579 matches
-
La 810, pentru misionarea pagânilor din nord, Carol cel Mare ridică un baptister (biserică pentru botezuri). Pentru asigurarea acestuia se construiește castelul Hammaburg. În 831 Ludovic cel Pios înființează o episcopie, care la scurtă vreme ajunge arhiepiscopat. După împărțirea imperiului carolingian la 843 regiunea este pe rând invadată de vikingi și de slavi (obodriți); Arhiepiscopul se mută la Bremen. Datorită privilegiilor portuare și comerciale acordate de împăratul Friedrich I Barbarossa la 1189 asupra întregii regiuni din josul Elbei, orașul a înflorit
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
al VI-lea, a fost mutat la Lausanne sediul episcopiei, care se aflase anterior în orașul Avenches, mai puțin ferit. Catedrala în stil gotic timpuriu din secolul al XII-lea a fost ridicată pe locul unei foste bazilici din perioada carolingiană. Din 1157, Lausanne s-a aflat sub stăpânirea dinastiei Zähringer, al cărei ultim reprezentant a murit în anul 1218. Terenurile întinse de pe malul nordic al lacului Geneva au intrat apoi sub controlul episcopiei.Orașul se afla sub jurisdicția ducilor de
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
Iustinian, a fost redescoperit în nordul Italiei în 1070, fiind admirat pe parcursul epocii. În vest, multe regate au încorporat vechile instituții romane. Mănăstirile au fost fondate în timpul campaniilor de misionarism creștin desfășurate în teritoriile păgâne ale Europei. Francii, sub dinastia Carolingiană, au pus bazele unui imperiu în vestul Europei, devenind o putere majoră. Imperiul Carolingian, în secolele VIII-IX, a fost sucombat de presiunile războaielor interne civile combinate cu invaziile externe ale vikingilor din nord, maghiarilor din est, și sarazinilor din sud
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
vest, multe regate au încorporat vechile instituții romane. Mănăstirile au fost fondate în timpul campaniilor de misionarism creștin desfășurate în teritoriile păgâne ale Europei. Francii, sub dinastia Carolingiană, au pus bazele unui imperiu în vestul Europei, devenind o putere majoră. Imperiul Carolingian, în secolele VIII-IX, a fost sucombat de presiunile războaielor interne civile combinate cu invaziile externe ale vikingilor din nord, maghiarilor din est, și sarazinilor din sud. De-a lungul Evului Mediu Mijlociu, care a început după anul 1000, populația Europei
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
debutul evului mediu în 476, odată cu colapsul Imperiului Roman de Apus. Istorici moderni ca Henri Pirenne plasează debutul evului mediu mai târziu, în secolul al VII-lea când s-a desfășurat expansiunea islamică, sau în secolul al VIII-lea, când carolingienii împărțeau "feude" (inițial erau vite, ulterior făceau referire la proprietăți, averi și ranguri sociale) ceea ce a dus la stabilirea feudalismului ca sistem dominant în Europa. Specific Evului Mediu din punct de vedere artistic îi este caracteristic stilul romanic și stilul
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cu cereale de primăvară și cea de-a treia era lăsată în pârloagă, astfel, un ciclu complet dura trei ani. Moina regulată și asolamentul bienal erau cunoscute din antichitate, asolamentul trienal era o invenție medievală, fiind atestat din timpul Imperiului Carolingian de la sfârșitul secolului al VIII-lea, răspândindu-se între secolele IX-XIV în nordul Franței, Țările de Jos, Germania, Italia, Anglia și în unele zone din Europa estică. Avantajele erau considerabile prin facilitarea refacerii potențialului solului, iar cultivarea simultană a cerealelor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de cultivare a solului, de fertilitatea solului și de tehnicile agricole. Difereau de la an la an în funcție de hazardurile vremii și de prezența/absența dăunătorilor. Între secolele IX-XIII, în Europa vestică a avut loc o creștere a randamentelor cerealiere. În perioada carolingiană randamentele cerealiere variau între 1,5:1 și 4:1, puțin peste 2:1 , după secolul al XII-lea, productivitatile nu mai scădeau sub 3:1, atingându-se deseori 4:1-6:1. Civilizația cerealelor presupunea și o împletire dintre culturile
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
circulația monetară s-a redus. Apar monede noi, de argint, ca sceattas din lumea frizona și din insulele britanice. Odată cu ruralizarea societății, orașele decad ca centre de producție, păstrându-și doar rolul politic și religios. Dinarul de argint emis de carolingieni a înlocuit vechea moneda de aur bizantină , devenită din ce în ce mai rară și puțin adecvată unor schimburi de mică valoare, desfășurate pe plan local. După secolul al VII-lea, odată cu expansiunea islamică, comerțul din Marea Mediterană dintre Vest și Est dispare. Centrul comercial
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
