1,027 matches
-
fi ceva mai mult decît un simplu nume care servește masa și atît. Pleca Nilda, chiar acum pleca și era cald și pe ea o apucase sughițul și soarele făcea să-i strălucească dinții de aur și toți Îi cunoșteau cariile și știau că avea un copil Îngrozitor care bîzÎia tot timpul și că suferea din pricina faptului că nu prețuiau mîncarea pe care le-o gătea și că citea ziare de senzație stînd cu cuțitul cel mare de tăiat carne alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius trecuse chiar atunci pe sub nasul lor și prin urmare ea nu știa cine era Julius și nici Julius n-o cunoștea. Nilda striga dezvelindu-și dinții de aur și Universo Îi răspundea strigînd și el cu gura plină de carii și ici colo cîte un dinte de aur. Furioși amîndoi: caleașca, după părerea Nildei, era foarte veche, iar după părerea lui Universo, nouă nouță; pentru nimic În lume n-ar fi căzut ele acord și partea cea mai proastă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ordonată, curățenia, aerul curat, alimen tația naturală și îngrijită evită multe neplăceri. Nu uita că pâinea neagră integrală este mult mai bună decât cea albă. Laptele și brânza conțin calcium, necesar copilului și ție. Nu uita să mergi la dentist, cariile sunt mai frecvente în această epocă. Și de asemenea, ține minte că îngrășarea mamei dăunează pruncului, nu mânca mai mult decât îți trebue, fă toate lucrurile așa ca și cum nu ai fi grea, viața ta trebuie să-și urmeze obicinuințele ei
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
a îndatorat să zică, nu mai e nimic de adăugat, și că atunci când Mitică bea bere chiar asta face. E adevărat că, vorba lui Budai Deleanu, prin singular se întrevede universalul, așa că vezi bine: prin Mitică "să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac". Și tot el zice următoarele vorbe cu tâlc, punând capăt daraverii și neputințelor noastre: "Cel înțălept va înțălege!..." Îmi vine să mă râd Vorba unuia: oare cum or fi ducând acasă cele o sută
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întîrziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș fi renunțat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învîrtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci, am zărit pe o ușă masivă, mâncată de carii, un carton: "Intrarea interzisă". Diavolul mi-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a filmului apăru sus pe sârme. În primul plan, pe un trapez, era eroina filmului. Se legăna înainte și îndărăt pe melodia unui vals. Zâmbea într-un cadru uriaș, luat foarte de aproape. Ignatius îi cercetă dinții în căutare de carii și plombe. Fata întinse un picior. Ignatius îi analiză grăbit conturul în speranța că va descoperi vreun defect. Începu un cântec despre a încerca o dată și înc-o dată până când reușești. Când filozofia textului deveni clară, Ignatius se cutremură și cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întârziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș fi renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învârtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci, am zărit pe o ușă masivă, mâncată de carii, un carton: „Intrarea interzisă”. Diavolul rni-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dezvoltarea dinților. La Începuturile sale, omenirea avea dinți puternici și mînca rădăcini și scoarță de copac. Apoi, unui număr mic de aleși le-au crescut colți care puteau sfîșia carnea. De aici a pornit un lung și Întunecat ev de carii, infecții, moarte. Stomatologia medievală. Dinții de lemn. Apoi, lumina: anestezicele, plombele, protezele, aparatele de Îndreptat dinți, estetica. În viitor, spune el publicului, dinții vor avea plantate cipuri de calculatoare, care să-ți analizeze dieta, să te sfătuiască, să trimită e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lemn. Apoi, lumina: anestezicele, plombele, protezele, aparatele de Îndreptat dinți, estetica. În viitor, spune el publicului, dinții vor avea plantate cipuri de calculatoare, care să-ți analizeze dieta, să te sfătuiască, să trimită e-mailuri dentistului la primul semn de carie. Este răsplătit cu ovații. — „What’s love got to do, got to do with it“, fredonează Ivan odată cu tonomatul, cu accentul lui hazos. Și tot el răspunde: Totul, prieteni. O iubesc pe barmaniță! O să-mi facă cinci copii! Și nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Știa ce urmează și păstra în suflet și în minte amintirea întâlnirii anterioare. Femeia avea mărgele făcute din gâturi de guguștiuci. Fiersese bine oasele până când se albiseră, apoi le ținute o săptămână la soare. Arătau ca