439 matches
-
ultima suflare, se fac auzite țipete sfâșietoare; cei prezenți cred că alungă astfel demonii și salvează sufletul celui mort de îmbrățișarea lor. Corpul e apoi spălat, parfumat, pieptănat, îmbrăcat în cele mai bune haine ale defunctului și expus pe un catafalc. Toți prietenii sunt primiți atunci ca să-l viziteze și să-i sărute mâna; e condus la ultima sa locuință, cu capul descoperit, așezat pe o pernă de catifea sau de mătase; carul funebru care îl transportă e împodobit cu flori
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă, Ca de marmură un înger sub boltirile înnalte, Pe un catafalc depusă - un popor ar plînge-ncalte, După sufletul tău dulce, după sfânta cea frumoasă. Ea? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beție Prin ciocnire de pahare și prin danțuri desfrânate.. Vre un cioclu de pe uliți va-ncărca-o-atunci-n spate, Dară nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-a stins din viață la 20 ianuarie 1936 la Sandringham House (comitatul Norfolk). S-a spus oficial că ultimele cuvinte ale suveranului au fost How is the Empire? Personal nu credem în acest mit§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§. Corpul defunctului, depus pe un catafalc înalt ridicat în Westminster Abbey, drapat cu stindardul regal pe care erau așezate coroana și alte piese de regalia, a fost vegheat de o gardă de onoare compusă din Life Guards, Horse Guards, Yeomen Wardens*********************** și de cei patru fii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
contravaloarea biletului de tren printr-un portret desenat la comandă conductorului de tren, pornește spre Uniunea scriitorilor, este oprit de o patrulă de poliție și este eliberat după ce recită o poezie de Claude Aveline tradusă de Veronica Porumbacu. Ajuns în fața catafalcului, Murivale este profund marcat iar muzica sintetizatorului îl asurzește și îl transformă iremediabil într-o ființă lipsită de voință și de orizont. În cea de-a doua variantă, Murivale este într-o permisie, se împrumută de bani de la sergentul Rădoi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
războinicii nibelungi voiau să răzbune uciderea lui Siegried. Numai că nu-și dădeau seama pe cine ar trebui să tragă la răspundere pentru ea. Așa că a fost Început un proces al sângelui. Războinicii burgunzi au trecut unul câte unul prin fața catafalcului eroului, iar când a fost rândul ucigașului Hagen, rănile lui Siegfried s-au umplut din nou de sânge, dând la iveală astfel vinovăția lui Hagen. Haupthändler zâmbi: — Asta nu prea ține de ancheta criminalistică modernă, nu? — Activitatea de investigație ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea..." Da, toate aveau să ajungă într-un pat, un pat nupțial, dar care n-avea să fie decât, travestit, catafalcul. Mă plimbam cu mâinile în buzunare de la un grup la altul. Le-am recunoscut la o margine, pe banca de jos a tribunei, pe fetele noastre, aranjate și înțolite mai mult ca oricând, uitîndu-se plictisite pe sub gene. Chiar și în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Mereu te latră când te duci să cumperi borș. Câinii sunt legați și au botniță. Te gândești cum au pus bandiții câlți În gura câinilor lupi de la Ambasada română de la Berna când l-au omorât pe Șețu. Ai fost la catafalcul tovarășului Șețu, undeva pe la Sfatul Popular al Capitalei, lângă Cișmigiu. Acolo ai auzit cum vorbea lumea de câinii de la Berna și de câlți. E groaznic să-ți bage cineva câlți pe gât. Pe intrarea Baritonului nu este aprinsă nici o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la Baikonur, În cadrul unei conferințe de presă, după aterizarea navei cosmice Voshod 2: „Presupunerile oamenilor de știință În legătură cu ieșirea omului În Cosmos s-au adeverit”. La orele 14 și 30, În sunetele Imnului de Stat, sicriul este depus pe un catafalc negru, străjuit de tovarășii de luptă ai marelui dispărut. În aceste trei minute țara Întreagă stă de strajă și se reculege. Se aud sirenele cu vocea lor pătrunzătoare, cât vezi cu ochii, de la Monument până departe jos În Piața Libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aruncă