424 matches
-
fixat pionii relațiilor parentale. Era totuși un expozeu îngrijit, cu o introducere frumoasă, trei părți și o concluzie” (Frischer, 1977). Putem cita aici și exemplul unei alte femei analizate: Milena îi vorbește analistului ei despre erotism uretral și anal, despre castrare și despre pulsiunea morții și, după o interpretare mai brutală, ea revine în ziua următoare spunând: „Ceea ce mi-ați zis ieri este din Melanie Klein, p. 428, editura Payot!”. Și-a petrecut oare toată noaptea citind-o pe Melanie Klein
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care să o poată domina și prin care să se poată exprima”. „Intelectualizarea masivă utilizată în această povestire constituie, după Shentoub et al. (1990), o tentativă «nebunească» de a evita dorința («de a atinge vioara») și confruntarea cu angoasa de castrare («el nu crede că va ajunge la o anume măiestrie»).” Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Analogiile dintre intelectualizare, raționalizare și izolare pot fi intuite fără mare greutate (toate aceste mecanisme fiind asociate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
progresive, în trei etape: apărând pentru prima dată ca mecanism prin 1908-1909, acțiunea de a refuza începe să fie descrisă în 1916, pentru ca în 1926 refuzul să capete statutul de concept specific. Noțiunea apare implicit în 1905, cu referire la castrare, în lucrarea lui Freud Trei studii privind teoria sexuală, în legătură cu atitudinea băiețelului față de absența penisului la fetiță. Freud utilizează explicit cuvântul Verleugnung începând cu 1908-1909, atunci când abordează dezvoltarea psihosexuală a copilului și mai ales a micului Hans (1909a/1979), apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
masculin, primatul falusului joacă un rol decisiv la ambele sexe. În 1927, în „Fetișismul” (1927b/1985), Freud precizează că refuzul nu conduce în mod necesar la psihoză, dar se prezintă ca mecanismul caracteristic funcționării psihice a perversului, confruntat cu amenințarea castrării, prin recunoașterea absenței penisului la femei, despre care știe însă bine că nu este rezultatul unei castrări. Totuși, el opune propriei percepții senzoriale un refuz: „În mintea sa, femeia posedă totuși un penis, dar acesta nu mai este ca înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
precizează că refuzul nu conduce în mod necesar la psihoză, dar se prezintă ca mecanismul caracteristic funcționării psihice a perversului, confruntat cu amenințarea castrării, prin recunoașterea absenței penisului la femei, despre care știe însă bine că nu este rezultatul unei castrări. Totuși, el opune propriei percepții senzoriale un refuz: „În mintea sa, femeia posedă totuși un penis, dar acesta nu mai este ca înainte”, situație în care va trebui ales un substitut, fetișul de care el nu se va putea lipsi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întrebat dacă situația este la fel și la tatăl său. Atunci a ridicat cămașa acestuia și a văzut cu satisfacție un penis mare”. Recurgerea la refuzul diferenței dintre sexe este aici într-adevăr o măsură de protecție împotriva angoasei de castrare. „Am văzut eu, femeia are penis!”, pare să spună copilul. De ce această necesitate de a se liniști astfel, dacă nu tocmai din cauza îndoielii provocate de recunoașterea anatomiei materne lipsite de organul analog propriului organ. Absența percepută este contracarată printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
această necesitate de a se liniști astfel, dacă nu tocmai din cauza îndoielii provocate de recunoașterea anatomiei materne lipsite de organul analog propriului organ. Absența percepută este contracarată printr-un refuz, cu câștigul de încrederece-l însoțește, în confruntarea cu fantasmele de castrare și cu culpabilitatea, legate de dorințele incestuoase oedipiene, dublate de presupusa lege paternă a talionului. În acest caz, observăm cu claritate coexistența posibilă - în psihicul copilului - a două „realități” incompatibile, menținute prin clivaj: una este acceptată și va persista apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și procedează la o colmatare a angoasei. În psihanaliză, suspendarea refulării este cea care permite conștientizarea realității și reconstrucția amintirii. Este necesară o răsturnare a succesiunii temporale a evenimentului: mai întâi, descoperirea absenței penisului la mamă, asociată cu spaima de castrare, apoi redobândirea încrederii la vederea penisului tatălui. Răsturnarea cronologică s-a impus pacientului pentru a face să dispară contradicția aparentă a relatării. Acest refuz, prezent în comportamentul copiilor de vârstă foarte fragedă, este activ și la părinți, care de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal pentru unii pacienți. După el, ar fi vorba de un refuz primar, în care eul, expulzând printr-o acțiune brutală reprezentarea insuportabilă a castrării și afectul atașat ei, face în așa fel încât ceva anume din cadrul realului să nu fie perceput imediat, să nu se poată integra și deci să nu facă obiectul unei refulări. Astfel, ceea ce a fost abolit în interior revine din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
