386 matches
-
nu înțeleg nimic. BRUNO: Cum așa? Cântă groapa! GRUBI: Se poate? Eu îl trag pe el... MAJORDOMUL (Nemulțumit.): Tțțț! Ia arătați-i, băieți, cum a căzut Bruno în groapă. (Cei doi se ridică și încep să rejoace, dar la modul carnavalesc, scena din actul întâi.) BRUNO: Dar nu v-am spus o dată? MAJORDOMUL: Lasă, trebuie să-l facem să înțeleagă. GRUBI (Entuziasmat că poate repeta scena.): Sigur! Sigur! Totul a fost foarte simplu. Mai întâi eu l-am trimis pe Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
până și pe copiii mei ce se-ntâmplă-n actu-ntâi. (Pătrunde în spațiul publicului.) Da! Da! Da! Ați fost martori ! Da! Am să vă spun adevărul! În actu-întâi nu se-ntâmplă nimic! (Rumoare printre personaje, relaxare totală, tumbe și salturi carnavalești.) RECRUȚII (În cor, dar pe un ton foarte jos.): Nu se poate... FETIȘCANA (Pur și simplu vorbind în urechea și în fața spectatorilor.): Da! Nu se întâmplă nimic! Ați fost duși în eroare. Actul întâi este o improvizație, o demență colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise nimănui să intre și să-i urmărească pregătirile, înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de cruci și oase albe de morți. Moartea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eliberează, dimpotrivă, pornirile acesteia. Îi deschide ochii vizavi de propriile-i dorințe, o provoacă să meargă mai departe, mereu mai departe, până la granița aventurii, de la care Marie se eschivează în ultima clipă. Exaltarea pe care i-o provocase această nebunie carnavalescă fusese atât de mare, încât un an mai târziu Marie își reîncepe năzbâtiile. Și de data asta jocul începe ușurel. Când Mariei îi este prezentat Paul de Cassagnac, un deputat strălucit și susținător neabătut al celui de-al Doilea Imperiu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
celor de la 2 Live Crew (în New York Times, 1990) se spune că renumitul cercetător de culoare Henry Louis Gates a apărat grupul, susținînd că excesele verbale ale acestora nu erau decît satiră, cîntece precum "Me So Horny" fiind o transgresie carnavalească a comportamentului corect și că grupul dădea dovadă de "o mare virtuozitate". Unul dintre cei mai importanți critici ai culturii afro-americane, Houston Baker, a replicat că o asemenea pledoarie îngăduitoare nu reușește să facă distincție între variatele grupuri rap și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Ionescu P. Ion ("dă-mi, bă, un creon!"), anonima Fifi, "grasă, parfumată, ochioasă - e ca un puf de toaletă încărcat cu pudră", iar despre Filimon nu ni se spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de aleatoriu și carnavalesc, putem intui existența unei dinamici de creație ce urmează alte traiectorii ordonatoare decât evidenta cursivitate alfabetică. Arbitrarul asocierilor dintre nume și caractere implică, în același timp, o relativizare a trăsăturilor specifice genurilor literare clasice, iar Mircea Horia Simionescu traversează aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
perspectivă modernă, predominant tematistă (Gaston Bachelard, Georges Poulet, J.-P. Richard), trecându-se în revistă elemente definitorii, precum „parfumuri”, „culori”, „sunete”, „sinestezii”, „melancolie”, „spleen”, dar și „evaziunea simbolistă”, „poezia elementelor”, a timpului și a spațiului, erotica, perspectiva ironică, viziunea spectaculară, carnavalescă, „metaforele obsedante”. Concomitent cu simbolismul, I. a studiat un alt curent, consacrându-i două cărți: Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea (1975) și Proza realistă în secolul al XIX-lea (1978). Primul studiu reconstituie cadrul istorico-literar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
societate. Aceasta îl ajută și mai mult să elaboreze conceptul „Figurilor” expuse în alcovurile bordelului Doamnei Irma. În realitate, e vorba despre o arhitectură și mai complexă, căci bordelul Balconului trimite nu numai la imaginea unui theatrum mundi pe dos, carnavalesc, deturnat, ci și la un dispozitiv carceral conceput pentru a salva ordinea și a aplica sancțiunile indispensabile, grație omniprezenței supravegherii. Doamna Irma ocupă poziția centrală, ca stăpână a casei ce controlează ansamblul camerelor în care clienții reprezentativi, veritabilă galerie simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
