477 matches
-
președintele Dej și a rupt-o la fugă cu el prin sat, pînă la nefericita confruntare cu reprezentanții puterii care, desigur, au interpretat totul în cheia disprețului și batjocoririi Conducătorului suprem... Singura consolare de-a lungul celor optsprezece ani de carceră a fost gîndul la nepoata ei cu nume pur, Angelica, pe care se grăbește să o revadă, după liberare, ducîndu-i ca singur dar portocala oferită în tren de un student inimos, dar pe care o găsește străină de tot și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
liberă". Asta cred că m-a salvat cumva, altfel o luam razna, mă urcam pe pereți, mă scrânteam de-a binelea. (Oricum, ajunsesem să mi se pară că îmi crește din trup, ca o prelungire a mea, un fel de carceră în care stau vârât tot timpul.) Într-o bună zi, la "actualitatea românească" am auzit citită o poezie de-a mea publicată de ion mircea în "transilvania", au reluat-o câteva emisiuni la rând. Asta m-a răcorit. Dar m-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează aceluia care se atinge de el că nu va cădea și el victimă a capcanelor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Londra, unde devenise un om de afaceri respectat și prosper, cu legături strânse cu restul exilului românesc din Occident. Coposu împărtășise soarta majorității liderilor PNȚ, cu nu mai puțin de 17 ani de temniță grea, dintre care doi ani la carceră, la capătul cărora a trebuit să reînvețe să vorbească. Amnistiat în 1964, menținuse cu prudență și cu tenacitate legăturile cu vechii colegi de partid, astfel încât, în 1987, intuind mai devreme decât mulți alții răsturnările viitoare, înscrie PNȚ în Internaționala Creștin-Democrată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unghiile, au fost încoronați cu coroane înroșite în foc, li s-au trecut piroane prin fluierele picioarelor, sunt bătuți la tălpi, supuși la înfometare și sete, o zi pește sărat și a doua zi numai apă, au fost încarcerați în carcerele de la Forneta și, de fiecare dată când după ce caucazienii și sârbii își fac treaba cu beiul și-l aduc pe fiul lui, beiul îi spune: „Fiule, spune tot ce ți se cere să spui!”, dar în zadar. Consensul între tată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mai ales în zilele când erați bolnavă de stomac. Diaree anume provocată. Ați bănuit, desigur. Noaptea, în picioare, în focul încrucișat a patru reflectoare ? Scufundarea cu capul într-un vas cu apă și săpun ? Imaginație rudimentară, de sălbatici. Două zile carceră într-o celulă cât un dulap închis ? Beznă perfectă ? — Bineînțeles, se adăugau bătăile de rutină. Batjocura, șicanele, mâncarea ca pentru porci. Nici o plăcere să recapitulăm, nu ? Observase, oare, deși ținea de câtva timp ochii închiși, că femeia pălise treptat, tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Gazdă și parazit, iar miza nu-i sângele, ci creierul. Dar chiar și așa, secătuit, trebuie totuși să merg mai departe, să urmez culoarul în toate întor- tocherile lui, chiar dacă, poate, în loc de camera secretă am să găsesc la capăt o carceră, o cameră de tortură, o gaură, un infern. A cincea seară am fost chemați la careu. Ne-am așezat la locurile obișnuite, pe grupe de băieți și de fete, însă de data asta am lăsat la o parte glumele proaste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era în deplin conștientă de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la originea crimelor din rue Morgue; retras În Îndepărtatul palat unde se confundă somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul, și idolul cu taurul Înaripat, prințul Zaleski rezolvă misterele Londrei; Max Carrados, not least, duce cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea, cine cunoaște toate acestea, acela este încă mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la țurloaie, cu bocancii duri și nu mă oprii până nu-l văzui la pământ. Ridicai apoi liniștit scrisoarea de pe jos, o vârâi în buzunar și revenii la locul meu să-mi mănânc ciorba. Am făcut amândoi trei nopți de carceră, cu reproșul sec și distant al comandantului ,că oameni superiori, cu studii, se comportă mai rău decât simpli soldați. N-am explicat nimic, ar fi fost, bineînțeles, inutil, mi s-ar fi răspuns că trebuia să raportez. Ce? Că mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scoale noaptea din somn și să ne culce prin curtea lagărului ore întregi. Culcat! Sculat! Culcat, sculat, și tot astfel până venea ora coborârii în mină, unde urma să muncești zece și uneori șaisprezece ore. Pentru cel mai mic murmur, carcera, desculț și fără manta. Câțiva mai bătrâni făcură pneumonii și muriră. Credeam că e vorba doar de un val de represiune, ca să ne învețe minte să nu mai evadăm, dar brutalitățile continuau și chinuit de nesomn și de aceste culcări
