732 matches
-
Ai nimerit, mi-a spus zâmbitor din ușă. E cam greu de ajuns aici. 161 Profesorul era mic de statură și gras, capul era golaș datorită unei chelii serioase, iar părul pe care îl avea la spate era cârlionțat și castaniu. Ochii albaștri și limpezi m-au privit direct. Privindu-l, mi-am amintit cât de caraghios mi se păruse în gară, când alerga cu geanta mare și grea și se uita în toate părțile pentru a nu fi cumva recunoscut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care pășea greoi deasupra trebuia să fie Cinci Proprietăți, uriașul frate al Annei, cu brațe lungi și adus din spate, cu capul crescut din centura groasă de mușchi la fel de autentic ca o buturugă răsărită pe spinare, cu părul de un castaniu dulce și verzui, cu ochi complet verzi, clari, scormonitori, primitivi și sardonici, cu un zâmbet eschimos de simplitate primitivă ce se desfăcea într-o pereche de dinți de eschimos, împlântați adânc pe gingiile late, glumind, cu o veselie răutăcioasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și George. Cu toate acestea era un om care arăta bine, la fel cum fusese un copil frumos. Acum ca și atunci cămașa i se lăbărța la spate în stilul ăla fără noimă, iar părul îi creștea ca un morman castaniu de câlți ca și înainte, cafeniu și auriu, peri tari și deși. Eram într-un fel mândru de el că își înfrunta soarta cu demnitate. Îl învățaseră meseria de cizmar. Nu putea să opereze una din acele mașini pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și răbufnirea de vânt îl făcu să se clatine. Femeia îi făcu loc să intre. El rămase în prag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut mai mare plăcere. Aș putea să adaug că am o față prelungă și palidă, genul de față de modă veche pe care o au toți cei din familia Lynch-Gibbon, ceva între filosoful Hume și actorul Garrick, am un păr moale, castaniu, care s-a decolorat cu vârsta ajungând la nuanța piperului alb. În familia mea, slavă Domnului, bărbații nu chelesc. Când m-am însurat cu Antonia am făcut un pas decisiv. Atunci aveam treizeci de ani, iar ea treizeci și cinci. Acum, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi de Crăciun și cu plăcerea de a se bucura una de compania celeilalte și am pornit cu mașina spre Pelham Crescent. Antonia purta un pulover castaniu din cașmir și un șirag de perle pe care nu i le știam. Nu-și cumpăra nici măcar o batistă fără să-mi ceară părerea. Am constatat, cu un sentiment de ușurare, că e enervată, agitată și că nu e dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
conținutul cutiei și mi-am dat seama că este păr omenesc. Mi-a mai trebuit un moment să înțeleg că șuvița lungă și groasă care umplea cutia era podoaba capilară a lui Georgie, tot părul ei negru presărat cu fire castanii. În ușă m-am ciocnit violent de Antonia. * — Georgie! am strigat. Georgie! și am bătut cu putere din nou în ușa încuiată a locuinței ei. Pe când scoteam mașina, i-am spus Antoniei că Georgie cu siguranță n-are nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tresărit vizibil când m-a văzut, de parcă Îl surprinsesem făcând cine știe ce ilegalitate. — Ești bine, Jeff? am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii aduși Înainte. Părul castaniu deschis dădea impresia că fusese tăiat cu o forfecuță de unghii cât era Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar pielea Îi era mai plină de coșuri decât În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cineva. — Uite ce-i fetițo, ține-ți urechile bine destupate, pândește și află cât mai multe. Când se afla în repaos, fața lui George avea o expresie calmă, binevoitoare. Frământările lui necontenite încă nu-i brăzdaseră suprafața netedă. Avea părul castaniu închis al familiei McCaffrey (cei din familia Stillowen erau blonzi), pe care-l purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să plonjeze, și nici măcar n-o zărise pe Diane. Gândurile îi erau foarte departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Stellei îi făcea silă ideea că părintele Bernard ar dori „să o consoleze“ și că, probabil, Gabriel îl chemase în acest scop. Părintele Bernard o măsură pe Stella cu ochii lui binevoitori, dar inchizitori, căprui-deschis, și își netezi pletele feciorelnice, castanii. Îi înțelegea perfect atitudinea față de el. Vizita lui, motivată de curiozitate, era, cel puțin în parte, și profesională. Nu i se părea imposibil să fie cândva, cine știe în ce fel, de ajutor acestei femei interesante. Nu-i păsa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
