829 matches
-
într-un tiraj de 1250 de exemplare, se epuizează într-o singură zi. Lucrarea a stârnit încă de la apariție polemici imense între susținătorii teoriei și adversarii ei. Printre adversari s-a numărat și Robert FitzRoy, capitanul vasului „Beagle”, meteorolog și cartograf, care l-a atacat vehement pe Darwin. Teoria evoluționistă a fost susținută de numeroși naturaliști printre care Thomas Huxlez, Ernst Haeckel, Alexander O. Kovalevski, Vladimir O. Kovalevski, A.V. Severțov . Și în România, concepția evoluționistă a avut numeroși susținători printre
Originea speciilor () [Corola-website/Science/302052_a_303381]
-
n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de , a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
asemenea, prezența la curte a misionarilor iezuiți, prezenți în Chină încă din timpul Dinastiei Ming. Misionarii, inclusiv Tomás Pereira , Martino Martini, Johann Adam Schall von Bell, Ferdinand Verbiest și Antoine Thomas au deținut funcții importante în calitate de experți de arme, matematicieni, cartografi, astronomii și consilieri ai împăratului. Relația de încredere a fost însă pierdută în „Controversă Riturilor” de mai tarziu. Cu toate acestea controlul Mandatului Cerului, a fost o sarcină descurajanta. Vastitatea teritoriului Chinei însemna că existau suficiente trupe de garnizoana doar
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
pictor specializat în miniaturi pe lemn și în fresce. Următorii doi ani ai vieții lui rămân o necunoscută pentru biografi. Însemnările din arhive ne informează că în luna august 1568 se pregătește să expedieze, de la Veneția la Candia, desenele unui cartograf, și el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlnește la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist și filosof iluminist
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
arheologice au demonstrat că regiunea din jurul orașului a fost locuită începând cu 6.000 de ani în urmă. Populația locală sami a știut despre prezența minereului de fier în munții Kiirunavaara și Luossavaara cu secole înainte de fondarea orașului. Ofițerul și cartograful suedez Anders Hackzell a întocmit harta zonei în 1736 și a redenumit munții în Fredriks berg și respectiv Berget Ulrika Eleonora după regele Suediei Fredrik I și soția sa Ulrika Eleonora. Chiar dacă cantitatea de fier descoperită a fost substanțială, nu
Kiruna () [Corola-website/Science/307706_a_309035]
-
Centrul Europei sunt puncte geografice care s-au stabilit prin diferite calcule, ele având un rol mai important pentru turism. Deja în anul 1775 a fost socotit orășelul polonez Suchowola centrul Europei de cartograful și astronomul polonez „Szymon Antoni Sobiekrajski”. Pe când geografii austrieci considerau centrul Europei, dealul Tillenberg (939 m) (Dyleň) situat în apropiere de Cheb (Boemia). Aceast calcul era documentat de o placă de cupru care a fost amplasată pe deal, lucru de
Centrul geografic al Europei () [Corola-website/Science/314542_a_315871]
-
cercetare, atât prin intermediul expedițiilor, cât și prin amplele studii științifice desfășurate de-a lungul timpului. Această practică a fost moștenită și de al-Andalus, ai cărei învățați au aprofundat domenii dintre cele mai diverse. De pildă, Abū ‘Abdallăh al-Qurțubī al-Ḥasanī, primul cartograf științific, a alcătuit spre sfârșitul vieții un tratat despre bazinul mediteranean, Europa, Africa și Asia. În secolul XI, domeniul astronomiei a fost acaparat de Al-Zarqălī (Azarquiel), care a compus "Tabelele toledane". În egală măsură, creații andaluze precum cele ale lui
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
cercetările științifice și protejează ecozona continentului. În medie peste 4.000 de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare efectueză diverse experimente . Prima utilizare formală a numelui „Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuită cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este versiunea romanizată a compusului din limba greacă ἀνταρκτική, "antarktiké", femininul lui ἀνταρκτικός, "antarktikos", însemnând „opusul nordului” . Credința în existența unei Terra Australis - un continent vast în extremitatea sudică de pe glob care
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
cel mai înalt munte din Elveția. El aparține de masivul Monte-Rosa din Alpii Walliser, amplasat la 160 m de granița dintre Elveția și Italia. El a avut numele de „Gornerhorn“ (Muntele Mare) abia în anul 1863 a fost denumit după cartograful elvețian Guillaume-Henri Dufour (1787-1875) care a dovedit că muntele se află teritoriul Elveției. Prima escaladare a muntelui a avut loc la data de 1 august 1855 de către John Birkbeck, Edward J.W. Stephenson, Frații Christopher și James G. Smyth. Charles
