618 matches
-
și editori, 1999), precum și o bogată documentație instituțională au servit drept bază acestei cercetări. În acest unic scop, s-a apelat la: ă muzee etnografice; ă biblioteci și mediateci; ă asociații culturale din Béarn, Champagne, Normandia, Picardia, Poitou; ă bressoles catalane, calendretas occitane, școli diwan bretone, ikastolaks basce; ă Asociația „Apărarea și Promovarea Limbilor d’Oïl” (DPLO); ă Societatea de etnologie și folclor din Centru-Vest; ă Asociația Le Félibrige; ă Centrul de documentație provensală; ă Institutul de studii occitane; ă Conservatorul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
BE; astfel, este selectat BE. Mackenzie (2006: 103) arată că, într-un anumit punct al evoluției lor, toate limbile romanice au avut posibilitatea selecției auxiliarului: descendenții lat. habere, pentru verbele tranzitive, descendenții lat. esse, pentru anumite verbe intranzitive. În spaniolă, catalană, portugheză, galiciană, auxiliarul esse a fost înlocuit cu habere, esse supraviețuind în anumite dialecte/graiuri catalane și aragoneze; auxiliarul esse a supraviețuit în franceză și este foarte productiv în italiană. În privința selecției auxiliarului, Ipoteza Inacuzativă și Analiza Ergativă au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lor, toate limbile romanice au avut posibilitatea selecției auxiliarului: descendenții lat. habere, pentru verbele tranzitive, descendenții lat. esse, pentru anumite verbe intranzitive. În spaniolă, catalană, portugheză, galiciană, auxiliarul esse a fost înlocuit cu habere, esse supraviețuind în anumite dialecte/graiuri catalane și aragoneze; auxiliarul esse a supraviețuit în franceză și este foarte productiv în italiană. În privința selecției auxiliarului, Ipoteza Inacuzativă și Analiza Ergativă au fost influențate de situația din italiană. Mackenzie (2006: 109) menționează că explicația lui Burzio nu motivează analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
insectar, traseul pe fundul văii, livadă uscată, porumbiști, remorca apicolă, oi în miriște, poemul elementele de legătură, la atît duce reflecția, mai ales scriptică, Apahida ora 10,42 pe altă banchetă, bate soarele, amănunte despre Spania din casă de la cumnatul catalan, și pe cînd toți ascultă, chiar regii din firide, fetele ascultă și ele, comentarii și pe banca de vizavi, ții mîna în mîna ta, și știi dominicancele cum sînt, uite, așa! în dreptul șoldurilor ca de muma zmeilor! fluieră către mecanicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
exact în momentul în care începeau să se afirme limbile zise "vulgare": dialectele romanice, ele însele împărțite foarte cu-rînd în Galia în "langue d'oi'l" în nordul Loirei și "langue d'oc" în sud, mai apropiată de latină, italiană, catalană și, pe de altă parte, dialectele provenite din ramura germanică. În aceste diferite limbi și în contact cu poporul, se nasc noi forme literare, prin care încep să fie exprimate specificităților etnice și culturale care se vor întrupa mai tîrziu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Prefect rezident în Valahia (1650) Pr. M.ș Gianfrancesco Circhi d’Anagni a fost ultimul Prefect cu reședința la Constantinopol. Succesorul său, Pr. M.ș Francesco Severoli da Faenza ales Provincial de Orient pe 18 octombrie 1648 de Pr. General Catalani. La 27 septembrie 1649, Sf. Congregație a Propagandei îl numea doar Vicar Patriarhal de Constantinopol fără mai fi constituit și Prefect al Misiunii din Moldova și Valahia, asemenea precedenților săi. Sf. Congregație a ajuns la concluzia că: prezența unui Superior
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
autor, în ediție bilingvă [Under the Apple Tree / Pod jablonia( 1998), Bubbemeises&Babbaluci ( 2001), Naming the Birds (2002), Pàssuli cu mènnuli / Raisins with Almonds; Crossings; Strange Seasons etc.]. Poemele lui au fost traduse în peste 25 de limbi: arabă, bengaleză, catalană, chineză, cehă, olandeză, franceză, spaniolă, ebraică, japoneză, coreeană, macedoneană, portugheză, română, rusă, turcă etc. Este cîștigătorul multor premii și distincții [The Poetry Teacher of the Year Award; the Poor Richard's Award, a bust of Benjamin Franklin, "for a quarter
