754 matches
-
că, la vârste fragede, copiii sunt în stare să acumuleze mai repede și mai firesc cunoștințe noi și să-și pună în evidență aptitudinile determină mulți părinți să-i oblige să învețe mai multe limbi străine, să practice judo sau carate, să cânte la pian, vioară sau chitară, să ia ore de dans etc. Supralicitarea poate duce, printre altele, și la tulburări de vorbire, iar multilingvismul la tulburări ale auzului fonematic. Rezultatul poate fi resimțit atât la nivelul limbajului citit, cât
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
fiind că pentru depărtarea însămnată a pădurilor și lipsa drumurilor îndemânatice, lemnile de foc și acele de durat (construcții n.ns. D.V.) numai cu cheltuială însămnată să pot aduci la baia de fer, iar pe lângă aceasta, facerea drumurilor neapărate pentru caratul acelor lemne va cere mari cheltuieli. 4. Părțile de pădure stricate de pojar, de furtună și de neeconomisirea lor stricate, ori locurile goale, ca unele ci nu sînt potrivite la facirea stânjinilor și mai înainte de a agiunge în stare cuvenită
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Roandă de pe Bâtcă, venit aici cine stie de pe unde, bătut de cine știe ce vânturi, cum au venit și s-au statornit aici atâția alții. Un tip pitoresc În felul lui a fost așa zisul Pică al Pietrosului, țigan de douăzeci și patru de carate. Acesta provenea din Subcetate și În timp ce era căprar În armată a dus-o pe una cu vorba spunându-i că În Gălăuțaș are un adevărat palat. Îl chema Moldovan. Când a venit aici biata femeie a descoperit, spre stupoarea ei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de la Troacă), venit de la Saștiu și a lui Ion Moldovan (Șulețu) venit și acesta de la Saștiu, sau din alt sat al comunei Subcetate. Ultima casă până la confluența celor două pâraie este a lui Mătasă Ion poreclit Coruțu, țigan de douăsprezece carate. Acesta a venit În sat vânzând pieptene și se căsătorește cu Ioana Țăran, a Mariei lui Ilie. Biata fată! după ce căzuse În păcat, născând din flori o fată, Onița, a ajuns În dizgrația satului și mai ales a familiei (Ionuț
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în exil este pătruns de dorul, nu de sâcâiala de patrie. Tandrețea - acest înveliș de ozona al condiției umane. Prea multă energie destinată izbânzii este confiscată de ură. Deși fragil, omul tot vas de preț rămâne. Echilibrul în fața catastrofelor dă caratele spiritualității unui popor. Politețea dă strălucire valorii. Originalitatea poate fi provocată și de erori. Admirația de marcă e cea postumă. O tragedie națională poate revigora moralitatea unui popor. Orice sens al vieții trebuie cucerit. Precum o cetate. Epoca acționează în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
câinii, nici să mărească osul. Ce să facă istoria cu scuzele noastre? Istoria ne-a împiedicat prea des pe noi, românii, să ne bucurăm de darurile Geografiei. De multe ori, istoria a salutat popoarele mici cu spatele. Nu contează câte carate are coroana regală, ci soclul ei. Poporul care nu ascultă de legile lui, joacă după regulile altora. Una din moștenirile certe lăsate de imperii este cenușa. Revoluțiile sunt băi de sânge și de alcool. Pentru noi, românii, viforul tranziției a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Politica este zona disponibilității la obediență. Există oameni politici care țin să ne asigure că nu mai există nici o salvare. Ce-ar putea să facă oaia cu libertatea? Multe gesturi de disidență se sleiesc prin sertarele vremii. Reprezentanții răspund de caratele națiunii. În orice dictator se ascunde un Ludovic al XV-lea dornic să lase urmașilor drept moștenire potopul. Pentru popoarele necoapte, libertatea deplină poate fi un risc. Ori o pedeapsă. Când guvernul este un pericol național, poporul se poate muta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate primi și numele producătorului cu „isme” în coadă așa cum s-a întâmplat cu toate denumirile localităților din România care au primit numele foștilor proprietari, cu mici excepții ce țineau de configurații geografice. Miniatura literară este un diamant cu multe carate și ea ar pute fi intitulată și „caratismă” Tu însă mergi mai departe și îi adaugi o metaforă: „pentru buzunarul din stânga” care - întâmplător - se află în dreptul inimii... Deja faci eseistică chiar din titlu compozițiilor. Lumea cunoaște mulți autori în domeniu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
