau
GEST de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343301_a_344630]
-
prin omătul afânat. Nici nu simțeam că suntem uzi până la piele, ci doar că eram numai noi doi, în primul nostru concediu, într-un peisaj ca în filme, cei mai fericiți oameni de pe pământ. Obrajii lui Genny erau roșii, precum carapacea racilor din amintirea copilăriei mele și radiau de fericire. Când am intrat în cameră eram complet uzi, dar cine se uita la asta? Trăiam prin toți porii această minunată senzație, singuri - în mijlocul peisajului de basm. Ea era pentru prima dată
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
și le mănâncă. Singur, de tăcere-argintat strig, copac singuratic sub lună: Grifonule, fugi și nu mă mânca! dar numai ecoul târziu îmi răspunde: Grifonul, grifonul e-n inima ta! TESTAMENTUL IMAGINAR AL OSTAȘULUI Din propria-mi armură ca dintr-o carapace de broască țestoasă și din gândul și rostul și datoria mea ca dintr-o mare, pentru veci voi ieși fără durere - cum iese din pâlnia de corn sunetul ori albă, dintre nouri, luna și fără să-mi pese că-ncet
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
cu lungile scrisorele ale Marianei și Marin-ul ei. Dar poșta nu a rămas decât cu epistolele afaceriștilor și comercianților pline de facturi și cifre, taxe, cifre. Activitatea, visurile și năzuințele nu mai contează. Fiecare si-a închis sufletul între carapacele scoicii sale proprii. Tot ce circulă pe internet, de fapt pe programele de socializare precum „facebook” nu mai are nimic cu socializarea. Toată lumea de pe întregul glob se află doar în treabă. Această „treabă” mai este din când întreruptă din inutila
BICICLETELE GALBENE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344062_a_345391]