studierea fenomenelor maladive, nu ezită să se inspire din mitologie, din religie pentru interpretarea acestora. După ce o întâlnește pe Melanie Klein gândirea sa suportă o deschidere spre considerarea reacțiilor arhaice, implicarea acestora în investigarea sadismului, a indivizilor cu sindrom de castrare, etc. A avut reținere să preia de la Freud ideea "instinctului morții". 2. Psihanaliști femei Imaginației psihanaliștilor nu le-a fost niciodată străină ideea de a supune teoria freudiană criticii exercitate de o gândire feminină. Cu atât mai mult cu cât
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ЗІ (BROD) VAD, ce ne amintește și de brodnici, vechii români din Moldova veacului al XII lea și al XlII -lea, locuitori ai vadurilor . Un obicei care verifică continuitatea în comuna Ț ibănești este cel specificat de Strabon, de jugănire (castrare) a cailor. Datorită acestei practici utile în stăpânirea cailor, obicei care sa practicat și între secolele IVXIV, caii scopiri, vânduți în Europa centrală sau numit walahi, ca și poporul cei vindea (valahi= jugănari). Deci "valah" (Walahitermen german) era numele românilor
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
brutalitatea lor și trăirea lor rece fără participare emoțională, cu o detașare bizară și în același timp sugestivă pentru schizofrenie. 9 Ar fi cazul să ne întrebăm asupra enigmaticului și bizarului Selivanov întemeietorul sectei "scopiților" care propăvăduiau găsirea mântuirii prin castrare. Scoși în afara legii și urmăriți de poliția țaristă o parte și-au găsit refugiu și în Iași, pe strada Sărăriei... nici o prevedere: furturi absurde și inutile, tâlhărie asupra unui trecător, scandal aparent nemotivat într-un local public, fugi fără scop
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond, lupta pentru suveranitate. Aceeași situație în mitul hurrit/hittit: cosmogonia, adică separarea Cerului de Pământ, a avut loc cu mult timp înainte, în epoca "zeilor vechi". Pe scurt, toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că el rezumă scrierile lui Sanchoniaton, învățat fenician, care ar fi trăit "înainte de războiul cu Troia". Cf. C. Clernen, Die phonikische Religion., p. 28. 18 Abia 32 de ani mai târziu El reușește să-1 castreze pe Ouranos. Cele două acte, castrarea tatălui și cucerirea suveranității, solidare în miturile hurrit/hittit și grec, aici sunt separate. 19 Cf. numele divinităților Anu, Iștar și poate Alalu; un zeu Alala figurează într-o listă babiloniană ca unul din strămoșii lui Anu; H. G. Giiterbock, op. Cit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ulf Oldenburg, pp. 185-186. Textul a fost interpretat de V. Cassuto, M. H. Pope și U. Oldenburg (p. 123) ca referindu-se la atacul lui Baal și la căderea lui El de pe tron. pământ, ceea ce poate fi interpretat ca o castrare a "Părintelui zeilor". Ipoteza este plauzibilă nu numai pentru că, în conflicte asemănătoare pentru suveranitate, Ouranos și zeul hurrit/hittit Anu sunt castrați, dar și pentru că, în ciuda ostilității pe care o arată față de Baal, El nu va încerca niciodată să-și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
luat naștere Afrodi ta (Theogonia, 188 sq.). Episodul reprezintă o versiune foarte violentă a mitului arhaic al separării Cerului de Pământ. După cum am remarcat deja (§ 47), este vorba de un mit amplu răspândit și atestat la diferite niveluri de cultură. Castrarea lui Ouranos pune capăt unei procrcații neîntrerupte 2, și, în ultimă ! Dar mai înainte Gaia zămislise, singură, Munții. Nimfele și Marea sterilă (Pontos); Theo^nia, 129 sq. ' Starea de otiositas a lui Ouranos după castrarea &a ilustrează, deși într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la diferite niveluri de cultură. Castrarea lui Ouranos pune capăt unei procrcații neîntrerupte 2, și, în ultimă ! Dar mai înainte Gaia zămislise, singură, Munții. Nimfele și Marea sterilă (Pontos); Theo^nia, 129 sq. ' Starea de otiositas a lui Ouranos după castrarea &a ilustrează, deși într-un chip brutal, tendința zeilor creatori de a se retrage m cer și de a deveni dii oțioși după ce și-au isprăvit opera cosmogonică; vezi M. Eliade, Trăite, §§ 14 sq. Zeus și religia greacă instanță, vane