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse Spanii" (cea a coroanei Castiliei) în timp ce un altul, adresîndu-se unui cetățean "catalan", recunoaște că "vouă, catalanilor, pe drept cuvînt vi se cuvine numele de spanioli"102. Cu toate acestea, cele mai impresionante nume de identități colective precoce se reflectă în atitudinea evreilor ladinos, expulzați din Spania în 1492, sau în cea a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spațiul național nou creat. Raționamentul este va-labil atît pentru revolta societăților coloniale din Africa sau din Asia cît și pentru reacția împotriva expansiunii imperiale exersate, de exemplu, de Austria în Europa Centrală sau de Spania "madrilenă" asupra periferiilor sale catalane, basce, galițiene sau chiar andaluze. Totodată acest raționament nu exclude faptul că tocmai intelectualii "occidentali" au stat în secolul al XIX-lea la originea renașterii lingvistice și culturale de care apoi elitele locale s-au folosit pentru a-și justifica
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cronologie a expansiunii și consolidării conștiinței naționale. Conform teoriei sale, într-o primă fază, aceasta se traduce doar printr-o dorință de recunoaștere artistică, literară sau folclorică destul de apolitică, circumscrisă cîtorva cercuri de militanți culturali: ne gîndim la Jocurile florale catalane sau la școala literară provensală. Într-un stadiu mai avansat, mîndria de sine regăsită va cuprinde grupuri de pionieri mai vaste mobilizînd o burghezie care nu mai încearcă să asimileze puterea tutelară, ci afișează dintr-o dată orgoliul limbii sale distincte
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și apoi atribuită Suediei, va obține independența în 1905 într-o manieră total lipsită de dramatism. Nu se poate spune același lucru despre Spania sau Catalania, iar Țările basce cedează instinctului naționalist începînd cu 1890. Procesul de desfășurare al naționalismului catalan se relevă a fi clasic; originea lui situată în reacțiunea îndelung amînată față de pierderea privilegiilor fostului regim va fi completată prin dinamica etnoculturală ce se va manifesta și aici în secolul al XIX-lea. Catalana rămăsese limbă oficială pînă la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros). Sentimentul de privare de drepturile ancestrale va fi însă temperat după 1750, o dată cu avîntul economiei catalane, în special de către dezvoltarea industriei bumbacului care se afla pe locul doi în lume, după cea a Lancashire-ului, în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea, după 1810, o dată cu pierderea piețelor coloniale, cu scăderea competitivității industriale
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lume, după cea a Lancashire-ului, în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea, după 1810, o dată cu pierderea piețelor coloniale, cu scăderea competitivității industriale, apoi, după 1880 cu afluxul spre orașe al viticultorilor ruinați de filoxera. Burghezia catalană se va ralia atunci protecționismului vamal, opus liberschimbismu-lui guvernului de la Madrid. Încetînd să-i mai considere niște visători pe folcloriștii care reînnodaseră în 1859 tradiția Jocurilor florale, ea va întemeia în 1879 Diari Català, va adera la doctrinele federaliste ale
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cea mai mare parte hispanofone.384 În schimb, în măsura în care ambiția națională provenea dintr-un particularism cultural ce ignora exaltarea religioasă și prejudecata rasistă, în Catalania, nu s-au manifestat astfel de excese. Dimpotrivă, s-ar putea spune că mișcarea catalană s-a orientat chiar de la început spre o perspectivă democratică, îndeplinind astfel un rol de precursor la scara întregii Spanii. Cu reprezentanți ca Valenti Almiral și Francesc Pi i Margall, catalanii s-au situat, între 1870 și 1880, pe poziția
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decît prin cele două dictaturi ale generalilor Primo de Rivera și Franco. Regimul franchist, în special, va pune capăt primei Generalități a Catalaniei instaurate între 1931-1939 și restaurate de către monarhia democratică în 1977. Cum se explică acest contrast dintre moderația catalană și exacerbarea particularismului basc? Fără îndoială, observînd că interpretările obișnuite ale politicienilor asupra emergenței tardive a identităților culturale, sînt diferite, în cazul Peninsulei Iberice, de cele aplicate Europei Centrale și în special țărilor fostului imperiu al Habsburgilor. Expresia identităților bască
