1,049 matches
-
și influențează modul în care este percepută” (p. 162). Testul de Funcționare Creativă (Creative Functioning Test - CFT) constituie a doua parte a tehnicii lui Smith de geneză perceptuală și, de asemenea, utilizează prezentări tahistoscopice care însă includ stimuli simpli (un castron și o sticlă, de exemplu). Prezentarea începe cu perioade scurte de expunere (0,01 secunde) a stimulului, multiplicate progresiv. Subiecții au sarcina să descrie ce au vizionat și sunt încurajați să își împărtășească impresiile chiar dacă nu s-au decis asupra
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ducă bulele“... Îmi Înăbușesc cu greu chicotul. Tipic pentru Danny. — E un designer celebru și important, Îi amintesc lui Eric. Oamenii talentați au și ei fixurile lor. — „Pentru durata Întregii perioade“, citește Eric cu voce tare, „domnul Kovitz dorește un castron cu diametrul de minimum 25 de centimetri, plin cu bomboane cu jeleu. Toate culorile, În afară de verde“. Ce-s prostiile astea? flutură el hîrtia, exasperat. Ce crede? Că o să stea cineva ore Întregi să scoată, una cîte una, jeleurile verzi și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
oamenilor, Într-un mod subtil, să se distanțeze de o asociere prea strânsă cu animalele pe care le consumau. De asemenea, o schimbare radicălă a avut loc În felul În care oamenii consumau mâncarea. În epoca medievală, oamenii sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi În el bucăți de zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oamenii consumau mâncarea. În epoca medievală, oamenii sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi În el bucăți de zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a dispărut. Au apărut lingurile și fiecare persoană avea strachina sa. La fel, fața de masa comună, care servea de obicei și ca un servet comun pentru a șterge grăsimea și sosul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi În el bucăți de zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a dispărut. Au apărut lingurile și fiecare persoană avea strachina sa. La fel, fața de masa comună, care servea de obicei și ca un servet comun pentru a șterge grăsimea și sosul de pe mâini și de pe gură, a fost
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
încruntate și pripite. Sper doar ca tinerii plini de entuziasm, care bat la ușa fără clanță a unei redacții (o ușă care se deschide tot timpul din interior, niciodată dinafară), să nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron uriaș în care se amestecă la grămadă toate nutrimentele și ingredientele meseriei. Presa are multe cotloane și îngăduie ziaristului mai multe feluri de a fi: dinamic, sentimental, visător, sincer, brutal, insinuant, critic sau investigator. Poți să lucrezi la știri, la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mărgele, iar când se sperie încep să strige: glu-glu-glu, gușa se albăstrește de la mărgele, se umflă în pene, dar nu fac rău. - Câinele consumă carne? - Da, de ce întrebi?Tu nu vezi, cum se plimbă curcanii în jurul câinelui? Și mănâncă din castronul lui, iar câinele îi tolerează. - Îți explic eu despre ce este vorba. Mai de mult câinele ciobănesc a fost vagabond, dar această familie l-a adoptat și l-a denumit Bob. La început cățelul nu asculta de stăpânul său și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Bob. La început cățelul nu asculta de stăpânul său și a înhățat o găină, pentru care a fost pedepsit. De atunci Bob nu se mai atinge de găini, pui sau curcani. Iar aceștia s-au obrăznicit și dau târcoale la castronul lui de mâncare tot mereu. - Uneori câinii sunt mai răbdători decât găinile. - Așa-i, zise Mama Nor. Acel om avea trei câini și fiecare are povestea lui. - Spune-mi te rog, mai avem timp destul până ne culcăm. - Despre Bob
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și un paznic bun... Despre al treilea câine ce-mi povestești? - Pe al treilea câine îl cheamă Oscar, are și el o poveste ca orice câine. Zilnic venea în curte o cățea, Mătușa, care se hrănea după plecarea stăpânului, din castroanele celorlalți câini, bea apă din gălețile lor și se juca cu ei. Câinii casei erau legați, dar Mătușa era liberă, nu s-a lăsat legată nicicum. Acum vreo doi ani Mătușa a născut șase pui în magazia de lemne. Stăpânul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și o acoperi cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care turnă câte două polonice de ciorbă, în care abia se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în care mai băgase câțiva ardei roșii grași uscați, numiți în zona Olteniei, raci. Mai puse pe masă trei linguri din lemn și trei ceșcuțe din lut. Aduse
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
apăi bine ați venit! Începu să mănânce, plescăind, cu înghițituri mari și repezi din ciorba în care băgase o felie de mămăligă tăiată cu o ață, ce era așezată lângă tocător. Când lingura anunță că ajunsese la fundul strachinei, luă castronul cu mujdei din mijlocul mesei, alese bucata de carne cea mai mare, lua doi raci și turnă mujdei din plin în castronul din care mâncase ciorba. Tăie încă o felie mare de mămăligă și începu să mănânce cu poftă, nu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
tăiată cu o ață, ce era așezată lângă tocător. Când lingura anunță că ajunsese la fundul strachinei, luă castronul cu mujdei din mijlocul mesei, alese bucata de carne cea mai mare, lua doi raci și turnă mujdei din plin în castronul din care mâncase ciorba. Tăie încă o felie mare de mămăligă și începu să mănânce cu poftă, nu înainte de a trage înca o dușcă de țuică, direct din sticlă. Cu foamea potolită printre înghițituri o întrebă pe Frosa despre viața
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