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă o bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om și să-i reamintești că și tu ești unul, chiar dacă, vinovat sau nu, te aflai acolo să ispășești o pedeapsă. El chiar surîse: "La carceră!" În carceră fiecare gândea în felul său. Unii își spuneau (cei mai mulți) că trebuie să se miște, să nu înghețe și să moară. Eu, dimpotrivă, îmi spusei că mișcarea degajă energie și că după un anumit timp obosești tot mișcîndu-te și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om și să-i reamintești că și tu ești unul, chiar dacă, vinovat sau nu, te aflai acolo să ispășești o pedeapsă. El chiar surîse: "La carceră!" În carceră fiecare gândea în felul său. Unii își spuneau (cei mai mulți) că trebuie să se miște, să nu înghețe și să moară. Eu, dimpotrivă, îmi spusei că mișcarea degajă energie și că după un anumit timp obosești tot mișcîndu-te și abia după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
genunchi și adormii lipit de scândura, care mi se păru caldă, a acestei invenții menite să elimine pe cei care odată închiși mai vroiau să rămână oameni și să reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care simțea mai tare frigul, când umerii, când coastele, când șalele, dar mai mult spinarea, unde știam că sânt plămânii... restul putea să mai înghețe... picioarele, de pildă, tălpile goale, simțeam că ard după ce mai întîi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eram rece, dar numai pe dinafară, și câteva clipe mă stăpâni acea stare de frăgezime pe care ți-o dă odihna după o trudă grea. Mă ridicai în picioare și atunci distinsei prin întuneric figura gardianului care mă băgase la carceră. Vocea cu care mi se adresă mi se păru duioasă: "Cum e, o mie trei? Ei, e bine la carceră?" Nu e bine", îi răspunsei, cu speranța pe care glasul său mă făcea s-o întrevăd, că de-aia venise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
odihna după o trudă grea. Mă ridicai în picioare și atunci distinsei prin întuneric figura gardianului care mă băgase la carceră. Vocea cu care mi se adresă mi se păru duioasă: "Cum e, o mie trei? Ei, e bine la carceră?" Nu e bine", îi răspunsei, cu speranța pe care glasul său mă făcea s-o întrevăd, că de-aia venise la mine, să-mi dea drumul și să mă duc în dormitor. El ridică atunci ceva negru pe care îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire. Ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putere sentimentul de solidaritate cu speranța de pe chipurile lor într-o lume mai bună. Pe urmă unul din acea mulțime fusese făcut gardian, și o incredibilă știință de a pedepsi se născuse în el. Altul securist... îmi aminteam acolo în carceră cu câtă abilitate încercau anchetatorii să mă facă să recunosc ceea ce nu făcusem, cum își alternau rolurile, unul era blând și cinic ("bine, îmi spunea, nu recunoști acum, și se uita la ceas, o să recunoști mâine dimineață la patru, n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drumul, alergai să mă îmbrac și să mănânc, apoi coborârăm în întunericul minei. Seara, mă desbrăcai și căzui într-un somn asemănător plumbului pe care îl dislocam din galerii, dar o mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară între cele patru scânduri ale carcerii, obținând același
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bucătăriei și șoptii: "Boca, vreau să-ți spun ceva!" Boca ăsta îmi aruncase de câteva ori priviri de simpatie, scurte, ca niște fulgerări. "Boca, îi spusei, dă-mi puloverul tău." "De ce?" "Un gardian vrea să mă omoare, mă bagă la carceră noaptea desbrăcat." "Bine", zise. Și îmi aruncă puloverul de pe el. Îl trăsei pe piele, îmi închisei la gât cămașa de pușcăriaș să nu se vadă și seara nu mă mai culcai. Gardianul veni și timp de cinci zile petrecui nopțile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desbrăcat." "Bine", zise. Și îmi aruncă puloverul de pe el. Îl trăsei pe piele, îmi închisei la gât cămașa de pușcăriaș să nu se vadă și seara nu mă mai culcai. Gardianul veni și timp de cinci zile petrecui nopțile în carceră. Ar fi trebuit să mă curăț și m-ași fi curățat dacă gardianului i-ar fi trecut prin cap să-mi descheie cămașa. În a șasea zi îl zării în galerii cu lampa de carbid în mână. Înțelesei: intra cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câteva clipe, ci până își veni în fire. "Știi cine sânt îi șoptii mai departe, ai pus tu ochii pe unul pe care n-ai avut curajul să-l omori cu vătraiul, ai ales calea legală (ție îți plac legile!), carcera, ei, ce vină ai tu? Tu nu i-ai făcut nimic, câți nu stau la carcere? Că pe urmă unii mor, parcă tu ai inventat pedeapsa asta? Nu mă dezamăgi, spune-mi ceva care să mă facă să-mi pară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]