niște bumbi mâncați de carii, lăptoși, înșirați pe un fir de in, răsucit în două. Era oacheșă, ca aproape toate fetele din sat, zveltă și cu ochii mari și catifelați, la fel ca ai lui Pampu. L-a cuprins cu mâinile de după gât, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Bineînțeles că, fără ajutorul meu, acest lucru nu s-ar putea realiza. Nu ți se pare că ești cam lăudăroasă? a intervenit periuța cu cap flexibil. De mine s-a folosit stăpânul nostru și niciodată nu i-au dat o carie să se plângă. Am avut grijă și de limba lui, întreținând-o, făcând-o mai suplă, mai frumoasă. De multe ori l-am însoțit în călătorii, vacanțe. Am vizitat trei țări în ultimii trei ani. Am stat în pahare de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajute pe ȘEFUL GĂRII.): Țineți-vă de mine, domnule... HAMALUL: Mai bine l-ați lăsa să crape. Scena aceasta se va juca deosebit de repede, dând în același timp impresia unei defulări generale.) IOANA: Vrea să te lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de noapte... HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născu- sem vreodată. Eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
școală, dar în realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. Le adunam pe cele mai contorsionate în camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născusem vreodată. Eram fericită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un ecou. nu am de ales deci și încerc să-mi scot pe furiș bucățelele de carne sedimentate în gură, bătucite prin diversele alveole ale gurii mele. mă aplec discret, îmi introduc două degete în gură și extrag dintr-o carie un fel de smoc de carne fibroasă, extrem de lung, aproape interminabil. Cum nu știu ce să fac cu el îmi scot o batistă și îl ascund în ea, apoi îmi repun batista în buzunar. reiau apoi baletul conveniențelor sociale, salut oameni, strîng
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
focuri vii, iscate nu cu scânteie cordită de la chibrit sau brichetă. Ci cu scânteie sfântă, slobozită de la cremene și de la iască. Și asmuțite - flăcările - până la bucile norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi, nu manifestasem, dar fermecătoarei îi venise sifon pe boarfele de paradă în care se îmbrăcase. Cică fusta a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albiile mari de rufe, le umpleau cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Libertatea. Ei credeau, și au crezut-o pentru ultima oară, cumcă bătrânii și înviforații garzi ai cetăței Transilvania - munții cu capete de piatră - vor dormi și - acum somnul lor etern, nu se vor trezi la urletele cele false ale descreieraților carii inventau imperii și 16 milioane de unguri, cari din fericire pentru lume nu esistă decât în oarbele fantasmagorii ale unor nebuni. Ci garzii regii s-au trezit. Freamătul codrilor ce dezghețau din seculara lor amorțire freamătul aripelor de fier a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și o tornada. Semnele acestei oralități se estompează În discursul liric al lui Iancu Văcărescu. Consultarea muzelor (lectura, reveria) intră ca punct obligatoriu În programul zilnic al poetului: „Muzele, ce-mi sînt dragi foarte, Aveau ceasul hotărît, CÎnd cu cei carii n-au moarte M-Întîlneau numaidecît.” Versurile nu mai sînt făcute, așadar, la Întîmplare, sub presiunea circumstanțelor. Nu mai sînt notate prin condice gospodărești și uitate acolo pînă ce un fiu sau un frate binevoitor le descoperă. De la versuri, Iancu trece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din marele spațiu. O intuiție fină a relațiilor din univers pe care Alecsandri o Întoarce, apoi, spre temele lui lirice obișnuite. În O noapte la (ară (din voi. Doine și lăcrămioare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință Și de voiești Înțălepțîi să-ți caute cu umilință, Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește Și trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuiește Firea s-au silit a face acea vie zugrăvală Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală. Lasă, dar, fățărnicia ș-a obrazului schimbare, Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.” Tot el adaugă la un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-Însul veți vedea mulțime de nenorociți tînguindu-se În dureri, pe carii nedefăimîndu-i să luați de pildă patimile lor și să vă păziți a, nu Încăpea Într-Însele.” CÎntecele de lume propriu-zise nu mai păstrează distanța ironică. Pann nu se deosebește prea mult de ceilalți autori din antologie. De aceea le este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]