tip monarhice predominau, în timp ce statele de tip republican erau fie orașe-state de tip republican având în frunte demnitari cu titluri extrase din terminologia monarhiilor, ca Veneția ce era condusă de un doge (derivat din duce). În perioada de după destrămarea imperiului carolingian, au prevalat tendințe de fărâmițare politică, precum și o slăbire a puterii regale. Multe state au fost expuse la un proces de centralizare politică ce a constat în : unificarea teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
sociale diverse, ce trebuia să cedeze o parte din roadele muncii lor direct categoriilor privilegiate și statului. Unele monarhii teritoriale foarte întinse își afirmau vocația universală, având idealul de a cuprinde întreagă lume, ca Imperiul Chinez, statele ca Bizanțul, Imperiul Carolingian, Imperiul Romano-German ce revendicau tradiția imperială romană, Califatul Arab, Imperiul Mongol, Imperiul Otoman, Imperiul Incaș sau imperiul lui Carol Quintul. Papalitatea avea de asemenea vocație universală. Totuși, și cei mai aprigi războinici cuceritori trebuiau să recunoască existența altor state și
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
erau în scădere, precum și numărul țăranilor liberi. Țăranii dependenți proveneau din rândul descendenților sclavilor înzestrați cu gospodărie, colonilor, foștilor proprietari liberi care își cedaseră pământul unui mare proprietar în schimbul protecției. Sistemul organizării domeniale apare în nordul Franței, datorită extinderii Imperiului Carolingian răspândindu-se în întreg occidentul. Intrarea în dependență a țăranilor a contribuit la fixarea populației pe vetre stabile, apărând primele sate medievale, fiind înrădăcinate de clădirea bisericii și cimitirului în interiorul satului, ce ilustra o legătură dintre cei vii și înaintașii
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
a Occidentului, deoarece au oferit structura economiei medievale, încadrând populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a defrișării și a cultivării terenurilor agricole. Reîntoarcerea la modelul constantinian de colaborare între stat și biserică, verificat în epoca carolingiană, n-a schimbat substanțial lucrurile. Mai importantă, însă, a fost schimbarea intervenită în bazinul mediteranean din secolul al VII-lea, odată cu cucerirea arabă și cu islamizarea definitivă a nordului Africii. Astfel, cealaltă jumătate a Imperiului roman, deși va supraviețui încă
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
pe Nichifor și pe co-conspiratori preoți, un statut care i-a descalificat de la guvernare, și le-a ordonat să oficieze Sfânta Liturghie in ziua de Crăciun. Încă din 781, Irina a început să caute o relație mai strânsă cu dinastia Carolingiană și cu papalitatea. Ea a negociat o căsătorie între fiul ei și Rotrude, fiica lui Carol cel Mare cu a treia lui soție, Hildegard. Irina a mers până într-acolo încât a trimis un oficial care să o învețe pe
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
Universitatea Chapel Hill (SUA), Graduate City of New York (SUA), Universitatea din Santa Cruz (SUA), Universitatea Davis (SUA), Universitatea din Amsterdam (Olanda), Universitatea din Utrecht (Olanda), Universitatea din Leiden (Olanda),Universitatea Groningen (Olanda), Universitatea Anvers (Belgia), Universitatea din Alcala (Spania), Universitatea Carolingiana de la Praga, Universitatea Paris VII, Paris III, Paris X (Franța), Universitatea din Toronto (Canada), Universitatea din Lisabona (Portugalia), Universitatea din Padova, Universiatea din Veneția (Italia), Universitatea din Geneva (Elveția) etc. iar din țară Universiatea "Babeș-Bolyai", Cluj Napoca, Universiatea "Al.Ioan Cuza
Alexandra Cornilescu () [Corola-website/Science/308583_a_309912]
-
Jos, în care predominaseră până atunci triburi vrăjmașe noului principat, formate mai ales din danezi veniți din Anglia și norvegieni din Irlanda. Nordul peninsulei Contentin și ținutul Pays de Caux au fost cele mai marcate de colonizarea cu populații scandinavice. Carolingianul Ludovic al IV-lea (914-984) a încercat după asasinarea lui Guillaume în 942 să se descotorosească de casa princiară normandă, rămasă sub conducerea minorului Richard I, fără a avea însă succes. Principatul a cunoscut o perioadă de înflorire la finele
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
942 să se descotorosească de casa princiară normandă, rămasă sub conducerea minorului Richard I, fără a avea însă succes. Principatul a cunoscut o perioadă de înflorire la finele secolului al X-lea. După o dezvoltare în limitele hotarelor stabilite de carolingieni sub domnia lui Richard I (m. 996) a urmat o perioadă de continuă consolidare a puterii sub Richard al II-lea (996-1026), avantajată de cutumele preluate din trecutul viking, care stăteau la baza unui sistem pregnant ierarhic, caracterizat de pildă