acrită, că, „pe dracu’ Înlocuitor, nu vezi că-i bâlbâit ca regele?” Și tu Îți Închipui cum poate fi un rege bâlbâit, mănânci orez cu lapte, și privești În continuare funeraliile. Ieri ai fost cu liceul să treceți prin fața catafalcului. V-ați așezat la coadă către prânz, pe cheiul Dâmboviței, peste drum de Teatrul de Operetă și abia către seară ai intrat În Palatul Republicii, unde erau catafalcul și sicriul. Totul a durat câteva secunde, nu ai văzut nimic, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privești În continuare funeraliile. Ieri ai fost cu liceul să treceți prin fața catafalcului. V-ați așezat la coadă către prânz, pe cheiul Dâmboviței, peste drum de Teatrul de Operetă și abia către seară ai intrat În Palatul Republicii, unde erau catafalcul și sicriul. Totul a durat câteva secunde, nu ai văzut nimic, decât coroane și pe tovarășii care stăteau drepți de o parte și de alta a coșciugului. Poate să fi văzut un pic din fruntea lui Dej, și nasul. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unui traseu care să reînceapă. Se îndepărtează ca și cum ar simți răceala trecerii, nemișcați pe pământul nimănui, unde viața se oprește și moartea nu vine încă. Atunci când neputința îți pătrunde în mâini, în priviri, când simți că nu vei reuși și catafalcul acela de cearșafuri verzi își arată chipul său cel mai crud: sub lințoliul de pânză se află un om care pleacă. Aud bipul de alarmă al monitorului. Tensiunea scade. Alfredo urlă: — Repede! Este în stop!, și masca i-a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de Înmormântare, asistat de alți doi preoți din partea locului. Era o zi de octombrie rece și vântoasă, cu frunze care se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de martie, cu ani În urmă, când trecuseră pe sub o fereastră deschisă din Porchester Square, de unde se auzea un glas de tenor, acompaniat de un pian, și unde Kiki se oprise și, ridicând un deget, spusese: „Ah, Serenada lui Schubert!“ Catafalcul fu purtat Într-o procesiune solemnă până la cimitirul nou, aflat la capătul celălalt al lui Church Row, dat fiind că cel inițial se umpluse cu generații Întregi de morți, care se Întindeau pe secole Întregi. Ainger citi ultimele rugăciuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar ei îi datorează cariera Și carierei... pe a doua soață! Unde duce băutura Venind beat mort în ziua de chenzină, Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
cuvintele pe care le-am Învățat de la Iisus: Tatăl nostru carele ești În ceruri... Mormântul lui Jill e la poalele unui deal care coboară abrupt În spatele bisericii. În vârful lui se află pietrele funerare În stil victorian - socluri și cavouri și catafalcuri Încărcate de Îngeri păzitori; cu cât cobori pe cărarea de pietriș, cu atât te apropii de prezent și cu atât devin pietrele funerare mai mici și mai modeste. Strămoșii noștri știau că aveau un loc rezervat, fie el și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așa grăit-a Nietzsche. Iar lista marilor decese, reale sau anunțate, crește de-atunci fără încetare, noul veac e al ferparelor. Sîntem într-un doliu permanent. Moarte ideologiile, sfîrșită istoria, cartea și cititul în agonie, scrisul în bernă, literatura pe catafalc. Și-am fi veniți aici, e un al doilea risc, pentru a ține discursuri funebre. Pesimiste sau optimiste, după temperament -, iar din această altă dilemă nu putem ieși, nici măcar prin cer. "Optimiștii sînt imbecili fericiți, iar pesimiștii nefericiți", susținea Georges
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
