1,078 matches
-
la Măcin (jud. Tulcea). 2. Cercetări arheologice Monumentele arheologice romane ori romano-bizantine au atras atenția localnicilor în decursul istoriei, care, atât în Dobrogea cât și în alte regiuni ale țării (Transilvania, Banat, Oltenia), au început să scoată piatra din ruinele castrelor și ale orașelor romane pentru construirea de case, biserici, castele feudale ori pentru împlinirea altor nevoi gospodărești, încă din secolele XIII-XIV. Activitatea de cercetare pe teren, în cazul Sciției Minor spre sfârșitul secolului XIX, s-a materializat prin săpăturile de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și preocupările sale arheologice. Toate aceste activități de cercetare s-au îndreptat îndeosebi spre vestigiile și monumentele romane din Sciția Minor și Oltenia, unde, în cazul celei dintâi, legat de tema noastră, amintim printre altele: monumentul triumfal de la Adamclisi, diferite castre, inscripții, sculpturi etc. Prin urmare, materialele și informațiile sale arheologice, de mare preț pentru studiul arheologiei românești ulterioare, au fost cuprinse într-o lucrare renumită, publicată la începutul secolului XX. O intensitate relevantă a cunoscut, printre altele, activitatea de cercetare
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
V. Pârvan la Histria (jud. Constanța), Theofil Sauciuc-Săveanu (1884-1971), care începe și conduce cercetările la Callatis (azi, Mangalia, jud. Constanța) și pe Paul Nicorescu (1890-1946), care între anii 1926-1932 a întreprins săpăturile de la Argamum (azi Jurilovca, jud. Tulcea) și din castrul Vetren (Tegulicium, în Bulgaria) reluând și cercetările lui Grigore Tocilescu și George Murnu la Adamclisi, pe care le-a completat cu săpăturile de la Tyras (Cetatea Albă, Ucraina). La rândul lor, alți cercetători, precum Grigore Florescu (1892-1960) și Gheorghe Ștefan (1899-1980
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
în descrierea lui Procopius din Caesarea. Cetatea romană Halmyris a fost întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din secolele VI-I a.Chr. A cunoscut diferite etape: fortificație romană de pământ (ultimul sfert al sec. I p.Chr.), castru de piatră - sediu al vexilației legiunilor I Italica și XI Claudia Pia Fidelis și stație a flotei Classis Flavia Moesica - (începutul secolului II până în al treilea sfert al secolului III p.Chr.); cetate romană târzie (al treilea sfert al secolului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Cetatea Salsovia a fost locuită încă din epocile bronzului și elenistică. O diplomă militară din vremea lui Nerva (96-98), cel mai vechi document epigrafic cunoscut până acum la Salsovia, ne indică prezența unei unități de cavalerie. Cetatea a funcționat drept castru încă în prima jumătate a secolului III (Itinerariul Antonini și Tabula Peutingeriana); ulterior este amintită o vexilația Legio I Iovia și o unitate formată din milites V Constantiani (Notitia Dignitatum) din perioada lui Constantinus II (337-340). Castrul a fost, foarte
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a funcționat drept castru încă în prima jumătate a secolului III (Itinerariul Antonini și Tabula Peutingeriana); ulterior este amintită o vexilația Legio I Iovia și o unitate formată din milites V Constantiani (Notitia Dignitatum) din perioada lui Constantinus II (337-340). Castrul a fost, foarte probabil, distrus în vremea lui Valens (364-378). În apropierea sa se află o întinsă așezare rurală și o necropolă tumulară. Dacă la 1872 zidurile cetății, groase de 2 m se păstrau la o înălțime de 3 m
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
se face simțită absența descoperirilor de monumente ori de edificii creștine (bazilici), cât și prin descoperiri de caracter pur indicativ (un singur capitel din marmură, decorat cu o cruce), descoperiri ce semnalează prezența unui edificiu creștin, precum cel identificat în castrul de la Thalamonium (situat la jumătatea distanței dintre Aegyssus și Salsovia) edificiu datat pentru secolul V sau VI. 12.5. Siutghiol (Ovidiu, jud. Tulcea) Primele săpături arheologice efectuate între 1960-1962, sub conducerea lui A. Rădulescu, au dus la identificarea unor urme
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
confirmat și în 1979 ca urmare a unor lucrări agricole. În perioada imediat următoare (1979-1985; 1993-1995) au fost desfășurate o serie de campanii arheologice de vară (de circa 2-3 luni fiecare) sub conducerea lui G. Papuc și M. Bucovală. În afara castrului dreptunghiular se aflau familiile soldaților ce asigurau paza în fortăreață, precum și necropolele aferente. Au fost descoperite, izolat, doar două morminte, dintre care unul fără inventar. În afara zonei locuite s-a descoperit spre nord, la circa 500 m de fortăreață, în
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