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a Dionei, și soție a lui Hefaistos 36. Dar Hesiod a păstrat o versiune mai arhaică a nașterii ei: zeița a apărut din sămânța amestecată cu spumă (aphros) ieșită din părțile sexuale ale lui Ouranos azvârlite în mare. Or, tema castrării unui mare zeu este, după cum am văzut (§ 46), de origine orientală. - Cf. Homeric Gods, p. 51. Homer nu face alu/ie la acest mit (după cum trece, de altfel, sub tăcere povestea lui Cronos), dar o numește pe Atena "fiica puternicului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
muncitori în stare de ebrietate. Sau cu o mașină cu toba făcută zdrențe, care bruiază gălăgia stârnită de căteva duzini de pacienți chinuiți de cine știe ce stomatolog neîndemânatic. Nu știu dacă îmi plăceau neapărat grohăiturile alea de godaci pândiți de pericolul castrării. Cert e că le ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești ca de o cruntă suferință. Așa trebuia. Erai obligat. Gemea clasa de sepulturiști și de alți indivizi periculoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de mână spre întâia zi de școală, îmi vine greu să pricep de ce ne predăm cu voluptate unei lumi compuse din geometrii cu linii drepte și unghiuri perfecte, construind, ca suprem ideal, uriașe săli aseptice, săli perfecte pentru operația de castrare psihică obligatorie. 15 iunie, ora 17.00 fix Anul acesta am văzut, "dintr-o dată", vacanța. S-a întâmplat la o dată și oră fixă și la locul cel mai potrivit. Mă aflam în Copou, la câțiva pași de Casa de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care vin aci și m-aș apropia de cercul „fluturilor” care roiesc în jurul „lămpii” sale! *„Acolo sus”, ceva, mai greu de sesizat din provincie, se întîmplă! Atacurile „Săptămînii” la adresa „României literare” au crescut ca frecvență și intensitate. Urmăresc, se pare, „castrarea” acesteia. La revista Uniunii Scriitorilor activează N. Manolescu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu, G. Dimisianu, la „Săptămîna” nemulțumitul prozator Traian Filip și ambițiosul poet și critic Marin Mincu. S-a compromis echipa de la „România literară”? Florin Mihăilescu, pe care nu l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spațiul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, în dragoste, lectură sau în propriile gânduri. Intuiția a fost corectă. Mi-am petrecut cei mai fertili 20 de ani de viață (între 17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii doi ani de liceu au fost marcați de abolirea schismei de generație și apariția alteia noi. Mulți părinți și profesori s-au reconciliat cu generația insuportabilă, presimțind un inamic comun. Era începutul rezistenței morale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
regimul totalitar multilateral dezvoltat. Ea avea să se încheie în 1977 și să sară în ochii naivilor în jurul lui 1980. Pentru generația mea, cenzura a venit suficient de târziu ca să nu producă alienare și suficient de devreme ca să ducă la castrare. Între alienare și castrare ne-am mai păcălit cu speranțe, cu urmele încă vii ale perioadei de deschidere. Ele au fost copios alimentate de atmosfera din primii trei ani ai Facultății de Filosofie (1974-1977). Contrar prejudecății populare, în Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Ea avea să se încheie în 1977 și să sară în ochii naivilor în jurul lui 1980. Pentru generația mea, cenzura a venit suficient de târziu ca să nu producă alienare și suficient de devreme ca să ducă la castrare. Între alienare și castrare ne-am mai păcălit cu speranțe, cu urmele încă vii ale perioadei de deschidere. Ele au fost copios alimentate de atmosfera din primii trei ani ai Facultății de Filosofie (1974-1977). Contrar prejudecății populare, în Facultatea de Filosofie se făcea chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu o mânuță de intelectuali mesianici. În societățile în care, odată ieșiți din totalitarism, intelectualii purced oficial la marea văicăreală exhibându-și frustrările și proiectele ca fiind general-umane. Dacă ne analizăm cât de cât lucid, ceea ce vedem este, cred, tocmai castrarea personală în sensul capacității de a ne face proiecte individuale de viață și de a trăi în comunitate cu oameni care au proiecte diferite. În mitul societății socialiste multilateral dezvoltate nu mai credeau nici propagandișii lui. Existența duplicitară dată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]