771 matches
-
o idee patriotică și măreață, care desigur pentru moment e respinsă de toți oamenii politici și chiar de patrioții înțelepți, dar care are dreptul să doarmă tainică și liniștită în cugetul câtorva nobili visători. A o lua cu brutalitate din casta ei locuință și a o da pe mâna oficialilor este tot atâta ca și cum ai tîrî o vergină în saturnalele curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit, care se uită necontenit peste hotarele vecinilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul acestui sentiment. Uneori îl urmăreau genunchii mici ai fetei, în poziția în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi caști și ștrengari în același timp, cu o personalitate a lor proprie, și lor ar fi voit Felix să le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Altă dată, părul căzut în bucle creștea în visele tânărului și-l inunda. Să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Felix pe un obraz, iar acesta îi sărută mâna și o lipi de obrazul lui. De acum încolo, cei doi se întîlneau adesea noaptea, când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți, faceți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi dezmințit mai târziu iluziile, era îndatorat să-i cultive imaginea, în gol, ca o simplă posibilitate a existenței. Trebuia să facă neapărat acest exercițiu de statornicie și devotament, spre a-și controla și exercita puterea sufletească. Trebuia să rămână cast până când fapta cea mare a existenței lui se va împlini. Ajuns acasă, Felix urcă tiptil scările de din dos, blestemând treptele care scârțâiau, și se dezbrăcă numaidecât. În pat își aduse aminte din nou de Georgeta, fiindcă venea din alt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-o făcea îl bucura lăuntric. Lua deci drept hotărâre ceea ce nu era decât slăbiciune? Și apoi, nu cumva nu mai iubea îndeajuns pe Otilia? Căută să se analizeze sincer și crezu că descoperă această dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare soție, Georgeta îi era trebuitoare fiziologicește. Îl tulbura, o dorea, dar nu se temea că ar putea să se îndragostească de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu noi. Ești cast, nu suferi tovărășia femeilor? - Ba da, ba da! spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să nu sufere femeile?! Phii! E un cuceritor de marcă. Dacă v-aș spune eu ce are el la activul lui, v-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcu să deteste numaidecât gândul ne-mărturisit dinainte. "Sunt un păcătos, își zise, auzi la ce mă gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise cu taină lui Toader: - Mă Toderiță, ce nu mai aruncați și voi rugina? Tot moară, tot moșie, tot fabrică de zahăr. Numai avere și avere. Mai sunt pe lume și alte bunuri, morale, mă-nțelegi. Lumea evoluează, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de inovator ca Numa! Dar nu, e sigură că a creat mai degrabă o ambiguitate in tenționată. Vestalele se preocupă de propria gospodărie, pre cum matroa nele, însă își păstrează virginitatea. Sunt închise și obli gate să ducă o viață castă, totuși li se conferă în același timp ca racteristici proprii bărbaților. Adevărul e că au fost transformate cu bună știință într-o categorie intermediară, ce transcende gra nița dintre sexe. Un statut incert menit să le confere sacra litate și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se eterniza el însuși prin frumusețea ei. Se scutură nemulțumit. Iubirea este o exigență a sufletului, dar nu poate reprezenta rațiunea și scopul activității omenești. Nu prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca energia lor prezentă, dar invizibilă să ne protejeze pe noi toți! Germanicus lasă firișorul de apă să i se prelingă pe degete. Apoi se usucă fâlfâind cu mâinile prin aer. Acum e curat. Dar oare și sufletul lui e cast și conștiința fără de prihană? Preferă să nu se uite spre Agrippina, ca și cum s-ar teme să n-o audă strigându-i: „Numai cei fără de vină să se apropie de altar! Departe de aici, tu, cel bântuit de pofte rușinoase!“ Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gattina 1980, dar și un astru al științei medicale. Câți ani ai predat, domnule profesor? Ei, alte vremuri, pe-atunci cred și eu că studiile erau un lucru serios. Și distinsa noastră poetă, duduia Odolinda Mezzofanti Sassabetti, autoarea volumului Palpituri caste, l-ați citit, bineînțeles”. Belbo Îmi mărturisi că se Întrebase multă vreme de ce toți ASP-ii de sex feminin semnau cu două nume de familie, Lauretta Solimeni Calcanti, Dora Ardenzi Fiamma, Carolina Pastorelli Cefalù. Pentru ce scriitoarele importante au un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din cap și-mi spunea În șoaptă că n-ar trebui să se reproducă imagini ale lucrurilor divine și că acelea erau toate niște epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
văzut-o vreodată sau poate că sînt puțin beată. Dacă aș fi În locul lui Charlie Dutton, cu siguranță aș vrea să mă culc cu mine. — Bună. Stau În prag și-i zîmbesc, iar el se apleacă, Îmi dă un sărut cast pe obraz și un buchet uriaș și superb de cale. — Astea sînt pentru tine, Îmi spune el, urmîndu-mă În casă. — Mulțumesc. SÎnt Încîntătoare. Îl rog pe Charlie să ia loc și să aștepte puțin În camera de zi, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lied de Mahler, ne înțelegeam foarte bine. Într-o zi, tot la Viena, ne-am revăzut. Eram în spectacole diferite. Mă oprește și îmi spune: — Sai che l’anno prossimo faccio La forza del destino e ho fatto tutto il cast. Manca solo la Preziosilla. Per favore, me lo fai, perché voglio che sianno tutti grandi! — Guarda, Riccardo, io questo ruolo, anche se mi muoio di fame, non lo faccio mai! Fammi tutto quello che vuoi, ma non questo! Nu mi-