veritabilă galerie simbolică a societății, se dedau unor perverse practici sexuale, fără să le treacă prin cap vreodată că nimeni nu se poate sustrage supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent, al patroanei. Prin această „panoptizare”, Genet operează o veritabilă metamorfoză carnavalescă: libertățile pe care și le ia fiecare „client” răstoarnă complet imaginea și comportamentul propriu funcției sale în câmpul social. Asistăm, firește, la o liberalizare a moravurilor, dar, în același timp, „bordelul este o închisoare”. Iar Doamna Irma se străduiește să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Da, bordelul este plasat între teatru și închisoare. Iar supravegherea le unește. Să supraveghezi înseamnă adesea să vezi pieziș, iar oglinda permite acest lucru. Genet l-a înțeles și, datorită sistemului de oglinzi elaborat de Doamna Irma - tot un rapel, carnavalesc, al Galeriei Oglinzilor de la Versailles -, bordelul este un loc dublu, de expunere și de spionaj. Al actului și al rolului. Al greșelii și al pedepsei. Figurile, în bordelul planetar imaginat de către Genet, se situează la intersecția dintre sala de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
noastră viață socială, s-a resimțit de pe urma acelor măsuri, care au însemnat un sistem complex și draconic de restricții, prezente în orice registru, la orice nivel, de la manualele de școală, drastic schematizate, până la produsele cele mai sofisticate ale cercetării, de la carnavalescul, epuizantul festival Cântarea României la creația artistică cea mai înaltă. S-au interzis teme, s-au excomunicat cuvinte, s-au redus la minimum canalele pe care puteau intra în societatea noastră, cea atât de bine vegheată, idei străine de utopia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a se potrivi formelor culturale ale unei națiuni care își "inventează", în felul acesta, imaginea, copie perfectată a Europei. Noile tipare de cultură populară americană sunt exportate în Europa și în diverse părți ale lumii ca replici subversive, ironice sau carnavalești ale modelelor europene care le inițiaseră. Supereroul modern, fie că este uman, fie că este robotizat, iconuri feminine contemporane precum păpușa Barbie sau Madonna, tiparul vampirului Dracula, personificare a răului în general sau impersonare a laturii întunecate din noi înșine
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Doilea Război Mondial, au purtat măști care să le permită să atingă calități supraomenești. Identitatea lor, care se schimbă de obicei noaptea, îi face să semene destul de mult cu personaje de carnaval, și mai puțin cu figuri mitice 63. Transformarea carnavalescă a eroului mitic prin multiplicarea infinită a imaginii sale susține punctul de vedere potrivit căruia tipul de erou din cultura populară actuală reprezintă o mediere dintre tipul mitic și caricatură, cu scopul de a slăbi tensiunea între arhetip (primar, tradițional
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sarcina la adolescente și cu ademenirea băieților tineri. Mesajul pe care îl transmite constă într-o răsturnare postmodernistă a realității, iar imaginea creată este o caricatură a credințelor și valorilor tradiționale. Imaginii "dezgolite" a Fecioarei, Madonna îi opune o nuditate carnavalescă, buze groase și mult fard, fuste scurte și sâni proeminenți. Considerând că acestea nu sunt îndeajuns s-o mențină în lumina reflectoarelor, Madonna începe să se joace și cu limitele sacrosante dintre "normalitate" și "deviere", dintre ceea ce repre-zintă "acceptabilul" și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Costumele Madonnei, gesturile ei, mișcările și pozele sunt simboluri ale unui corp creat artificial sau imaginat și ale unei identități provizorii, în continuă schimbare. Deoarece travestiul în general revelează genul ca imitație, ca formă fără conținut, travestiul Madonnei este la fel de carnavalesc ca și costumația ei de femme fatale. Discursul ei exagerat feminin este la fel de parodic. Artista joacă rolul lesbianei în Justify, așa după cum joacă rolul prostituatei Dita în Erotica (1992) și a agresoarei de băieți în Open. Faptul că videoclipurile ei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
205 limitele culturale ale unui "celălalt marginalizat" cu ajutorul unor tipuri variate de grile, sau dacă agora era mai degrabă un loc în care oamenii se păcăleau pe ei înșiși în mod deliberat, prin asumarea unei alte identități într-o formă carnavalescă, este greu de demonstrat. Potrivit specialiștilor în turism, relația pe care turistul sau vizitatorul o stabilește cu comunitatea pe care o vizitează este asemănătoare cu cea dintre "privitor" și "actorii distribuiți într-un spectacol"206. Vizitatorul, care-și asumă identități
