1,043 matches
-
unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa se poate explica enigma toponimicului Roștat - dealul care străjuieste ca un bastion valea în care este așezată localitatea romană, pe drumul roman ce lega Apulum de CEDONIA. Pe acest deal au construit romanii castrul ale cărui urme mai erau vizibile în sec. XII, când sașii colonizatori au dat numele dealului după culoarea resturilor construcțiilor militare romane. Și astăzi se mai pot vedea urme romane la poalele dealului, la numai 22 de metri de gardul
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Și astăzi se mai pot vedea urme romane la poalele dealului, la numai 22 de metri de gardul ultimei locuințe, sau în partea estica a dealului, la locul numit "Peste pârâu". Este posibil ca această așezare să fi fost un "castru", o fortăreață, destinat trupelor auxiliare cu un efectiv de cca. 500 de militari. Dealul Roștat a putut fi locul unui castru de formă pătrată, orientat est-vest, cu patru porți orientate spre cele patru puncte cardinale, cu ziduri sprijinite din interior
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
în partea estica a dealului, la locul numit "Peste pârâu". Este posibil ca această așezare să fi fost un "castru", o fortăreață, destinat trupelor auxiliare cu un efectiv de cca. 500 de militari. Dealul Roștat a putut fi locul unui castru de formă pătrată, orientat est-vest, cu patru porți orientate spre cele patru puncte cardinale, cu ziduri sprijinite din interior de un val de pământ, iar, în interior, clădirile ce adăposteau trupele, magaziile de provizie și atelierele. Urmele unei așezări rurale
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
începe din Stock-im-Eisen-Platz de lângă Palais Equitable și se termină la intersecția dintre Kohlmarkt și Tuchlauben. În "Graben" se află restaurantele și magazinele cele mai exclusiviste. Istoria străzii "Graben" începe din epoca romană atunci când pe amplasamentul actual al Vienei se afla castrul roman Vindobona. Incinta "castellum"-ului se situa la sud de actuala stradă Naglergasse și era înconjurată de un șanț cu apă. În Evul Mediu, acest șanț exista și înconjura încă zidurile masive din jurul castelului. La sfârșitul secolului al XII-lea
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică denumită "Vedunia" („râuleț de pădure”). În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în sectorul/cartierul 3 al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
și un oraș civil cu numele Vindobona (localizat în sectorul/cartierul 3 al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
al orașului de astăzi). Inițiativa romană a avut drept scop asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
atât în primul cât și în al doilea război mondial. Și în ianuarie 1999 defileul a fost teatru de bătălie între jandarmi și minerii conduși de Miron Cozma. La sud de orașul [[Bumbești-Jiu, pe malul stâng al Jiului, se află [[Castrul roman de la Bumbești-Jiu (2)]]. Situl arheologic "Vârtop”, datează din Epoca romană, este înscris în Lista monumentelor istorice din anul 2010, la nr. crt. 18, cod LMI GJ-I-s-B-09127 dar este total părăsit și nepăzit. Tismana” [[Categorie:Localități în județul Gorj]] [[Categorie
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
expuse la Muzeul de Arheologie și Istorie din Baia Mare. Pe teritoriul satului Oarța au trăit dacii liberi, granițele Daciei Porolissensis aflându-se la o distanță de aproximativ 30 de km spre sud, acolo unde se pot vedea și astăzi ruinele castrului de la Porolissum. În anul 1378 voievozii Balc și Drag devin comiți de Maramureș și Sătmar, stăpânind și pe actualul teritoriu al comunei Oarța de Jos.
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
două comune din apropiere sunt porecle date de dobridoreni dijmașilor care munceau pământurile moșnenilor și boierilor din Dobridor. O bizarerie a regiunii constituit-o multă vreme valul uriaș de pământ și șanțul adânc cu care satul era împrejmuit - după modelul castrelor romane („vallum et fossa”) și al așezărilor rurale bizantine - și care a fost folosit de localnici de-a lungul secolelor ca tranșee și zid de apărare. Dobridorenii numeau împrejmuirea „Tabia”, se mândreau cu impenetrabilitatea ei și îi păzeau porțile cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
retrăgeau să fi dorit să plece cu aceste mici tezaure și agoniseli ale celor care nu mai voiau să se întoarcă la Roma. Pentru a-și proteja micile avuții, romanii rămași și amestecați cu băștinașii traco-daci le ascundeau la marginea castrelor și a așezărilor fortificate. Așa s-a întâmplat, foarte probabil, și la Dobridor. C. Nicolaescu-Plopșor a găsit urme de locuințe daco-romane la Moțăței la Măgura Zarafului de pe Valea Coțobâțului care se află la numai 0,5 km de vatra satului
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
felul în care așezarea a reușit să dăinuie de-a lungul năvălirilor barbare. Pare probabil ca goții, gepizii și hunii să fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de asemenea de identificat cu claritate influențe cumane și pecenege. Dovezile scrise apar abia în 1587 odată cu actul emis de Mihnea Voievod aceștia în timpul războaielor urmașului lui Mihnea la