Punta Dufour () [Corola-website/Science/313363_a_314692]
-
(n. 8 noiembrie 1656, Hackney lângă Londra — d. 14 ianuarie 1742, Greenwich) a fost un astronom, matematician, cartograf, geograf și meteorolog englez. El a descoperit metoda de măsurare a distanței dintre două stele (Deplasare de paralaxă). După numele său a fost denumită Cometa Halley. Această cometă apare pe cer odată la 76 de ani. s-a născut în
Edmond Halley () [Corola-website/Science/304516_a_305845]
-
știință deosebiți. Printre aceștia se află Nicolaus Copernic, care în lucrarea sa, "De revolutionibus orbium coelestium", prezintă teoria heliocentrică; Maciej Miechowita, autor al "Tractatus de duabus Sarmatis..." - cea mai precisă informare geografică și etnografică a Europei de Est; Bernard Wapowski, cartograf ale cărui hărți asupra regiunii apar în Geografia lui Ptolemeu; Marcin Kromer descrie atât geografia cât și istoria Poloniei în "De origine et rebus gestis Polonorum libri..."; Andrzej Frycz Modrzewski, filosof preocupat de guvernare; Mikolaj Rej a popularizat limba poloneză
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]
-
idealizate sau de compozițiile fanteziste ale pictorilor manieriști. Genul de pictură "vedutist" își află geneza în sinteza multor curente artistice care s-au dezvoltat în Europa, începând cu secolul al XVI-lea. Primul dintre ele este înrudit cu cu munca cartografilor: în Europa de Nord vederile urbane erau executate cu acuratețea caracteristică unui geograf. Rezultatul căutat avea în primul rând un caracter descriptiv. Pentru a realiza o asemenea muncă, artiștii se serveau de mijloace auxiliare, cum ar fi camera obscură, introdusă în realizarea
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]
-
Schwantz din 1722. Termenul de oppidum s-a folosit în perioada stăpânirii austriece, relevându-se că bulgarii așezați aici au obținut de la inceput dreptul de a se constitui în calitate de "fundus fiscalis" (moșie a fiscului imperial). În memoriile sale din 1778, cartograful Friedrich Wilhelm Bauer notează Brădiceni "bourg" bazat pe calificativul de oppidum din perioada stăpânirii austriece. Bazați pe același motiv și în hartă rusească din 1835, Brădiceni este trecut târg cu 206 familii. În realitate, denumirea și situația de oraș și
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
populat de un popor similar celui mayaș. Volumul continuă acțiunea din locul în care a fost lăsată de românul precedent, "Atlasul secret". După moarte, Nirati Anturași se trezește în Anturasixan, un tărâm fictiv creat pentru ea de bunicul ei, celebrul cartograf Qiro Anturași. Dar noul teritoriu se dovedeste la fel de real că orice alt continent. Aici îl întâlnește pe prințul renăscut Nelesquin, cel care o trădase în urmă cu cinci secole pe Împărăteasa Cyrsa și dorește acum să reunească cele Nouă Principate
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
o localitate lângă Londra, Pământul fiind considerat de formă sferică, mai precis de forma unui geoid. La început forma pământului a creat probleme serioase la întocmirea unor hărți geografice exacte, primul care realizează proiecția globului pe o suprafață plană este cartograful Mercator. Ulterior apar o serie de sisteme geodezice de întocmirea hărților. Cu dezvoltarea sistemului GPS (sistemul de navigație prin satelit) crește precizia hărților și apare necesitatea stabilirii unui sistem internațional unitar pentru navigația navală și aeriană. Un sistem de coordonate
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
Moulin" (1866). Tot în Franța, "Centura lui Orion" este denumită, pe alocuri, „le Râteau” (în română: „Grebla”). În secolele al XVII-lea - al VIII-lea, Centura lui Orion era cunoscută sub denumirea de "Driekoningen" („Cei Trei Regi”) de către navigatorii și cartografii olandezi. Peste tot, sintagma "Cei Trei Regi" face referire la Cei trei crai de la Răsărit evocați în Evanghelia după Matei (Matei 2, 1-12). În zona tropicelor, constelația trece pe la zenitul locului, moment care este văzut cel mai bine între lunile
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
și predării istoriei și geografiei, a produs, și mai produce în numeroase lucrări inclusiv universitare din străinătate, minimalizarea sau ocultarea existenței : Antiromânismul nu începe cu greșelile cartografice, care pot proveni din simpla necunoaștere a istoriei Românilor. El începe cu refuzul cartografilor de a își corecta greșelile, atunci când corecturile le sunt aduse la cunoștință și argumentate prin surse. Această minimalizare sau ocultare este o reacțiune la afirmarea identității naționale românești în decursul secolelor trecute, dar a provocat la rândul ei o reacțiune