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în Gargantua și Pantagruel, referindu-se la "o a doua lume și o a doua viață în afara celei oficiale". Astfel, Bahtin discută opoziția dintre lumea oficială și serioasă a "formelor culturale și a ceremoniilor ecleziastice, feudale și politice" și manifestările carnavalești neoficiale, extra-ecleziastice și extra-politice, la care luau parte pentru un anumit interval de timp toți oamenii din epoca medievală 211. Potrivit lui Bahtin, carnavalul medieval nu era nici artă adevărată, nici viață adevărată, aparținând de fapt zonei de frontieră dintre cele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
curent și de ordinea prestabilită", suspendând "toate gradele ierarhice, privilegiile, normele și interdicțiile 212". Dacă aplicăm teoria lui Baudrillard la analiza carnavalului bahtinian, atunci carnavalul ar putea fi interpretat ca un exemplu de disimulare a realității, deoarece participanții la spectacolul carnavalesc "pretind să nu aibă ceea ce au de fapt"213. Ordinea oficială, care este temporar suspendată, există în forme reale în afara lumii carnavalului. Datorită stabilității, a etichetei și a lipsei de mobilitate, ordinea oficială a generat carnavalul ca lume paralelă, dinamică
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Există o diferență remarcabilă între carnavalul american din secolul al XIX-lea și manifestările sale din secolul al XX-lea. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX carnavalul american nu era limitat în spațiu (deși majoritatea evenimentelor carnavalești erau organizate în nordul și nord-estul continentului), și nici nu era un eveniment anual legat de sărbători religioase. Spre deosebire de carnavalul medieval, pe care Bahtin îl descrie ca "devenire", în sensul deschiderii unor noi oportunități pentru participanți prin subminarea ordinii ierarhice
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a legitima "normalitatea" restului populației albe americane. Albii din America erau astfel încă o dată confirmați ca reprezentând norma, ca rasă, cultură și aspect fizic. McGowan descrie carnavalul american drept monologic în acceptarea identității americane în contrast cu "identitățile puternic colorate supuse spectacolului carnavalesc, înfățișate ca reprezentând alte-ritatea și non-americanitatea219". Astfel, spre deosebire de carnavalul medieval, care poate fi prezentat ca forță centrifugă prin modul în care încerca să includă toți participanții în iureșul jocului, carnavalul american acționează invers, ca forță centripetă, prin interpretarea centralizată a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
societății și ordinii sociale. De fapt, carnavalul american nici nu putea să fie subversiv, deoarece ierarhiile politice și sociale fuseseră suspendate în secolul al XVIII-lea prin Declarația de Independență. În consecință, după cum susține McGowan, "formele și momentele de cultură carnavalescă în America nu sunt legate în vreun fel de relațiile de putere 220". În timp ce Bahtin descrie cultura carnavalului ca fiind cuprinzătoare, inclusivă, carnavalul american, în toate formele sale, poate fi descris ca fiind exclusiv, orientat constant către autodefinire identitară. De
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ei forme de manifestare. În primul rând, existau târgurile interna-ționale, spații de explozie identitară pentru un viitor utopic, loc de "distracție și legitimare a supremației albilor 223". Inspirate de celebra Expoziție de la Londra din 1851, târgurile internaționale americane erau spații carnavalești, care puteau dura luni întregi și care funcționau ca versiuni în miniatură ale Americii și orașelor sale. Primul târg important a fost organizat în 1876 la Centenarul Expozițional Philadelphia, urmat de târgul de la Chicago (1893), care a stabilit noi standarde
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
notabile ale manierei în care realitatea se împletește cu fantezia în America. Târgul a fost construit pe un teren vopsit în alb care să contrasteze cu culoarea neagră a orașului Chicago, culoare rămasă după incendiul devastator din 1871. Astfel, zona carnavalescă albă a fost legată prin simbioză de orașul real, înnegrit de fum, alcătuind un tărâm vizual imaginar, care urma să înlocuiască, sau măcar să reprezinte un oraș adevărat. În timpul târgului și chiar și după încheierea lui, Chicago a fost numit Orașul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]