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
opera asta! — Păcat că nu ați cântat niciodată Œdipe! — Aș fi dorit tare mult. Aici am un mic cui împotriva lui Lawrence Foster. Eram în formă pe vremea aceea. Ținea la mine, mă respecta, mă admira, eram amici... Faci un cast interna țional pentru marea operă a României, știi că există o mezzosoprană româncă și distribui una care nu are nimic de-a face cu George Enescu? Nu vorbesc de Marjana Lipovsek, ci de Brigitte Fassbaender, o mare specialistă a repertoriului
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
lui J. Wallace, H. Wallace, Oxford University Press, Oxford. Sen A., 1985, Commodities and Capabilities, North-Holland, Amsterdam. Sen A., 1992, Inequality Reexamined, Clarendon Press, Oxford, New York. Settembri P., 2005, "Transparency and the EU Legislator: "Let He Who Is Without Sin Cast The First Stone"", Journal of Common Market Studies, 3, pp. 637-54. Shaw J., 1997, "Citizenship of the Union: Towards Post-National Membership?", Harvard Jean Monnet Working Paper, 6, 61, pp. 78-95. Shaw J., 1999, "Constitutionalism in the European Union", Journal of
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
narație, este Femei (1933) - „o carte de vacanță”, produsă doar pentru deconectare. Aflat într-o stațiune din Elveția, Ștefan Valeriu, personajul principal, își oferă „jocuri”, asemenea omonimului său din piesa Jocul de-a vacanța, dar jocuri erotice. Are o idilă castă cu mama unui prieten, urmată de altele, cu o nimfomană, o virgină, o jună distinsă, un fel de Doamna T, o acrobată. Sunt puse în pagină și amoruri ale unor amici ai protagonistului. Sumare, poveștile de dragoste par învăluite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
pare marcat de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu-și liniștea în mijlocul unei naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
două calități nu sunt întotdeauna compatibile.) Avea un amestec de frumusețe celtică și galică, eu ochi albaștri, un păr negru sârmos, și o gură mare, senzuală și umedă. Dumnezeule! Cât de diferite pot fi sărutările! Sărutările lui Lizzie erau uscate, caste și totuși adezive. Rosina săruta ca o tigroaică. Avea farmecul aprig al fetei rele dintr-un basm, care nu reușește să-l subjuge pe prinț, dar e mai interesantă decât fata bună care-l cucerește și care-i mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se închideau când mă apropiam s-o sărut. Mă priveau cu acea stranie nedumerire care exprima în același timp pasiune. Îmbrățișările acelea calme, tăcute, aproape țepene, au fost cele mai pasionate pe care le-am cunoscut vreodată. Și amândoi eram caști, ne respectam unul pe celălalt și ne veneram unul pe celalalt în castitate. Aceasta a fost pasiunea, aceasta a fost dragostea de o puritate ce nu poate fi niciodată regăsită și care, sunt convins, există foarte rar în lume. Amintirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru mine o Beatrice. Pe măsură ce înaintam în viață, toată rația de bunătate ce fusese hărăzită persoanei mele părea să fi rămas acolo unde se găsise ea. Doamne - sau totul n-a fost decât un amestec de candoare și de pasiune castă? Am fost în stare să scriu despre ea așa cum era pe atunci, și sunt profund bucuros să constat că pot s-o fac. Când ceva din trecut izbucnește, viu și întreg, la suprafață, sfâșiind-o, simți parcă un miros vag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu încerca... De ce n-ai vrut să mă vezi? — Mi-era teamă. — Teamă de dragoste? — Da. Stăteam amândoi foarte rigizi, în timp ce vântul care pătrundea pe portița deschisă îi învolbura fusta și mie cămașa. Mi-am adus aminte de sărutările ei caste, uscate, prelungite și am simțit că le doresc. Aș fi vrut s-o strâng în brațe și să strig de bucurie și să râd triumfător. Dar m-am strunit și când ea a făcut o ușoară mișcare în direcția mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure, și în conversația bâiguită pe care o avusesem acum, nota aceasta de puritate se făcuse din nou simțită. Poate că voi reuși, într-adevăr, prin ea și prin iubirea noastră copilărească, acum iremediabil castă, să devin ceea ce am sperat să devin când m-am refugiat la mare: un om cu inima pură. Întrebarea: „O fi văduvă?“ părea să aparțină unui trecut îndepărtat, unui fel de a gândi cu totul dispărut, în întregime dat uitării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe Lizzie cu mine, să-i explic cum stăteau lucrurile. Am condus-o o bucată de drum peste stânci, și ne-am așezat într-un loc de unde nu se vedea casa. Pe dată mi-a dăruit una din sărutările ei caste, uscate, adezive. — Lizzie... — Dragule, iubitule, ești beat. — Lizzie, tu ești prietena mea, nu-i așa? — Da, în vecii vecilor. — De ce-ai venit la mine, ce dorești? Vreau să-ți fiu alături, pentru toată viața. — Lizzie, așa ceva nu-i posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]