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
de conți asiguraseră pe de-asupra legitimarea puterii din mâinile familiei de "principes Normannorum" care, exercitată în modul autonom caracteristic Evului Mediu timpuriu, a dus la o stabilizare economică și politică a regiunii. Conform acestei autonomii ținuturile au purtat sub carolingieni denumirea de "regnum", principii normanzi asumându-și ei înșiși răspunderea pentru implementarea dreptului și instituțiilor francilor. Titlul de "marchio", marchiz, dobândit de Richard I. în 965/968, i-a permis acestuia să instituie la rândul său conți în domeniu, alegându
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Imperiu Roman (Lotharingia, înainte de înființarea acestuia), până la ascensiunea orașelor state în secolele ale unsprezecelea și al doisprezecelea. În sud a început o perioadă de anarhie. Ducatul de Benevento și-a păstrat suzeranitatea atât în fața Imperiului Bizantin, cât și în fața celui Carolingian. În secolul al nouălea, sarazinii au cucerit Sicilia, și au început să se așeze în peninsulă. Orașele de pe coasta Mării Tireniene au ieșit din sfera de influență bizantină. Diferitele state se luptau continuu între ele până la sosirea normanzilor în secolul
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
sfârșit în 926, când regele Athelstan a anexat Northumbria. Pornind de la statul franc la începutul secolului al nouălea, Carol cel Mare a unificat cea mai mare parte a Franței de astăzi, Germaniei de răsărit și Italiei de nord în cadrul Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a avut loc așa-numita Renaștere carolingiană, declanșată de crearea unui mediu propice studiului. În anii 840 s-a revenit la starea de haos, o dată cu strămarea Imperiului francilor și cu începutul unui nou ciclu de invazii barbare, întâi
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Pornind de la statul franc la începutul secolului al nouălea, Carol cel Mare a unificat cea mai mare parte a Franței de astăzi, Germaniei de răsărit și Italiei de nord în cadrul Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a avut loc așa-numita Renaștere carolingiană, declanșată de crearea unui mediu propice studiului. În anii 840 s-a revenit la starea de haos, o dată cu strămarea Imperiului francilor și cu începutul unui nou ciclu de invazii barbare, întâi din partea vikingilor, apoi din partea maghiarilor. În jurul anului 800 a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
O dată cu sfârșitul Imperiului Roman de Apus și cu declinul centrelor urbane, numărul învățaților și al știutorilor de carte a scăzut în Occident. Educația a devenit domeniul mănăstirilor și al catedralelor. O revenire a educației clasice a avut loc în Imperiul Carolingian în secolul al optulea. În Imperiul Roman de Răsărit (Bizanț), cultura se afla la un nivel superior celui din Apus. La rândul său, islamul s-a impus în regiunile răsăritene cucerite, și a creat o "epocă de aur" a științei
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
tehnice ale fenomenelor naturale, cât și semnificațiile lor simbolice. Deși în evul mediu timpuriu nu s-au realizat progrese semnificative, în această perioadă s-au pus bazele viitoarelor descoperiri . În jurul anului 800 a crescut interesul pentru antichitatea clasică, în cadrul Renașterii carolingiene. Carol cel Mare a inițiat reforme profunde în educație. Călugărul englez Alcuin de York a elaborat un proiect de dezvoltare a învățăturii, stabilind programe de studiu ale celor șapte arte liberale: "trivium", sau educația literară (gramatică, retorică și dialectică) și
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
și Orientul Mijlociu (în mii de locuitori): Estimările lui Chandler se bazează pe o densitate estimată de 100 locuitori/hectar. Se crede că orașele musulmane aveau densități mai ridicate de populație. Un oraș este definit ca o zonă locuită continuă. Împăratul carolingian Carol cel Gras, adesea bolnav, a provocat o revoltă condusă de nepotul său Arnulf de Carinthia, care a dus la împărțirea Imperiului în regatele Franței, Germaniei și Italiei (de nord) în 887. Profitând de slăbiciunea germană, maghiarii s-au stabilit
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Carolingian, au trecut, în majoritate, în regatul francez și, în acest fel, la Marele Imperiu Roman. Conții Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant și conții Flandrei. În secolele XIV
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
preluat controlul celorlalte două regate, și a pus bazele unui regat franc unit cu capitala la Paris. Odată cu slăbirea influenței regale în Austrasia, titlul de Prefect a căpătat o putere foarte mare, devenind în cele din urmă ereditar în familia carolingienilor. Sub această dinastie, Austrasia nu a mai format un regat separat.
Austrasia () [Corola-website/Science/303180_a_304509]