duce la moară, nu mai cumpăr Carul... Mare ! 7. Cred că are serioase cunoștinșe, despre lume și viață, fiincă are carte...de vizită! 9. Cum să-și ude coafura când înoată, dacă o acoperă cu o cască...telefonică ?! 10. Câte carate să aibă prețioasa Piatră...a Craiului! 11. După doi ani de calificate antrenamente, n-a învățat a prinde șoareci, banala pisică...de mare ! 12. E de mirare că n-a murit! A tras în el sute de cartușe....de țigări
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
soțul nepoatei țarului. În același an, am achiziționat câteva În Elveția: o broșă, o brățară și, cea mai valoroasă dintre ele, un colier de diamante alcătuit din douăzeci de briliante. A fost creat de Cartier și cântărește peste 100 de carate. Nu e nevoie să spun, Herr Gunther, că de așa ceva nu va fi deloc ușor de scăpat. — Într-adevăr, nu va fi ușor. Poate că pare cinic din partea mea, dar valoarea sentimentală a bijuteriilor mi se părea insignifiantă acum, În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dat cartea mea de vizită, la care se chiorî impasibil. Un colier, ca să fiu mai exact. Am aici o fotografie a lui. Am scos o altă poză și i-am Înmânat-o. — Magnific, zise el. — Fiecare dintre baghete are un carat, am menționat. — Mda, așa e. Dar nu Înțeleg cu ce vă pot ajuta eu, Herr Gunther. Dacă hoțul Încearcă să vi-l vândă, cumva, v-aș fi foarte recunoscător dacă m-ați contacta. Bineînțeles, există și o recompensă substanțială. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să mă corecteze atunci când Îi descrisesem, incorect, pietrele ca fiind tăiate În formă de baghete. Baghetele sunt pătrate sau dreptunghiulare, cu margini drepte, pe când colierul lui Six era alcătuit din briliante, care sunt rotunde. Și mai era și treaba cu caratele: eu spusesem că fiecare piatră cântărea un carat, când era evident faptul că erau de câteva ori mai mari. Nu aveam prea multe, ca să pot continua. Și e normal să faci și greșeli, că nu poți să iei Întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca fiind tăiate În formă de baghete. Baghetele sunt pătrate sau dreptunghiulare, cu margini drepte, pe când colierul lui Six era alcătuit din briliante, care sunt rotunde. Și mai era și treaba cu caratele: eu spusesem că fiecare piatră cântărea un carat, când era evident faptul că erau de câteva ori mai mari. Nu aveam prea multe, ca să pot continua. Și e normal să faci și greșeli, că nu poți să iei Întotdeauna un băț de capătul care trebuie. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
atunci cred că sunt de acord, adăugă Leigh. — N-aveți decât să râdeți, spuse Adriana ușor iritată deoarece, ca de obicei, nu era luată în serios. Dar nu e nimic amuzant când e vorba de o piatră rotundă, de cinci carate, într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar acum e, spuse Emmy în timp ce Leigh se strica de râs. Adriana logodită? E greu de imaginat. — Nu mai greu de imaginat decât o monogama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întrerupă că să ajungă odată la partea importantă. Nu mă interesează cum arătai tu — cum arată inelul? Și nu uita că nu e momentul să faci pe modesta. — E mare. — Cât de mare? — Foarte mare. — Leigh! — Aproape patru. — Aproape patru? Carate? Patru carate? — Mă îngrijorează că e prea mare. Cum o să port așa ceva la serviciu? Doar lucrez în publicistică, oftă Leigh. Lui Emmy îi veni să țipe. Nici nu merită să-ți răspund. I-ai spus Adrianei că ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să ajungă odată la partea importantă. Nu mă interesează cum arătai tu — cum arată inelul? Și nu uita că nu e momentul să faci pe modesta. — E mare. — Cât