îi și zise:Ia, fă Froso, căldarea aia și scoate ceva apă din fântâna din curte! în drum, aruncă și bucata asta de mămăligă și oasele la câine, că tot trebuie să se obișnuiască cu tine! Frosa luă căldarea și castronul cu mâncarea câinelui, încălță cauciucii rupți și umezi de la ușă și se execută. În timp ce scotea apa din fântână, o lacrimă i se prelinse pe obraz. Se gândea la neputința ei pentru bieții copilași care vor trebui să stea în astfel
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de piață la Koza Han, dar fiul său nu-i moștenise instinctul mercantil. Lângă porticul acoperit, Lefty zări un negustor pe care-l cunoștea. Își etală sacul. Negustorul băgă mâna adânc Înăuntru și scoase o gogoașă. O muie Într-un castron cu apă și apoi o examină. Apoi o muie Într-o cană cu vin. ― Din astea trebuie să fac organdi. Nu-s destul de tari. Lefty nu credea o iotă din ce spunea negustorul. Mătasea Desdemonei era Întotdeauna cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grecesc Încă ne mai jucăm de-a ciocnitul ouălor. Jimmy Papanikolas Își Întinde oul, resemnat, iar Capitolul Unsprezece i-l ciocnește cu oul lui. ― Am câștigat! strigă Capitolul Unsprezece. Acum e rândul lui Milton să-și aleagă un ou din castron. ― Ăsta pare bun. E tare ca un tanc. Îl Întinde. Capitolul Unsprezece se pregătește să-l ciocnească. Dar Înainte să se Întâmple ceva, mama mea Îl bate pe tata pe umăr. În gură are un termometru. În timp ce de pe masa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
banilor, la grijile despre bani, la parcurgerea unui meniu În căutarea celui mai ieftin fel de mâncare care m-ar sătura și care, În acea zi din Scranton, s-a dovedit a fi o mâncare mexicană picantă. Am mâncat un castron Întreg, amestecând Înăuntru nenumărate pachete de biscuiți, și m-am uitat la rutele autocarelor. Fiind toamnă, lucrul cel mai bun pe care-l puteam face era să mă Îndrept spre sud sau spre vest și, pentru că nu voiam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încă aproape, la pieptul meu, cum am simțit-o noaptea trecută. În fața mea se aflau ușile rabatabile ale sălii de mese. Intrând, am dat cu ochii de o mare de elevi. Unii din ei stăteau într-un colț, cu niște castroane în față și păreau extrem de mulțumiți cu ceea ce mâncau. Alții, majoritatea, se învârteau de ici, colo, cotrobăiau prin niște cutii din lemn de diferite dimensiuni, unele din ele semănând chiar cu cele aduse de Soliteraj. Unii, mai curioși decât ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
amfiteatrul construit pentru jocurile de gladia tori ținute cu ocazia funeraliilor lui Marcus Agrippa. — O idee foarte bună! aprobă Ianuarius. Augustus ridică tonul: — Vreau ca acest spectacol să fie fabulos! Până și copiii de țâță să și-l amintească! Împinge castronul în lături. Se pune să numere pe degete. Cu paradă, alergări de cai și jocuri de vânătoare... — Da, încuviințează cu umilință libertul. Evident pregătim și o vânătoare. Își înăbușă un oftat. Un spectacol extrem de îndrăgit de po pulația Romei și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea... Secretarul aranjează cu un aer preocupat foile de pe masă. Ne-am lămurit atunci, conchide împăratul. Își pune grijuliu castronul cu verdețuri din nou în poală. Repetă încetișor: — Am încredere în Vitellius... Cum nu-l privește în față, Ianuarius înțelege că nu are de gând să-i împărtășească motivele pentru care îl preferă pe Vitellius. — Am să te rog să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă să se scarpine încurcat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un borcan de iaurt, și un pui semipreparat ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire furișă la castronul cu pâine și scotocesc până găsesc o felie de pâine din făină integrală. Apoi stau la masa din bucătărie și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. ― A, salut, spune Ben, sperând că n-a greșit numărul. Pe robot e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încât nimeni să nu poată intra din afară. Dincolo de acest gard se află coliba temnicerilor acoperită cu paie, casa mai marelui peste temniceri și o bucătărie. Cu toate că se găsește și o bucătărie, mâncarea noastră de fiecare zi este un singur castron de orez cu legume, ridichi crude sau murate. Uneori ne dau sardine murate. Cum n-avem voie să ne tăiem părul sau să ne radem barba, arătăm întocmai ca niște pustnici. Nu ni se dă voie nici să ne spălăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noi sub supravegherea temnicerilor. După cum spuneau temnicerii, și acest gest era tot un semn de „aleasă milostivire” din partea judecătoriei. Trupurile lor murdare erau slăbite, iar coastele, ieșite în afară. Din aceeași „aleasă milostivire”, la ultima lor cină primiră pe lângă obișnuitul castron de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În activități aerobice la o altitudine de 2 400 m și la o temperatură de 10 grade, au dat peste locul perfect pentru micul dejun. Ce noroc: iată-i stând printre localnici, pe bănci lungi, Înghițind cu o poftă proletară castron după castron de tăiței groși și condimentați cu ceapă verde, un mic dejun care venea la fix, din moment ce stomacurile lor confuze le dădeau semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aerobice la o altitudine de 2 400 m și la o temperatură de 10 grade, au dat peste locul perfect pentru micul dejun. Ce noroc: iată-i stând printre localnici, pe bănci lungi, Înghițind cu o poftă proletară castron după castron de tăiței groși și condimentați cu ceapă verde, un mic dejun care venea la fix, din moment ce stomacurile lor confuze le dădeau semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9, aerul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]