361 matches
-
În grup În East Village și la ieșire recunoscuse că nu fusese prea „lacrimogenă“. „Al naibii de enervantă“ a numit‑o ea de fapt, dar când am ridicat o sprânceană și i‑am aruncat o privire Încruntată - à la Emily - ea a catadicsit să spună că au fost pe‑acolo, ce‑i drept, și câțiva tipi drăguți și n‑ar muri dacă s‑ar vedea și ea o dată În viață cu un tip care nu e bețiv. Destul de rezonabil. Părinții mei o convinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
noastre? Ce se-ntâmplase cu Zach de când l-am văzut ultima oară? — Dar de ce? am murmurat. Ne-am simțit bine împreună, OK? Hai să spunem că suntem chit și să ne vedem fiecare de drumul său, îmi răspunse fără a catadicsi să mă privească. E vorba de-o altă femeie? —Ești prea egoistă ca să fii pe gustul meu. Nu mai ești ceea ce-mi doresc. Am nevoie de-o femeie cu adevărat independentă. Una care să n-aibă nevoie de atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în ciuda părerilor inteligente pe care le aveau Gloria Steinem, Camille Paglia și Erica Jong1 pe această temă, va fi très jenantă situația de-a nu avea un logodnic în New York. Mintea mea se învârtea în jurul acelorași gânduri dezolante: de ce ar catadicsi cineva să mă ia de nevastă? Nu sunt interesantă, nu sunt prea frumoasă (oamenii drăguți doar pretindeau c-aș fi), iar singurii iubiți pe care i-am avut vreodată au stat cu mine doar de milă. N-o să mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
reușită călătorie în Brazilia, dar cu care m-am și simțit ca în compania celui mai vechi prieten. Charlie n-a mai dat nici un semn de viață, ceea ce era ușor umilitor. Dintotdeauna îl crezusem un tip manierat. Totuși, dacă nu catadicsește să mă sune, am hotărât eu, ei bine, n-am să-l sun nici eu. Între timp, Julie nu mi-a răspuns la nici unul dintre mesaje. Jolene mi-a spus că n-ar trebui să pun totul la suflet. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scrumieră și aprinse un alt chibrit, care se stinse și el numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai bine să mă gândesc la programul meu de azi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care păru să ia de îndată forma unor aripi mari și albe. Intră în galerie golită de gânduri, plină de o nerăbdare pe care nu o mai putea zăgăzui. O nerăbdare care o copleșise de când vorbise cu tânărul mustăcios care catadicsise cu greu, după o curte asiduă, să-i spună unde-l poate găsi pe pictorul Scarlat. O nerăbdare stăvilită temporar de fugara ei reîntâlnire cu marea. Ca și cum popasul ei la mare ar fi fost o mică înălțare în aer, o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
afla pîn-acuma ce au de gând radicalii în cestiunea evreilor. Organul guvernului găsește că pagina sa întîia stă prea sus ca producțiune literară pentru a se ocupa cu această cestiune de o greutate fără, seamăn și numai în treacăt a catadicsit a ne spune că programa ziarului este aceea espusă de d. Emil Costinescu într-o adunare electorală și tipărită într-un suplement al "Romînului". Acea programă însă e un discurs lung pe o coală-ntreagă de tipar cu garmond în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai zise ea de astă dată cu un glas pașnic, discută cu el..." X Într-adevăr, marele poet nu suferea de nici o sciatică, îmi deschise el însuși și spre surpriza mea mă întîmpină cu un reproș: "în sfârșit, zise, ai catadicsit și dumneata să mă onorezi cu o vizită." "N-am îndrăznit, dom'profesor, să vă deranjez neinvitat", îi răspunsei. "Uite că ai îndrăznit, zise el, și îmi face mare plăcere. De când am fost dat afară de la universitate, vechii mei discipoli
