385 matches
-
au principe de l'art" [Thorel-Cailleteau, p.22]. 154 "În societate, esti de aceea în fond și în fapt ceea ce reprezinți" [Liiceanu, p.12]. 155 Teatrul se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai larg: "Teatrul? Nu este esențial, pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
uneori chiar a alimentelor de bază, a reușit să compună și să publice unele compoziții pe care mai tarziu le-a repudiat, refuzând să le includă în volumele care l-au consacrat: Culoarea dorinței (în 'Îl Marchesino', 8 aprilie 1922), Carnavalesca ('L'albatro', 3 iunie 1922) și tot aici Ușa închisă, Idolul de piatră, Foamea (24 iunie 1922), Jonglerul ('Pagine d'arte', 15 noiembrie 1922) și, nu în ultimul rând, Banchetul cerșetorilor, poezie nepublicata.206 Perioadă română a constituit pentru el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spus, între fețele modernității, postmodernismul este poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
creștinilor, intelectualilor și altor categorii de oameni reuniți în sindicatul neoficial Solidaritatea, care număra la început circa zece milioane de participanți activi. Treptat, locul său a fost luat de Alternativa Portocalie, Revoluția de stil și alte acțiuni non-violente, umoristice și carnavalești. (9a, pp. 251, 263) Cu Solidaritatea revenită, vechiul sistem politic a căzut, țara a început să se reformeze, se dezvoltă, exportă și are imagini externe mult mai bune în lume decât am reușit noi să ne facem în vizitele realizate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în Sfântul Scaun în ianuarie 1978, făcând din Vatican o altă forță a anticomunismului alături de SUA și alte puteri. Au mai fost angajați în aceeași direcție creatorii de "sindicate libere" gen "Solidaritatea poloneză", ai "portocaliilor" și altor promotori de "mișcări carnavalești" desfășurate în șase țări central-europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG, Slovenia aparținând fostei Iugoslavii și Ucraina de Vest din fosta URSS). (9a) Numitorul comun al tuturor mișcărilor era opoziția față de socialismul tot mai agresiv, dar fără să se propună o ideologie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care nu mai rămâne doar un accesoriu simbolic al tentației. Violența imaginii consistă în acest aliaj între atracție și repulsie al unei sexualități virtual punitive. În același timp, tabloul se află la confiniile cu pornografia și kitschul prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a se potrivi formelor culturale ale unei națiuni care își "inventează", în felul acesta, imaginea, copie perfectată a Europei. Noile tipare de cultură populară americană sunt exportate în Europa și în diverse părți ale lumii ca replici subversive, ironice sau carnavalești ale modelelor europene care le inițiaseră. Supereroul modern, fie că este uman, fie că este robotizat, iconuri feminine contemporane precum păpușa Barbie sau Madonna, tiparul vampirului Dracula, personificare a răului în general sau impersonare a laturii întunecate din noi înșine
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Doilea Război Mondial, au purtat măști care să le permită să atingă calități supraomenești. Identitatea lor, care se schimbă de obicei noaptea, îi face să semene destul de mult cu personaje de carnaval, și mai puțin cu figuri mitice 63. Transformarea carnavalescă a eroului mitic prin multiplicarea infinită a imaginii sale susține punctul de vedere potrivit căruia tipul de erou din cultura populară actuală reprezintă o mediere dintre tipul mitic și caricatură, cu scopul de a slăbi tensiunea între arhetip (primar, tradițional
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sarcina la adolescente și cu ademenirea băieților tineri. Mesajul pe care îl transmite constă într-o răsturnare postmodernistă a realității, iar imaginea creată este o caricatură a credințelor și valorilor tradiționale. Imaginii "dezgolite" a Fecioarei, Madonna îi opune o nuditate carnavalescă, buze groase și mult fard, fuste scurte și sâni proeminenți. Considerând că acestea nu sunt îndeajuns s-o mențină în lumina reflectoarelor, Madonna începe să se joace și cu limitele sacrosante dintre "normalitate" și "deviere", dintre ceea ce repre-zintă "acceptabilul" și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Costumele Madonnei, gesturile ei, mișcările și pozele sunt simboluri ale unui corp creat artificial sau imaginat și ale unei identități provizorii, în continuă schimbare. Deoarece travestiul în general revelează genul ca imitație, ca formă fără conținut, travestiul Madonnei este la fel de carnavalesc ca și costumația ei de femme fatale. Discursul ei exagerat feminin este la fel de parodic. Artista joacă rolul lesbianei în Justify, așa după cum joacă rolul prostituatei Dita în Erotica (1992) și a agresoarei de băieți în Open. Faptul că videoclipurile ei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