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de sticlă, un colier cu piatră gravată. (cf. Gherghe Marin, op.cit., 21). D. Berciu ("Arheologia preistorică a Olteniei", 1939, 66-67, 80-85) menționează descoperiri similare la Hinova, Cloșani, Salcia, Vela, Cornu, Maglavit, Terpezița, Coțofeni, Corabia, Frăsinetul de Pădure, Orlea, Celei, Severin (,castrul Drobeta” din vestul orașului), Cârna, Moțăței, Craiova, Orodel. De asemenea: topoare de cupru cu brațe dispuse ˝în cruce˝, - tipologie și origine, Apulum, I, 1939-1942, 24-25. Toporul de la Halânga (jud.Mehedinți) este inclus de autor în tipul Ariușd și are analogii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Timișoara pe DN59 (respectiv E70) și la 18 km de granița cu Serbia (118 km de Belgrad). Pe teritoriul orașului au fost descoperite vestigii arheologice din epoca bronzului, din perioadele dacică, prefeudală și feudală. În perioada romană aici a existat castrul roman "Potula". Prima atestare documentară a localității Deta are loc în 1360, sub denumirea de "Ded", fiind posesie a nobilului Petrus de Deed, de la care derivă numele actual. În anii 1411 și 1427, localitatea este consemnată cu denumirile "Ded" și
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
Vețel este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. În această localitate, pe malul Mureșului, se găsesc vestigiile castrului român (și așezării civile aferente) cu numele de "Micia". De o parte și de alta a căii ferate actuale, se văd ruinele castrului, băile române și urmele unui amfiteatru. Deși avea numai statut rural ("pagus"), așezarea prezenta un înalt grad
Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300564_a_301893]
-
cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. În această localitate, pe malul Mureșului, se găsesc vestigiile castrului român (și așezării civile aferente) cu numele de "Micia". De o parte și de alta a căii ferate actuale, se văd ruinele castrului, băile române și urmele unui amfiteatru. Deși avea numai statut rural ("pagus"), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonala, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de
Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300564_a_301893]
-
III) și membru în consiliul stiințific al Institutului (între 1982-1990 a fost președinte al acestuia). Gh. Poenaru-Bordea a avut o intensă activitate de arheolog al Olteniei romane, participând susținut la săpăturile de la Sucidava și Romula, ca și la cercetarea celor mai multe castre din valea Oltului sau a celor de la Sâmbotin și Bumbești-Jiu. A prezentat contribuții la trei congrese internaționale de studii asupra frontierelor romane (1972, 1976 și 1979) și a devenit membru al Comisiei Internaționale de Arheologie de la Roma, a fost colaborator
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
istorică respectivă. Sunt urme ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, - pe ulița satului “Prunduri”, paralelă cu râul Strei, numită încă de săteni “la cazarme”, sunt urme ale unui castru roman (1). Istoricul arheolog A.Diaconescu, care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale, din conducerea Gospodăriei Agricole Colective proaspăt înfințate în anul 1962, au oprit cercetătorii arheologi ai muzeului din Deva să studieze urmele unui castru roman amplasat lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile Daciei romane” vol.III (1980) (5c) au prezentat alte cercetări arheologice din zona privind cetatea Baniței și tezaurul de monede
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
alta spre naos. Pe jos, turnul are turnat ciment, iar în celelalte două încăperi (pronaos și naos) se află dușumea din scândură de brad. Se remarcă prin vechimea sa pavimentul altarului: acesta se compune din lespezi ceramice provenind fie de la castrul roman Potaissa¬Turda, fie de la un alt punct fortificat roman, pe drumul Potaissa-Napoca; plăcile ceramice care formează pavimentul altarului păstrează încă inscripția „LVM”, adică „Legio V Macedonica”. Pronaosul sau tinda femeilor este prima încăpere a bisericii, în care se intră
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
1294), "Peterdy" (1310), "Sacerdos de Peturd" (1332), "Pethard" (1366), "Poss. Peterd hungaricalis" (1407), "Magyar Petherd" (1480). Localitate depopulată în jurul anului 1600 (în urma unei invazii militare străine). Repopulată cu locuitori de etnie românească. O însemnată colecție de obiecte romane aduse din castrul Potaissa (Turda) s-a aflat în fostul conac al familiei Ferenc și Anna Lugossy (sec. XVIII) din Petreștii de Jos. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) satul Petreștii de Jos apare sub numele de "M.Peterd" (""Magyar
Comuna Petreștii de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/300346_a_301675]
-
Castrul roman se găsește pe teritoriul localității Jac, județul Sălaj, Transilvania, în locul numit "Citera". La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic al dealului Pomet, și a castrului Porolissum, se găsește o înălțime izolată, cu trei părți, care se termină cu
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Castrul roman se găsește pe teritoriul localității Jac, județul Sălaj, Transilvania, în locul numit "Citera". La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic al dealului Pomet, și a castrului Porolissum, se găsește o înălțime izolată, cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
distanță de colțul vestic al dealului Pomet, și a castrului Porolissum, se găsește o înălțime izolată, cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce treceau prin trecătoare la intrarea sau ieșirea lor dinspre actuala Depresiune a
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]