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
rolul unor elemente sacrale. Pot fi considerate aceste incizii rupestre drept hărți ? Este greu de răspuns la această întrebare. Distincția se poate face în funcție de cartografia științifică sau non-științifică, în raport cu care vom considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
cartografice”, au existat timide încercări de dezvoltare a acestei științe. Macrobius elaborează în jurul anului 400 o hartă care face o zonare climatică a Pământului. De asemenea, Stadiasmus elaborează o hartă care stabilește direcții de navigație. Marcianus elaborează o listă cu cartografii cunoscuți ai timpului său. În sec. al XI-lea, Ierusalimul, centrul teologic al lumii, devine centrul geometric al hărților TO, practic centrul lumii. În modelul TO, litera O reprezintă Pământul, iar litera T împarte această lume în trei părți: Europa
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
XII-lea, utilizarea busolei era un lucru obișnuit iar necesitățile cunoașterii erau tot mai mari. Astfel, la începutul anilor 1300, se naște o nouă cartografie care derivă din cu totul alte exigențe decât cartografia creștină medievală, răspunzând necesităților navigației. Hărțile cartografilor arabi în general introduc un element de ordonare în execuție, detaliile suprafeței terestre sunt mult geometrizate fiind desenate cu rigla și compasul. În cursul sec. al XIII-lea, prin intermediul arabilor, busola este introdusă în Europa și devine un instrument indispensabil
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
a reprezentării Pământului pe portulane, este acela că în general față de reprezentările anterioare (spre exemplu hărțile TO), este redusă ca amploare suprafața Mării Mediterane. Spre exemplu, pe reprezentările lui Ptolemeu, aceasta era cu aproximativ 50% mai mare decât pe reprezentările cartografilor arabi. Pe baza portulanelor s-au dezvoltat adevărate școli cartografice cum ar fi cele din sec. al XV-lea și al XVI-lea (școala catalană, școala portugheză, etc.). Pentru a înțelege evoluția științei cartografice în această perioadă, este nevoie să
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
regulile de navigație, precum și numeroase informații despre diverse țări. Aceasta este considerată prima hartă care alătură informații tehnice, științifice, precum și etnografice, religioase, etc. În aceeași perioadă, Alonso de Santa Cruz (1541) face primele încercări în redarea Americilor pe hartă. Alți cartografi precum Gastaldi, Zaltieri, Bertelli, Camocio, sunt angrenați în elaborarea unor valoroase Atlase geografice. Din punct de vedere gnostic, această perioadă este extrem de prolifică, marile călătorii (Magellan, etc.), introducerea triangulației, cercetările lui Copernic, introducerea planșetei topografice, primul “teodolit” utilizat de Digges
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
triangulație executată în Țările de Jos în anul 1610. Hărțile olandeze conțineau numeroase elemente decorative fin elaborate atât în interiorul cât și exteriorul hărții (roze ale vânturilor, animale reale și fantastice, etc.). De obicei, aceste decorațiuni ocupau zonele neexplorate, necunoscute. Alți cartografi celebri din Țările de Jos din această perioadă, au fost: Frederik de Wit, Hendrick Doncker, Johannes Janssonius, Justus Danckerts și Nicolas Vischer. În Franța, Nicolas Sanson (1600-1667) aduce contribuții esențiale în dezvoltarea cartografiei. Unele din producțiile lui introduc erori (ca
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Colbert a însărcinat Academia de Științe cu întocmirea hărții Franței. Misiunea a fost asumată de abatele Picard înpreună cu astronomii Jean-Dominique Cassini și la Hire. Harta este publicată în anul 1693 și rectifică considerabil perimetrul Franței desenat de Sanson. Alți cartografi francezi de seamă ai momentului au fost: Nicolas de Fer (“Atlas Royal”), H.A. Jaillot (discipol al lui Sanson), J.B. Nohn, etc. În Italia, Domenico Rossi, publică în 1692 un mare atlas în trei volume: „Mercurio Geografico”. În Spania, Juan Bautista
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
las costas de Espana” și în anul 1656 „Plano de Madrid”. Francisco Ferrer elaborează în 1696 “Mapa General de Espana”. În Țările de Jos, începând cu anul 1602 (anul înființării Companiei Olandeze a Indiilor Orientale), se regăsesc cei mai desăvârșiți cartografi ai acelor timpuri, cartografi care formează o adevărată hegemonie cartografică olandeză. Amsterdamul devine centrul european al producției de hărți. În fapt, acest lucru a fost posibil prin activitatea deosebită desfășurată de trei familii-firme: Hondius, Janson și Blaeu. Compania sus-amintită și-
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]