205 limitele culturale ale unui "celălalt marginalizat" cu ajutorul unor tipuri variate de grile, sau dacă agora era mai degrabă un loc în care oamenii se păcăleau pe ei înșiși în mod deliberat, prin asumarea unei alte identități într-o formă carnavalescă, este greu de demonstrat. Potrivit specialiștilor în turism, relația pe care turistul sau vizitatorul o stabilește cu comunitatea pe care o vizitează este asemănătoare cu cea dintre "privitor" și "actorii distribuiți într-un spectacol"206. Vizitatorul, care-și asumă identități
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în Gargantua și Pantagruel, referindu-se la "o a doua lume și o a doua viață în afara celei oficiale". Astfel, Bahtin discută opoziția dintre lumea oficială și serioasă a "formelor culturale și a ceremoniilor ecleziastice, feudale și politice" și manifestările carnavalești neoficiale, extra-ecleziastice și extra-politice, la care luau parte pentru un anumit interval de timp toți oamenii din epoca medievală 211. Potrivit lui Bahtin, carnavalul medieval nu era nici artă adevărată, nici viață adevărată, aparținând de fapt zonei de frontieră dintre cele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
curent și de ordinea prestabilită", suspendând "toate gradele ierarhice, privilegiile, normele și interdicțiile 212". Dacă aplicăm teoria lui Baudrillard la analiza carnavalului bahtinian, atunci carnavalul ar putea fi interpretat ca un exemplu de disimulare a realității, deoarece participanții la spectacolul carnavalesc "pretind să nu aibă ceea ce au de fapt"213. Ordinea oficială, care este temporar suspendată, există în forme reale în afara lumii carnavalului. Datorită stabilității, a etichetei și a lipsei de mobilitate, ordinea oficială a generat carnavalul ca lume paralelă, dinamică
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Există o diferență remarcabilă între carnavalul american din secolul al XIX-lea și manifestările sale din secolul al XX-lea. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX carnavalul american nu era limitat în spațiu (deși majoritatea evenimentelor carnavalești erau organizate în nordul și nord-estul continentului), și nici nu era un eveniment anual legat de sărbători religioase. Spre deosebire de carnavalul medieval, pe care Bahtin îl descrie ca "devenire", în sensul deschiderii unor noi oportunități pentru participanți prin subminarea ordinii ierarhice
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a legitima "normalitatea" restului populației albe americane. Albii din America erau astfel încă o dată confirmați ca reprezentând norma, ca rasă, cultură și aspect fizic. McGowan descrie carnavalul american drept monologic în acceptarea identității americane în contrast cu "identitățile puternic colorate supuse spectacolului carnavalesc, înfățișate ca reprezentând alte-ritatea și non-americanitatea219". Astfel, spre deosebire de carnavalul medieval, care poate fi prezentat ca forță centrifugă prin modul în care încerca să includă toți participanții în iureșul jocului, carnavalul american acționează invers, ca forță centripetă, prin interpretarea centralizată a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
societății și ordinii sociale. De fapt, carnavalul american nici nu putea să fie subversiv, deoarece ierarhiile politice și sociale fuseseră suspendate în secolul al XVIII-lea prin Declarația de Independență. În consecință, după cum susține McGowan, "formele și momentele de cultură carnavalescă în America nu sunt legate în vreun fel de relațiile de putere 220". În timp ce Bahtin descrie cultura carnavalului ca fiind cuprinzătoare, inclusivă, carnavalul american, în toate formele sale, poate fi descris ca fiind exclusiv, orientat constant către autodefinire identitară. De