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o lună și a lăsat un capital de două milioane și jumătate? Dar tu de unde ai aflat că a lăsat capitalul curat de două milioane și jumătate? îi reteză vorba oacheșul, necatadicsind nici de data aceasta să-i arunce funcționarului măcar o privire. Ia te uită! spuse el și îi făcu prințului cu ochiul spre celălalt. Ce folos au ăștia că-și bagă îndată nasurile ca niște lingăi? Dar e-adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate îl priveau vesele, chiar și Aglaia, dar mai ales Lizaveta Prokofievna. — Iată că l-am examinat! strigă ea. Vă gândeați, stimate domnișoare, că îl veți lua sub oblăduirea voastră ca pe un biet neajutorat, iar dumnealui de-abia a catadicsit să vă onoreze, ba încă prevenindu-vă că ne va vizita foarte rar. Iată-ne rămase cu buzele umflate, lucru de care mă bucur; însă cel mai păcălit tot Ivan Feodorovici rămâne. Bravo, prințe, adineaori mi s-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se în polemică pe față, dar lăudându-se grozav, de câteva ori făcuse aluzie la avantajele boxului englezesc, într-un cuvânt, se dovedi curat occidentalist. Domnul cu pumnii, la auzul cuvântului „box“, zâmbise doar disprețuitor și jignitor și, din partea sa, necatadicsind să intre în deliberări directe cu acesta, îi arăta câteodată tăcut, ca din întâmplare, sau, mai bine zis, scotea uneori la vedere un lucru cu desăvârșire național - un pumn uriaș, vânos, noduros, acoperit cu un fel de puf roșcat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totdeauna! De data aceasta se sufocă de tot. — I s-a făcut rușine de propriile lui lacrimi, îi șopti Lebedev Lizavetei Prokofievna. „Chiar așa trebuia să se întâmple!“ Halal de prinț! I-a citit toate gândurile... Însă Lizaveta Prokofievna nu catadicsi să-i arunce vreo privire. Stătea în picioare, dreaptă și mândră, cu capul sus, observându-i pe „acești omuleți“ cu o curiozitate disprețuitoare. După ce Ippolit termină, generalul dădu să strângă din umeri; ea îl măsură furioasă din cap până în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
purtat pe sânul meu, am încălzit cu a mea suflare pe mândra și draga noastră Românie. D. Dim. Brătianu promite vecinilor (împărăției Habsburgilor și celei a Romanovilor) binevoitorul său concurs. Fără îndoială marile puteri vor fi încîntate că d. Brătianu catadicsește a avea atâta bunăvoință cu ele. Altceva este daca s-ar atinge un păr al Romîniei! Pîn' acum știam că România e o noțiune geografico - politică; c-ar fi păroasă nu știam încă. Ba mai mult încă, ea este puiul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aduce audiențe în emisiune. Pe scurt, povestea de față mi se pare la fel de abominabilă ca momentul de acum câțiva ani, când o femeie și-a dat foc la Pitești, timp în care nici un mare ziarist prezent în zonă nu a catadicsit să îi întindă o mână. După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ales, nevândut. Toamna, albul devenea roșu, oferindu-mi unul dintre deliciile copilăriei. Între timp, mama mi-a cedat mie locul, iar păducelul a făcut loc privatizării, adică unei cârciumi. Poate deliciul unei dure maturități, dacă ar fi deschisă și când catadicsesc să mă trag spre casă... Oricum, a rămas imaginea unui „copac cu flori“. Sau poate a unui mărțișor peste vreme și vremuri: albul lui aprilie - florar - sau al copilăriei și roșul toamnei sau al maturității. Chiar imanent, respectiv transcendent? Poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e moartea... Cine e de vină? Știința? Setea umană de a cunoaște? Și pisica care-mi toarce acum În poale privește curioasă În jur. Nu știința e de vină. În fond, ea nu e decât consemnarea răspunsurilor pe care Natura catadicsește să le dea Întrebărilor noastre. Ar fi de vină tehnologia, aceea care din datele științei caută să obțină un folos uman? Nici ea. De vină e doar esența noastră, a acelora care, pentru a obține mai mult - chiar de nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la căldurică, atunci când viața va deveni, În veșnica ei ciclicitate, mai evidentă pentru ochii noștri mai mult Închiși. À propos: E lumea minunată? Nicidecum. Ea este așa cum e, și doar neștiința ne face să percepem minuni, atunci când - când și când - catadicsim să deschidem ochii... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 februarie 2003, ora 18,44 76. Babe Poate speculativ, dar Întrutotul ancorat În experiment, implicit În convingere, sosesc și eu În această emisiune, rezervându-vă privilegiul de a mi da dreptate ori, dimpotrivă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însuși pe de-a’ntregul, cu condiția ca acelea să fie curățate... Dar trebuie mărit profitul, iar plasticul cu pricina mai scutește, pe lângă curățare, colorat corespunzător cum e, Încă o operație, afumarea. Să mă mai mir că mâța nici nu catadicsește să se apropie? Potențiator de gust, substanță naturală? Păi ăsta e glutamatul de sodiu, produs de o bacterie, Brevibacterium lactumfermentum. N’am nimic Împotriva plantei numite soia, cum aveau revoluționarii decembriști care, cel puțin În privința salamului, au căzut din lac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru ale mele, chiar/mai ales În dezvoltarea/fundamentarea unei tehnologii, dar mă simt obligat a oferi celor de peste alți 50 de ani alte date. Altfel spus, nu cercetarea oferă un beneficiu la investiția făcută În ea, ci tehnologia care „catadicsește“ să-i folosească rezultatele. Pe alese, căci cercetarea e generoasă... Și atunci, să lăsăm acel mai puțin de 1‰ din populația țării - cât era pe vremea „ciuruitului“, căci acum mai are un zero, dar În minus desigur - să-și vadă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fleacuri. Iar viitorul meu colocatar, cam infatuat de felul lui, ba chiar și felin, a găsit o scuză: El spune că sunt două feluri de a face cercetare, ambele presupunând a Înțelege „limba“ Naturii: să aștepți răbdător ca Natura să catadicsească să se confeseze cu ceva, cum ar fi descoperirea unei specii noi - pentru știință, nu pentru Natură -, respectiv să pui Întrebări Naturii, consemnând răspunsul. Asta Înseamnă experiment, a pune o „fărâmitură“ din Natură În fața unor situații noi, la care ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ce să constate la revenirea pe care ar putea-o promite, și să decidă când „mortul de la groapă nu se mai Întoarce“? Iată de ce Natura are nevoie de grija noastră; n’are nevoie de indiferență, primul lucru prin care am catadicsi s’o ajutăm, căci asta o fac toate celelalte ființe, care Însă nici n’o agresează. Ce-i oferim Însă, altceva decât o continuă agresiune? În care copilul obraznic care e omul face poznă după poznă: mânzgâlește casa, Îi sparge
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu poți merge, mă duc singură. În final a reușit să-și facă situațiile cu completările ulterioare și am pornit la drum. În acea zi de sfârșit de iunie, când ne-am întâlnit, ne-am bucurat toți deopotrivă. N-ați catadicsit să veniți la mine. Am venit tot eu și am dorit acest lucru, fiindcă nu se știe ce va fi până la anul. Ne vom mai putea întâlni, nu ne vom mai putea? m-am adresat eu. Atunci am observat că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
nu arate și să nu se comporte altfel decât îl știam. Acum, în biserica în care a trecut, fie odihnindu-se în raclă, fie ca martori înnegurați din întristata adunare, jumătate din istoria culturii române, lume puțină. Scriitorii n-au catadicsit să vină. Cei de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste, pregătit cu o anume speranță de familie, celelalte rămânând într-o strană, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de gât, să mă îmbrățișeze; dar, mi-am dat seama, la timp, că nu voia decât să-mi strângă mâna cu putere și să mă felicite. M-am fâstâcit, intimidat și abia am apucat să-i sărut mâna și să catadicsesc: Mulțumesc!... Mulțumesc!... Iată, așadar, și primul "beneficiu" al șederii mele cu Ea în birou. Voi pleca în Suedia? Dar, ăsta e un lucru formidabil! Numai să fie așa! N-am difuzat vestea Ei. N-am spus-o nimănui. Nici chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]