indiscutabil, cel mai înalt și, discutabil, cel mai frumos dintre cei trei frați. Nu arăta nici lustruit ca George, nici hulpav ca Brian. Avea un trup zvelt, dar nu slab, și un ten neted, aproape ca de fată. Părul buclat, castaniu cu reflexe aurii, îi cădea pe umeri. Buza de sus era prelungă, bine modelată, gura senzuală îi strălucea ca gura unui copil. Avea ochii albaștri, cutezători și inocenți ai „Neajutoratei Fiona“. — Ce noroc să vă găsesc pe toți aici! Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atingea fruntea, de parcă și-ar fi ajustat o aură care-i înconjura, ca un turban, capul. Tenul ei feciorelnic era neted și translucid, nebrăzdat de nici o linie. În această seară și Pearl părea mult mai tânără. Tocmai își spălase părul castaniu, iscând în el reflexe roșietice; îi încadra acum fața, vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe mine, și pe doamna - pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întindea o curte largă, plină de copaci. Camilla iuți pașii - căci Îi plăcea mult să meargă la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja blând fiicei. Acum grăbiți-vă, că au intrat toți În clasă. Îi Întinse Camillei ghiozdănelul, o Împinse ușor spre intrare, unde paznicul se pregătea să Închidă ușile cele mari, și privi În urma ei până când paltonașul ei azuriu și codițele castanii dispărură dincolo de geamuri. Cele două femei rămaseră una lângă cealaltă, nehotărâte, În curtea goală și tăcută, și se priviră, iar Maja ar fi vrut să o Întrebe cum se Întâmplase și când anume Îl părăsise pe Buonocore și cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine cu niște șuvițe vineții, v-ar da mai multă lumină feței. Dar facem cum vreți dumneavoastră, păstrăm castaniul natural. De ce nu mă lăsați măcar să vă fac o linie mai trendy, cu șuvițe de lungimi diferite, ați văzut ultimul film al Juliettei Binoche? Dacă vreți, putem rămâne și la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar fi vrut și Elio să fie. Aris - fiul nereușit pentru care tatăl Își reproșa nașterea, educația, gusturile, totul - refuzase s-o cunoască timp de aproape doi ani. După ce, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
control. Sasha privi planetele din sistemul solar. Se trezise proiectat În mijlocul unei crize familiale care nu Îl privea. Iar cealaltă, a sa, Îi era interzisă. Valentina Îi surâse dintr-o ramă ce părea din argint, rezemată pe televizor. Părul ei castaniu, aceiași ochi strălucitori, ca ai mamei, aceeași gură cu buze cărnoase și Întunecate, dar o expresie complet diferită, Îmbufnată, severă, fără surâs. I-ar fi plăcut să aibă așa o fetiță. Dacă ar fi fost fiica lui, fata aceea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
maiorul Smith, de la manutanță, care aducea o nouă serie de informații contradictorii. PÎnă cînd colonelul avea să termine convorbirea telefonică, Smith Își exersă abilitățile persuasive cu secretara acestuia, o rolandă de vreo treizeci de ani, cu sînii mari și părul castaniu. Mai pe șleau spus, o trase de limbă, Încercînd să afle dacă se culcase cu colonelul și, În caz contrar, dacă ar fi dispusă să se culce cu el Însuși. Din nefericire pentru el, exact aceleași lucruri Încercase să le
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să mai fi fost vreun motiv În afară de asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea părului donatorului de spermă. I s-a spus că avea părul castaniu Închis. De fapt, părul lui era roșcat. — Dar credeam că numai englezii au o problemă cu părul roșcat, spuse Ruby. Nu mi-am dat seama că și americanii au probleme de-astea. Sunt destul de sigură că nu le prea place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
IV-a C VIII. CARACTERIZĂRI Colega mea Colectivul clasei noastre este mare. Eu am multe colege, dar cu Ionela mă Împac cel mai bine. M-am cunoscut cu ea În clasa Întâi. Ea este de statură potrivită. Parul de culoare castanie Îi alunecă frumos pe spate. Ionela are ochi căprui, fața rotundă cu două gropite În obrajii roșii și calzi. Are un năsuc cârn, iar buzele roșii ca trandafirii Îngână cuvinte frumoase. Este ordonată. În fiecare zi vine pieptănată, cu uniforma
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
cu mine Pentru că iubirea de oameni trebuie să se continue în existența iubirii de oameni Și să-și tragă aproape prietenia față de om Și o trage și o mototolește Cu botul adică Și Prietenia față de om ridică geana leneșă și castanie Și degetul arătător Și apoi spune Distrugerea Prieteniei față de om Sepp cel Împuțit Sepp cel Împuțit e și el un om Pentru că joacă în el o ființă de om Pentru că în fiecare ființă de om se joacă o viață Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pânză ieftină de paisprezece bani cotul, ca s-o înlocuiască. Diamantele, tabachera de aur, lanțul, bijuteriile pieriră una câte una. Lepădase fracul albastru-deschis și tot costumul lui bogat ca să poarte, iarna și vara, o redingotă de postav grosolan, de culoare castanie, o jiletcă de păr de capră și pantaloni cenușii de piele de drac. Trupește, se împuțină văzând cu ochii; fruntea i se încreți, fălcile îi ieșiră la vedere; pe fața-i, până atunci buhăită de mulțumirea unei fericiri burgheze, se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]