329 matches
-
comestibilă din corpul unor mamifere, păsări, pești, crustacee etc. În general carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu porțiuni de țesut conjunctiv și adipos (gras). În cadrul acestui termen nu sunt incluse organele, părțile cornoase (copite, coarne, pene etc.), țesuturile cartilaginoase și osoase. După normele de igienă sanitar-veterinare carnea trebuie să fie controlată înainte de consum de o persoană calificată. După timpul de intrare în consum carnea poate să fie carne proaspătă sau carne conservată. Conservarea poate fi realizată prin temperatură ridicată
Carne () [Corola-website/Science/310621_a_311950]
-
este alcătuite din elemente solide, care sunt mobile unul față de altele putând fi mișcate cu ajutorul mușchilor scheletici.La vertebrate categorie de care aparține și omul elementele scheletului sunt numite oase.Mamiferele în regiunea articulației au un cartilagiu, pe când la peștii cartilaginoși că de exemplu rechinii, întregul schelet este alcătuit din cartilagiu cu exceptia scheletului capului care este osificat.Țesutul osos este produs de "osteocite", care celule specializate. Existăunt cristale de hidroxiapatit (Că(PO)OH) dispersate într-o matrice (masă) de colagen (o
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
din cai respiratorii și plămăni. Căile respiratorii: narine, fose nazale, coane, faringe, laringe, trahee și bronhii extrapulmonare. Laringele este format dintr-un cartilaj cricoid, tiroid, aritenoid. Aici se găsesc corzile vocale cu rol în fonație. Traheea este formată din inele cartilaginoase incomplete dorsal și se continuă cu 2 bronhii extrapulmonare. Plămănii sunt înveliți de foița pleurală și au o culoare roz pal. Plămănul stăng are un singur lob, iar cel drept are 4 lobi. Sistemul circulator este reprezentat de inimă și
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
cavitatea laringelui numită glotă. Laringele este și organul vorbirii, deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, țesutul cartilaginos este înlocuit cu țesut moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin esofag. Peretele intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, țesutul cartilaginos este înlocuit cu țesut moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin esofag. Peretele intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenănd astfel impuritățile spre exterior. Bronhiile, în
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenănd astfel impuritățile spre exterior. Bronhiile, în număr de două, sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conține, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept. Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică, deasupra
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
are doar doi lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă 1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari, alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
2 fețe: fața anterioară și fața posterioară și 4 margini: două margini laterale, marginea superioară și marginea inferioară. Corpul sternului embrionar este format din 4 segmente numite sternebre ("Sternebrae") care persistă până la pubertate. Sternebrele sunt unite între ele prin joncțiuni cartilaginoase. Aceste joncțiuni se osifică la pubertate și la 25 de ani antrenează o fuziune progresivă a sternebrelor formând corpul sternului la adult. Liniile de fuziune a sternebrelor se văd pe fața anterioară a corpului sternului la adult. Unghiul sternal sau
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
și cel mai variabil al sternului, având forme și dimensiuni variate, poate fi ovalar sau triunghiular, larg sau subțire, ascuțit sau bifid (bifurcat), curbat sau deviat spre o parte; este adesea perforat la mijloc de un orificiu. Procesul xifoidian este cartilaginos la persoanele tinere și se de obicei se osifică la bătrâni. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) 1998.