vina pe întâmplare: fusesem urmărit, provocat să iau repede o decizie printre sutele de vizitatori cu pungi și sacoșe policolore. Maria îmi făcea cu mâna de undeva de sus, de pe-o rampă plină de Heidegger și Cioran ca un catafalc suit într-un camion. Venise îmbrăcată din cap până în picioare în negru: într-un palton de velur, asortat la o căciulă rusească de blană. Mâna care mă tachina purta o mănușă subțire din catifea, în ton cu cizmele cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nori un galben pătat cu spirt, de aplicație virtuală. Am mângâiat-o pe Maria pe-obraz. În general, frumusețea femeilor dispare când le scoli din somn; te culci seara lângă o puștoaică, și dimineața juri că te-ai trezit pe catafalc cu bunică-sa. În mașină, e și mai rău: se fac albastre sau verzi de la viteză. Cu Maria, scăpasem de grija asta: deschidea ochii ei mari și negri, se uita după mine și i se lumina toată fața. Era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pitici cu afișaj de cristale lichide, arici de plastic cu peri subțiri, electrificați în nuanțe roz, galben, albastru și vișiniu. Aricii pâlpâiau spectaculos, filamentele li se legănau ușor, de la sine, ca bătute de-un vânt boreal. Casa arăta ca un catafalc cu-o instalație disco. După un an și ceva, cu binecuvântarea domnului Dinu și aprobare telefonică din Michigan, ne-am mutat în Dorobanți. Deja ne cunoșteam, mica noastră familie inexistentă, dar vie și optimistă, se rodase, între Robani și Dinulești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
George Calboreanu. Uciderea fiului său, Ezechil, ucigaș la rândul său pentru a dobândi pământul pe care tatăl n- a vrut să i-l dea, frânge cerbicia patriarhului. El își împarte pământul urmașilor săi și recunoaște în fața lui Mitru Moț, la „catafalcul” comunistului Ardeleanu ucis mișelește, că rânduielile pe care le- a păzit el au fost greșite. Scriitorul înzestrat care a fost Titus Popovici îl surclasează din nou pe propagandistul care s- ar fi mulțumit cu „autocritica” lui Găvrilă : Mitru Moț refuză
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
al lui Mihail Kogălniceanu a fost adus la Iași și a stat îmbălsămat timp de trei zile la Mitropolie, înfășurat în drapelul nostru tricolor, fiind expus pentru ca o mulțime de oameni din Iași și din împrejurimi să se perinde prin fața catafalcului. Tot aici, în anii grei ai primului război mondial, a fost adăpostit vremelnic, capul lui Mihai Viteazul, adus de la Mănăstirea Dealu de preotul profesor Al. Dolinescu și profesorul ieșean Th. Naum, pentru a fi protejat de o eventuală profanare. Totul
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
acum mai bine de o sută de ani s’a calculat că tot oxigenul din atmosferă n’ajunge nici măcar pentru a arde tot cărbunele - cunoscut pe atunci - darmite și petrolul și gazele. Și așa, ca și cum ați avea Întreaga biosferă pe catafalc, vreți să transformați și planeta Însăși În mausoleu, În care s’o Îngropați și În care s’o meniți veșniciei, consumând oxigenul din el și umplându-l cu bioxidul de carbon conservant al hoitului, nu al vieții. Dar, meditează Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dăruit de Caragheorghe, întemeietorul Serbiei, satului Topola, București, 1913 240 Generalități... , p. 94 241 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 204 1 O viață de om..., vol. II, p. 311. Iorga a plasat această inscripție pe catafalcul lui Mihai Viteazul 2 "Neamul românesc", 22 iunie 1914. Trebuie acordată atenție datării: pînă în 1919, datele ziarelor românești concordă cu vechiul calendar ortodox, astfel că 22 iunie corespunde zilei de 5 iulie 3 Winston Churchill, The World Crisis, 1915
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
unei nunți mari.” Verbul „a părea” este aproape obligatoriu în orice relatare onirică, subliniind caracterul fugar și insesizabil al imaginilor pe care visătorul se străduiește să le convertească în cuvinte:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc.” Această tratare a formelor verbale se articuleză cu un alt tipar de indice textual al discursului oniric și anume - elementele de modalizare. Se poate observa o frecvență marcantă a adverbelor de modalizare: „poate”, „deodată”, „parcă”, traducând aceeași surpriză și îndoială
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
asupra lui Sandu. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce mai curând a viol. Irina evadează cu ajutorul morții, visul are valoare premonitorie:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face să tremur) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]