de mare? — Foarte mare. — Leigh! — Aproape patru. — Aproape patru? Carate? Patru carate? — Mă îngrijorează că e prea mare. Cum o să port așa ceva la serviciu? Doar lucrez în publicistică, oftă Leigh. Lui Emmy îi veni să țipe. Nici nu merită să-ți răspund. I-ai spus Adrianei că ți se pare... nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil. Însă inelul nu mai putea cuprinde butoiașul de carne al degetului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se numește azi Tulio Savastano și-și risipește harurile deloc comune În cumetria cea mai lipsită de substanță. Din această enervantă delăsare abia de izbutește, poate, să ne mântuie Scuipatu’ Brun, o energică vinietă laterală, o dovadă În plus a caratelor stilistice prin care strălucește H. Bustos. Dar nu-i totul numai lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă fără drept de apel obositoarea risipă de tușe colorate, dar episodice, vegetație vicioasă care copleșește și ocultează severele linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să adapteze deciuplinile geologice la cronologia marginală care Împodobește Scriptura. Lăsase d-acu capitalu, care iera baban, moștenire la fondurile ălora de ierau ififlii la ficat și repeta fericit că nepoatei Flora Îi pregătea ambuscada unei moșteniri cu mai multe carate ca auru ăl mai lucitor, adică amoru pentru cronologia dân Biblie. Legatara iera o bibilică cam bolnăvicioasă, dă cel mult nouă ani, care ochii ei privea parcă zărea marea, cu păru blonziu, și se purta cuviincios și dulce, ca sălbatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă la debara trei dorinți, fincă sub olanele ei a trăit banghiu care merită mai mult respect ca adevărații bampiri care sug și sânge dă la sărac, și turnesol dă la industriașu chiabur. Domne, Îți vorbesc dă Zalduendo! Patruj de carate s-au dus pân rondelaș* - mai bine zis treijnouă dă anișori - dân seara dă suvenir, sau poa că dân dulcele ziurel dă ziuă trezit În zori, când m-am cunoscut cu don Wenceslao. Cu iel sau altu, că timpu aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
critică. Să recunoaștem că lucida lui Încercare de a-și găsi locul și-a primit răsplata. Lăsând la o parte chiar mai multe mici și inevitabile imperfecțiuni, cărțulia explozivă căreia i-a venit astăzi rândul să o prefațăm are suficiente carate. Materia brută trezește În curiosul cititor interesul pe care nu i l-ar insufla niciodată stilul. În haoticul moment pe care Îl trăim, criticii negative Îi lipsește cu siguranță vitalitatea; e vorba cu preponderență de afirmarea, dincolo de gustul nostru personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În carne și oase, asemenea personaj? Nu cumva e, oare, vorba de o rudă, sau măcar de un ecou, al acelui Lambkin, fantoșa imaginară care și-a Împrumutat augustul nume unei satire de Belloc? Farse ca aceasta reduc numărul posibilelor carate ale repertoriului informativ, care nu poate aspira să primească un alt avans - să se priceapă bine lucrul acesta - decât al purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu care autorul tratează conceptul de breslism, studiind o bagatelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1911, când vitrinele de la Moën au făcut cunoscut ceea ce mai târziu s-a numit Opus I. De ce să nu menționăm chiar acum titlul oportun și clar pe care autorul l-a Încredințat tiparului? Ursul. La Început, mulți nu au apreciat caratele istovitoarei munci care precedase redactarea tomului; studierea lui Buffon și a lui Cuvier, repetatele și vigilentele vizite la grădina noastră zoologică din Palermo, pitoreștile interviuri cu piemontezi, cutremurătoarea și, poate, apocrifa descindere Într-o peșteră din Arizona, unde un ursuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte, de multe carate, emana o incredibilă luminescență. Cred că mi-a surprins privirea ațintită spre el, pentru că și-a fluturat mâna pe sub nasul meu. — E creația mea, m-a Înștiințat zâmbind În direcția inelului, după care m-a privit. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]