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
(peștii cartilaginoși) sunt în mare parte pești de pradă marini de talie mare, printre care se numără familiile din care face parte rechinul (Selachii) cu peste 500 de specii, și pisica de mare (Chimaeriformes) cu 34 de specii. Speciile din această clasă
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
parte pești de pradă marini de talie mare, printre care se numără familiile din care face parte rechinul (Selachii) cu peste 500 de specii, și pisica de mare (Chimaeriformes) cu 34 de specii. Speciile din această clasă au un schelet cartilaginos, incomplet osificat, impregnat cu cristale prismatice de carbonat de calciu, și coada împărțită în două părți inegale. În apropierea cozii se află o valvulă, care acoperă așa numitele organe sexuale, o caracteristică ancestrală a peștilor cartilaginoși (pleziomorfie). Cele 20 de
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
clasă au un schelet cartilaginos, incomplet osificat, impregnat cu cristale prismatice de carbonat de calciu, și coada împărțită în două părți inegale. În apropierea cozii se află o valvulă, care acoperă așa numitele organe sexuale, o caracteristică ancestrală a peștilor cartilaginoși (pleziomorfie). Cele 20 de specii din familia Potamotrygonidae trăiesc în apele dulci din America de Sud. Aproape toate speciile de "" sunt pești de pradă marini, cu excepția familiei "Pristidae" și în parte familia "Dasyatidae", care urcă din mare în susul apelor curgătoare. Speciile din
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
curgătoare. Speciile din familia "Potamotrygonidae" trăiesc permanent în apele dulci. Din cauza distanțelor mari pe care le parcurg, sunt o serie de specii insuficient cercetate. Acest lucru face ca unele specii să fie periclitate, fără să fie sesizat pericolul. Toți peștii cartilaginoși sunt carnivori. Speciile mari consumă cu predilecție pești osoși, dar majoritatea speciilor consumă crustacee și moluște, iar specia "Megachasma Pelagios" și cele din genul "Mobula" se hrănesc cu plancton. Fecundația are loc la circa 50% din specii prin copulație, ele
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
din genul "Mobula" se hrănesc cu plancton. Fecundația are loc la circa 50% din specii prin copulație, ele fiind ovovivipare, adică nasc larve vii, pe când restul sunt ovipare, adică femela depune ouă (icre) din care vor ecloza larvele (puietul). Peștii cartilaginoși și peștii osoși se deosebesc prin următoarele caractere: Clasificarea peștilor cartilaginoși după Joseph Nelson, 2006
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
circa 50% din specii prin copulație, ele fiind ovovivipare, adică nasc larve vii, pe când restul sunt ovipare, adică femela depune ouă (icre) din care vor ecloza larvele (puietul). Peștii cartilaginoși și peștii osoși se deosebesc prin următoarele caractere: Clasificarea peștilor cartilaginoși după Joseph Nelson, 2006
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
Achanthodiile sunt o clasă de pești dispărută, ale căror specii au caracteristici comune atât pentru peștii osoși cât și pentru peștii cartilaginoși. Că forma ei semănau cu rechinii. Mulți paleontologi consideră că acanthodienii au fost apropiați de strămoșii peștilor osoși . Deși scheletul lor interior era alcătuit din cartilaje , un material asemănător cu osul a fost descoperit în pielea acestor pești. Spinii fosilizați
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
are ca rezultat o structură unică “uniune” a coroanei. Acanthodienii sunt adesea descriși că “ rechini spinoși”,si inca sunt considerații de unii ca fiind starns legați sau chiar aparținând subclasei “Elasombranghii”( Elasmobranchii este una dintre cele două subclase de pești cartilaginoși în clasa Chondrichthyes, celelalte fiind Holocephali. Mulți Achantodienii , Cilmatiiformes în general au o serie de “spini intermediari”, care se extind între inotaoarele pectorale și pelviene . La prima vedere morfologia acanthodienilor arată relativ omogena, dar exoscheletul și endoscheletul osificate le face
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată de
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată de pești, în special bentonici. Etimologia cuvântului condrostei: din greaca "chondros
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
lor este prelungit într-un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară a capului (ventral), sub forma unei crăpături semilunare. Lepidotrihii (razele externe osoase) din înotătoarele neperechi sunt în număr mai mare, de obicei dublu, decât razele interne cartilaginoase corespunzătoare. Coada (înotătoarea codală), ca și la selacieni, este heterocercă, lobul superior al ei este mai mare, cuprinzând și capătul coloanei vertebrale, iar lobul inferior este mai mic. Înotătoarele perechi sunt așezate orizontal. Pe marginea anterioară a înotătoarelor neperechi se
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
gol sau acoperit cu solzi ganoizi ori cu plăci osoase mari (numite scuturi) așezate în cinci rânduri, care merg de-a lungul corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
ori cu plăci osoase mari (numite scuturi) așezate în cinci rânduri, care merg de-a lungul corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
spirală bine dezvoltată. Orificiul anal este separat de cel urogenital. Lamele branhiale depășesc numai cu puțin septul pe care sunt prinse. La partea anterioară a ventriculului inimii se găsește un con arterial. Aparatul urogenital este apropiat de acela al peștilor cartilaginoși. La masculi, canalele deferente trec prin substanța renală și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
La masculi, canalele deferente trec prin substanța renală și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]