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ei forme de manifestare. În primul rând, existau târgurile interna-ționale, spații de explozie identitară pentru un viitor utopic, loc de "distracție și legitimare a supremației albilor 223". Inspirate de celebra Expoziție de la Londra din 1851, târgurile internaționale americane erau spații carnavalești, care puteau dura luni întregi și care funcționau ca versiuni în miniatură ale Americii și orașelor sale. Primul târg important a fost organizat în 1876 la Centenarul Expozițional Philadelphia, urmat de târgul de la Chicago (1893), care a stabilit noi standarde
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
notabile ale manierei în care realitatea se împletește cu fantezia în America. Târgul a fost construit pe un teren vopsit în alb care să contrasteze cu culoarea neagră a orașului Chicago, culoare rămasă după incendiul devastator din 1871. Astfel, zona carnavalescă albă a fost legată prin simbioză de orașul real, înnegrit de fum, alcătuind un tărâm vizual imaginar, care urma să înlocuiască, sau măcar să reprezinte un oraș adevărat. În timpul târgului și chiar și după încheierea lui, Chicago a fost numit Orașul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ale corpului la contactul cu persoane total străine, care se aflau din întâmplare alături 229. Coney Island Potrivit lui McGowan, supereroul benzilor desenate din anii 1920-1940 (Superman, Batman și Căpitanul America) reprezenta efectul invers al de-zorganizării și haosului, era reversul figurii carnavalești, iar scopul său era să se opună violenței din metropolă prin asumarea unor măști generatoare de putere supraomenească în lupta permanentă pentru reinstaurarea ordinii și valorilor americane 230. Super-eroii americani din secolul XX și faptele lor pot fi descrise ca
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
distracție sunt spații permanente destinate amuzamentului, "axate în special pe ceea ce este caraghios și neobișnuit, adică pe tratarea vieții ca formă continuă de carnaval 231". Un astfel de spațiu, care nu reprezintă doar o "simbioză între lumile recunoscute ca fiind carnavalești și așa-numita realitate 232", dar și "o utopie simbolică americană 233", este Disneyland. Când s-a deschis, în 1971, Disneyland a devenit nu numai simbolul culturii populare americane, dar și un adevărat loc de "pelerinaj" pentru tinerii arhitecți, așa cum
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
prozatori ca Ruysdael, Mignard, von Dych, Cavalerul Lely, Barbey d'Aurevilly repere ale unui exotism exterior nutrit de experiențe limită; Craii de Curte-veche reconstituie un exotism interior aflat sub semnul nocturnului și al vieților duble, deturnînd receptarea tragicului prin semnul carnavalesc al cunoscutei anecdote care constituie primum movens al viziunii romanești în care ne întîmpină galeria personajelor atît de enigmatice al căror nume stă sub semnul aceleași litere: Pașadia, Pantazi, Pirgu, Pena, Pomponel, Păuna, Pulcheria, Papura Jilava... Pașadia pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
destinul personajelor sale în ascensiune în comedia rămasă doar în stadiul de proiect Titircă, Sotirescu et comp. Privitor la relația romanului cu opera lui Ion Luca, este cunoscut faptul că primum movens pentru Mateiu l-a reprezentat o anecdotă despre alaiul carnavalesc al Crailor de Curtea-Veche, că topos-ul acțiunii îl reprezintă un București care este și al lui Kir Ianulea dar nu s-a comentat suficient un posibil model al lui Gore Pirgu, recognoscibil în portretul pe care Caragiale îl realizase
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sens se modifică în timp și în funcție de spațiu. Șocanta relatare a lui Darnton despre arderea pisicilor în Franța înainte de 1789 și controversele recente privind cruzimea față de animale ne amintesc că acțiuni care erau cîndva, în anumite contexte, considerate nonviolente și carnavalești, sînt în altă perioadă și în alt context considerate drept curiozități de o deosebită cruzime. O plasticitate similară a termenului "violență" apare în extensia sa de la domeniile de bază militar și de drept penal la alte domenii ale vieții și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]