scheletul fragmentar al unui adolescent. Reînhumarea acestor cranii (dintre care trei purtau răni la tâmplă, producătoare de moarte) trebuie pusă în legătură cu momentul definitivării construcției apeductului, când acesta a presupus exterminarea din rațiuni strategice a lucrătorilor. Materialul arheologic, recuperat din interiorul castrului, este de factură modestă și în stare de conservare precară. Ceramica reprezintă circa 80% din totalul lucrurilor recuperate (fragmente sau porțiuni) în timpul cercetărilor și este reprezentată de vase de lut (pentru servit și băut) și vase pentru păstrarea proviziilor (amfore
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
lumi bătând. Să îngîne-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rând. CIMITIRUL ROMAN Huliți au fost romanii de unii învățați din vremi mai nouă că metafizica n-ar fi creat ca alte glorioase seminții, doar apeducte, colisee,foruri, drumuri, eterna urbe, castre și troiane de hotar. Huliți au fost romanii că numai case-ar fi clădit cu atrii primind de sus lumina ș-avertisment ținând pe praguri : cave canem. De ți-ar fi dat s-ajungi odat'la Roma și-adînc în țară
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vreme și de murit și de trăit de voi vrea. Împlui groapa cu țărână, frânsei o ramură verde dintr-un arbor și-o aruncai peste mormânt - și, fluierând printre dinți c-o răceală sinistră, apucai îndărăt la deal. Ajunsei la castre. Bătrânul ședea trist și gânditor lângă foc cu picioarele întinse, cu mâna pe frunte. Mă apropiai și șezui alături cu el. - Ce să facem? zisei eu încet și răgușit. - Gîndit-am și-am răzgândit, șopti el, și pare-mi cumcă ceea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toți, faceți, mâncați. ard[elenești]: poezie, filozofie în loc de poesie, filosofie Adeseori s se pronunță și-n România ca z, însă un z amestecat cu s (reșpectiv, prospect) ardel[enești] {EminescuOpIX 452} Chiar pronunția clasică începuse a despărți binișor în două castre, dintre cari un raționalist neci n-ar fi știut cum s-aleagă. Pronunția moldovenească purizată care susținea numai acele sunete dulci cari le regăsești pe toate în același loc și-n dialectul toscan al limbei italiene - și pronunția cea din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aceea că Societatea în unanimitate renunță la un drept al său. 7) Unitatea Societății este periclitată prin sulevarea unor asemenea cestiuni și s-a adus de esemplu cazul analog al desfacerei Societății academice române din Viena prin despărțirea în două castre, de care una ridicase pe stindardul ci pe "Bariț", iar alta pe "Șaguna". Biuroul a desfășurat prin membrii săi această apărare, a cerut susținerea principiului de: nesulevare a diverginței spirituale dintre junimea română și, pentru a evita până și prepusul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
datorează armatei romane care și-a păstrat arhivele, din care s-au inspirat Acta Sanctorum, diferitele acte martirice și celelalte martirologii. Mărturia creștină venită din partea militarilor avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se propaga deja o religie a castrelor, depășită curând de valoarea celei creștine spre surprinderea autorităților imperiale care, îngăduind existența mai multor culte în religiozitatea poporului și a soldaților, au încercat unirea sincretistă a acestora fără sorți de izbândă datorită unității și coerenței teologice a creștinismului. Acesta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștine, dar și a teologiei și moralei creștine în influențarea vieții și conștiinței militare pe durata serviciului militar cât și după finalizarea sa, constituie tot atâtea elemente ale acestui studiu considerat cu minuțiozitate. O evaluare aprofundată a monumentelor paleocreștine din castre, cetăți a prezenței lăcașurilor de cult va constitui un obiectiv de viitor. Cele mai multe inscripții descoperite pe teritoriul țării noastre în Scythia minor, la Tomis și Axiopolis sunt grecești și anterioare secolului IV. După această dată, urmând șirul evenimentelor de înlocuire
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anterioare secolului IV. După această dată, urmând șirul evenimentelor de înlocuire a limbii grecești ecleziastice ce se desfășurau în Roma creștină, creștinismul devine pregnant în formă latină chiar și în zona dobrogeană. Creștinismul biruitor s-a răspândit la Dunăre de la castrele raetice din Regina, până la cele scitice din Noviodunum. Prezența creștinismului pe teritoriul țării noastre este anterioară anului 270, datorită existenței sirienilor, galatenilor și locuitorilor din provincia Asia etc. printre coloniști sau soldați romani. Cel mai grăitor izvor despre prezența creștinismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
schimba? Nu ne surprinde dacă până acum și mai ales în timpul domniei lui Marcus Aurelius (161-180), nu s-a luat în discuție problema soldatului și a tot ceea ce implica această chestiune. Creștinul nu devenea soldat, iar cei care, aflați în castre, îmbrățișau credința creștină, trebuiau să caute rânduirea propriei vieți în armonie cu Evanghelia. Nu trebuie să uităm nici că, la început, controlul comunității asupra soldaților creștini era destul de limitat din motive lesne de înțeles. Întrucât soldatul era separat de viața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
