1,466 matches
-
vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu priviri curioase înspre munții ce răsunau de trosnetele copacilor doborâți. Între ei era și un străin care știa japoneză și le vorbea însoțitorilor din dreapta și din stânga sa. Când suita trecu prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceea, grădina casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și acum stătea lângă vatră. Sorbi trei înghițituri din vinul sfințit turnat de Riku și garnisit cu frunze de iarba sângelui și îi dădu cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cel mai înalt rang dintr-o încăpere. Castelele medievale japoneze erau, de regulă, construite pe înălțimi, iar la poalele acestora se desfășurau așezările numite jōkamachi, orașe dezvoltate în jurul castelelor. Kamigata desemna în Japonia medievală zona din jurul capitalei imperiale, Kyōto. Literal, „castanele victoriei” erau considerate semne de bun augur și erau puse în casă cu ocazia Anului Nou sau în ajunul luptelor. Stilul shunkei se caracterizează prin vopsirea lemnului cu un strat de lac întotdeauna transparent, astfel încât fibra lemnului să rămână vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de-a lungul canalelor, Însă astea erau drumuri mai lungi. Dar oricum ai fi luat-o, tot trebuia să treci peste un pod ca să ajungi. Aveai de ales Între trei poduri. Pe unul dintre ele era o femeie care vindea castane coapte. Era cald cât stăteai lângă focul ei pe cărbuni și apoi aveai castanele calde În buzunar. Spitalul era foarte vechi și foarte frumos - intrai printr-o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luat-o, tot trebuia să treci peste un pod ca să ajungi. Aveai de ales Între trei poduri. Pe unul dintre ele era o femeie care vindea castane coapte. Era cald cât stăteai lângă focul ei pe cărbuni și apoi aveai castanele calde În buzunar. Spitalul era foarte vechi și foarte frumos - intrai printr-o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din curtea aceea Începeau procesiunile la Înmormântări. Dincolo de spitalul vechi erau pavilioanele noi, din cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu ele. Le iau pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
peniței deschizând frontierele, drumuri, bulevarde, poduri, va trasa. privind harta, ne vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
uralele mulțimilor, tânăr, înalt, drept; - și în seara aceea, devenită unică în Istorie, de nerepetat, monarhia își încetă existența. Șirul marilor regi ai României, văzuți în fotografiile timpului, încetă. Tânărul Rege care adusese eliberarea cu trei ani în urmă. - Ia castane, castane calde! Castanele! Femeia care-și striga marfa pe strada vag luminată tremura de umezeala intrată în trup. Când mă apropiai, mă privi cu ochii puțini speriați: E adevărat, domnule? - Adevărat. PARTEA A DOUA 1. „Ninge. Ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mulțimilor, tânăr, înalt, drept; - și în seara aceea, devenită unică în Istorie, de nerepetat, monarhia își încetă existența. Șirul marilor regi ai României, văzuți în fotografiile timpului, încetă. Tânărul Rege care adusese eliberarea cu trei ani în urmă. - Ia castane, castane calde! Castanele! Femeia care-și striga marfa pe strada vag luminată tremura de umezeala intrată în trup. Când mă apropiai, mă privi cu ochii puțini speriați: E adevărat, domnule? - Adevărat. PARTEA A DOUA 1. „Ninge. Ți-am spus că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înalt, drept; - și în seara aceea, devenită unică în Istorie, de nerepetat, monarhia își încetă existența. Șirul marilor regi ai României, văzuți în fotografiile timpului, încetă. Tânărul Rege care adusese eliberarea cu trei ani în urmă. - Ia castane, castane calde! Castanele! Femeia care-și striga marfa pe strada vag luminată tremura de umezeala intrată în trup. Când mă apropiai, mă privi cu ochii puțini speriați: E adevărat, domnule? - Adevărat. PARTEA A DOUA 1. „Ninge. Ți-am spus că voi veni acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un gang de vizavi. Eu îmi văd de drum și ea se ține după mine, păstrând distanța. Îmi fac apariția de sub neoanele spasmodice ale unui salon porno, petec de lumină anonim, și iat-o și acolo, mâncând floricele