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exacerbarea particularismului basc? Fără îndoială, observînd că interpretările obișnuite ale politicienilor asupra emergenței tardive a identităților culturale, sînt diferite, în cazul Peninsulei Iberice, de cele aplicate Europei Centrale și în special țărilor fostului imperiu al Habsburgilor. Expresia identităților bască și catalană provine în ambele cazuri, deși se manifestă diferit, din eșecul încercării de a forma un stat spaniol unitar, în decursul secolului al XIX-lea. Între centrul castilian al Spaniei și periferiile maritime, relația a fost totdeauna încordată. O schimbare s-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
chinurilor suferite timp de patru decenii de către minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de altă parte însă, restaurația ar fi însemnat o insultă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de altă parte însă, restaurația ar fi însemnat o insultă majoră, în ochii celor ce doreau unitatea Spaniei, în mod special pentru armată, care, amenința pur și simplu cu un puci. În consecință, guvernanții trebuiau
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
așteptărilor autonomiste, demonstrînd astfel autenticitatea democratică a monarhiei, fără ca acest răspuns să se transforme în casus belli în ochii sectoarelor conservatoare și ai militarilor. Ca să rezolve acestă dilemă, regele și Adolfo Suarez se vor strădui să dedramatizeze revendicările basce și catalane, bana-lizîndu-le în cadrul unei regionalizări extinse la nivelul a cinci-zeci de provincii spaniole. Astfel, ceea ce ar fi putut trece drept o recunoaștere a vocației separatiste cu totul particulară a Catalaniei și a Țărilor basce tindea să se transforme într-o descentralizare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
transforme într-o descentralizare la îndemîna tuturor. O Spanie a autonomiilor s-a născut în urma acestei menevre tactice, parcă din greșeală. Pro-iectul nu se va realiza însă fără complicații. Pentru a îndepărta riscul unei restabiliri unilaterale și ilegale a generalității catalane, guvernul va trebui să anticipeze, nu fără pericol, dispozitivul constituțional în formare și să-l instaureze cu titlu provizoriu în septembrie 1977. Apoi, în iunie 1978, a trebuit să acționeze în același fel în favoarea Țărilor basce. Cum nu s-a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Țărilor basce. Cum nu s-a produs nici o lovitură de stat militară, munca de elaborare a Constituției s-a accelerat. Ea va culmina în 1978 cu adoptarea unui text, pe bază de referendum, care oferă garanții regimurilor preautonome basc și catalan, camuflîndu-le în spatele unor regionalizări inspirate de modelul italian, în sensul că evită să pună în discuție natura unitară a statului. Însă acest exercițiu semanănă cu o scamatorie, în măsura în care permite multiple interpretări. În sfîrșit, dispozitivul "unităților autonome" prevăzut prin Constituție acoperă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
legată de particularismul lor lingvistic. Astfel, între 1977 și 1985 s-au creat nouăsprezece comunități autonome care cuprind întreg teritoriul spaniol. Această generalizare răspunde promisiunii de liniștire a situației, întru-cît permite plasarea, în mod formal, pe același plan, a generalității catalane, cu "comunitatea autonomă a Madridului", de exemplu, formată în 1983 printr-un soi de mimetism devenit obligatoriu. Pe deasupra, aproape toate aceste comunități arborează denumiri a căror estetică maiestoasă și perimată mate-rilealizează susceptibilitatea patrioților spanioli.405 În fapt însă, această estetică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
șaisprezece la număr, dimpotrivă, par să nu manifeste nici cea mai mică dorință de autonomie. S-a vorbit, în ceea ce le privește, de un așa-numit "regionalism suscitat" destinat să "camufleze într-o oarecare mă-sură marile regionalisme basc și catalan care produceau teamă noii Spanii."406 Însă, acest antrenament artificial s-a produs în contexte lingvistice sau istorice mai mult sau mai puțin propice. Ținutul Valenciei s-a putut folosi de persistența relativă a limbii, de altfel derivată din catalană
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reale? Principiile Constituției ca și tratatele de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau deputați aparțin popoarelor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau deputați aparțin popoarelor ce nu poartă acest nume, al căror singur locuitor ar fi, la nevoie, regele și al cărui teritoriu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]