categoria brută și violentă a războinicilor, atrăgându-i la lumina Evangheliei. În mod cert, comunitatea era mult mai indulgentă față de soldații care nu-și ascundeau credința, decât de față ceilalți: pentru moment era suficientă și împlântarea steagului lui Cristos în castrele păgâne, mai precis răspândirea Evangheliei. Aceste considerații explică motivul pentru care lipsește aproape întreg materialul antic documentar și, tot astfel, evaluările din partea Bisericii despre soldații creștini. În Noul Testament, istoria centurionului de la Cafarnaum (Mt 8, 5-13; Lc 7, 1-10), a celui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
supună cu totul încă pe britanni, mauri și getuli: Britannii sunt închiși în teritoriul lor de ocean. Maurii și barbarii getuli sunt asediați de romani pentru ca să nu iasă din regiunile lor. Ce voi spune despre romanii care fortifică imperiul prin castrele legiunilor lor, nu pot să-și împingă forțele propriului imperiu dincolo de această lume?. Imperiul roman era un stat de legi și de forță; se sprijinea pe puterea armatei și pe dominarea altor popoare. Chiar dacă prin folosirea forței îndeplinea o misiune
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creștinilor (sfânta liturghie) unde, pe durata omiliilor, puteau fi instruiți religios. Prin această atitudine se punea pe același plan, în rațiune inversă, cu împărații păgâni, arătând că toate puterile absolute sunt de aceiași nuanță. Extinderea lăcașelor de cult în castrele romane și prezența clerului aferent a depins de prezența soldaților creștini din cadrul acestora. În toate castrele existau bazilici pentru judecarea soldaților; datorită prezenței solidare a soldaților creștini acestea încep să devină treptat instrumente utile cultului creștin, mai ales după ce împăratul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
punea pe același plan, în rațiune inversă, cu împărații păgâni, arătând că toate puterile absolute sunt de aceiași nuanță. Extinderea lăcașelor de cult în castrele romane și prezența clerului aferent a depins de prezența soldaților creștini din cadrul acestora. În toate castrele existau bazilici pentru judecarea soldaților; datorită prezenței solidare a soldaților creștini acestea încep să devină treptat instrumente utile cultului creștin, mai ales după ce împăratul Constantin a hotărât ca deciziile juridice ale episcopilor creștini să fie definitive. Utilizarea alternativă a bazilicilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autoritățile militare și de cele bisericești nu putea fi ignorată de privirile atente ale soldaților. Implementarea progresivă a voinței imperiale de se a crea o cât mai mare coeziune religioasă între soldați a devenit vizibilă prin celebrarea sfintele liturghii în castre și administrarea botezurile soldaților sau familiarilor lor din taberele militare ori din preajma acestora. Exercitarea decentă a riturilor creștine necesita și un spațiu corespunzător. Este posibil ca în aceste condiții bazilicile să fi primit o destinație religioasă. Rugăciunea duminicală a sfintei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
participare la liturghia duminicală și ascultarea omiliei - catehezei), a dus la formarea progresivă a unei armate creștine și la reducerea numărului inițial destul de îngrijorător al membrilor mișcărilor pacifiste. Pentru moment nu dispunem de prea multe informații despre bazilicile creștine din castrele romane, deși prezența lor în sud-estul Europei, la Novae, Hinova etc., este un indiciu al existenței lor și în alte castre legionare ale Imperiului, ca de ex. la sudul Dunării, la Stobi și Varna. Oriunde se afla cultul lui Mithra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inițial destul de îngrijorător al membrilor mișcărilor pacifiste. Pentru moment nu dispunem de prea multe informații despre bazilicile creștine din castrele romane, deși prezența lor în sud-estul Europei, la Novae, Hinova etc., este un indiciu al existenței lor și în alte castre legionare ale Imperiului, ca de ex. la sudul Dunării, la Stobi și Varna. Oriunde se afla cultul lui Mithra se aflau și creștinii; substituirea acestui cult cu creștinismul este o dovadă în acest sens. 2.2. Iulian Apostatul (361-363) Istoria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
loc în primii ani ai stăpânirii lui Dioclețian, la puțin timp după anul 284, întrucât în timpul martirajului, Epictect îi spunea lui Astion că de șaptesprezece ani îl are fiu duhovnicesc. După sosirea la Halmyris, cei doi au rămas în afara castrului roman, în cartierul marinarilor, ca doi cetățeni romani civili, adevărați peregrini. Acolo nu exista nimeni care să-i poată recunoaște. Iar după ce „sfinții, oameni ai lui Dumnezeu, și-au găsit locuință potrivită în orașul amintit, aduceau acolo mulțumire lui Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]