sau castane dintr-un cornet de hârtie. Uneori, în intersecții, se apropie așa de mult încât îi sunt respirația în ceafă. Dar nu mă întorc. Îmi amintește de cineva. Nu-mi dau seama de cine. Unde am mai văzut-o pe cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voință, se dedică și învățăturii cu interes, dragoste și stăruință, devenind elevi buni și foarte buni. Micile sarcini pe care le primesc preșcolarii, cei din grupa pregătitoare, un fel de teme pentru acasă (să adune frunze de un anumit fel, castane, să plieze sau să decupeze diferite figuri), reprezintă un antrenament pentru îndeplinirea îndatoririlor școlare de mai târziu. Încadrarea efectuării temelor într-un program judicios stabilit și respectat, îndeplinirea unor cerințe de calitate tot mai înalte pe măsura dobândirii experienței în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
până la alb pustiul cuibului rămas. De atunci, mi se tot scutură petalele. Nostalgic murmur Spun glasului meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă cu miros de castane, când vremea îmi curge în liniști pe pală de vânt, trecătore. Strâng mâinile mele în rugă de ploaie amară, ridic edificii în seara de taină să-mi crească din ele altare. Teama de ferestre Adulmec lacrima pe obrazul icoanei și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când juca unul, Piceredăfier. Chiar așa scria pe certificatul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Klava a distrus-o capitala, în care a aterizat prin anul II de facultate, venind tocmai de la Cluj (orașul acela ciudat în care era să-mi dau ultimii bani pe o amendă, fiindcă scăpasem din pungă pe trotuar cojile de castane prăjite), venind deci în Capitală după logodnicul ei. N-aș putea să-ți spun cum am ajuns să ne împrietenim, cred că în timp și mai ales cred că ea a făcut pașii; destul că, într-o iarnă, la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile într-o tigaie cu fundul rotund, deasupra unei mici plite portabile. Flacăra i se reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tumultul sexual, spun vremelnic fiindcè, azi dimineațè, fècându-mi-se din nou dor de ea am ieșit din Institut pretextând unele îndatoriri de serviciu și m-am dus s-o caut la muzeu, În drumul spre muzeu m-am oprit sè cumpèr castane prèjite de la doi bètrânei pe care, dându-le de lucru, îi urmèresc cum intrè subit în vibrație asemeni jucèriilor cèrora li se învârte cheița, sunt fericiți cè le-am cerut trei sute de grame, în general, lumea cumpèrè o sutè, Trèncènesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vibrație asemeni jucèriilor cèrora li se învârte cheița, sunt fericiți cè le-am cerut trei sute de grame, în general, lumea cumpèrè o sutè, Trèncènesc cu mine, eu inițiind cu ei un dialog fèrè noimè, despre vreme, despre furnizorii lor de castane, care sunt din Baia-Mare, orașul castanelor, existè și o sèrbètoare a castanelor acolo, când, în sfârșit, castanele sunt gata, luate de pe jèratec, puse în pungulițè, cântèrite cu grijè, când, în sfârșit, Matei plètește, mulțumindu-le, aproape aleargè spre Muzeul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
învârte cheița, sunt fericiți cè le-am cerut trei sute de grame, în general, lumea cumpèrè o sutè, Trèncènesc cu mine, eu inițiind cu ei un dialog fèrè noimè, despre vreme, despre furnizorii lor de castane, care sunt din Baia-Mare, orașul castanelor, existè și o sèrbètoare a castanelor acolo, când, în sfârșit, castanele sunt gata, luate de pe jèratec, puse în pungulițè, cântèrite cu grijè, când, în sfârșit, Matei plètește, mulțumindu-le, aproape aleargè spre Muzeul de Artè, închipuindu-și ce mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am cerut trei sute de grame, în general, lumea cumpèrè o sutè, Trèncènesc cu mine, eu inițiind cu ei un dialog fèrè noimè, despre vreme, despre furnizorii lor de castane, care sunt din Baia-Mare, orașul castanelor, existè și o sèrbètoare a castanelor acolo, când, în sfârșit, castanele sunt gata, luate de pe jèratec, puse în pungulițè, cântèrite cu grijè, când, în sfârșit, Matei plètește, mulțumindu-le, aproape aleargè spre Muzeul de Artè, închipuindu-și ce mult se va bucura de castane, chiar dacè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]