2,247 matches
-
morale, ci bazându-se pe o reflectare adâncă asupra lumii și a propriei experiențe de viață. De aceea, aforismele sale nu sunt decât arareori imperative, ele având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
direcție țintește negarea caracterului definitiv, static și lipsit de echivoc al formei muzicale, formă ce se dinamizează întru indeterminarea efectului și sugerarea unei dilatări progresive a spațiului sonor. Bunăoară, criteriile Barocului laic și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul să se deplaseze necontenit pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
literatură, condus de prof. Mihail Dragomirescu, o colegă ținuse o comunicare comparând - conform teoriilor profesorului - o nuvelă de Brătescu-Voinești cu una a lui D. D. Pătrășcanu. Iată ce scrie Cioculescu: "Entuziasmul era general. Comunicarea se încheia cu judecățile de valoare categorice, cum că prima nuvelă era o capodoperă, iar a doua, o operă de talent. Atunci am luat cuvântul (nu e consemnat în buletin) și am spus că nu apreciez lucrările care aplică docil clasificările președintelui și că eu unul fac
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
frenetici ar semăna cu aceea a omului intrat treaz și nebăut într-un chef bine încins. Mai mult decât atât, între "tineri" se bagă și unele mediocrități vanitoase: "Dar de aici și până la invadarea vitrinelor cu tot felul de manifeste categorice, care fac praf și pulbere toate valorile Ťbătrâneť nu printr-un examen critic al lor, ceea ce ar fi excelent, ci prin declarații-sentimente este cale lungă. Băieții ăștia au pierdut noțiunea de muncă, de creație și de efort și ai crede
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
sub denumirea de realism socialist. Ana Selejan dezavuează totuși (p. 511-512) tendința de a unifica, de a înlocui una cu alta sau de a confunda cele două noțiuni, despărțite prin două diferențe, care mie nu mi se par atât de categorice: 1. proletcultismul proclamă ruptura totală cu tradiția literară anterioară; e adevărat, zic eu, dar realismul socialist proclamă și el ruptura parțială cu tradiția literară, pe care niciodată nu o acceptă în întregime, cu obiectivitate, decât dacă e trecută prin filtrul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
aceeași răceală și neutralitate de până atunci.ș...ț Autorul vorbește despre sine ca despre un străin oarecare, ceea ce contribuie la impresia deplinei sale obiectivități." Ce vor zice experții, oricare ar fi ei? Cum vor clătina o afirmație atât de categorică și de neproblematică în aparență: "Napoleon semnalează numeroase neconcordanțe, arătând, de pildă, că dintr-o anumită dispunere a trupelor reiese că numărul oamenilor lui Vercingetorix era mult mai mic decât cel indicat de Cezar." Dar merită să ne cultivăm scepticismul
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
să scape cît mai repede de răul ei intrinsec. Dacă acestea sunt simptomele fanatismului, în schimb sursa lui e de găsit în altă parte, și anume în convingerea fermă că le ești superior altora. "Sămînța fanatismului zace în sentimentul superiorității categorice" (p. 18). Acest sentiment, insuflîndu-ți credința infailibilității personale, te scutește de teama că poți greși. Cînd ești superior, e firesc să ai parte doar de încuviințarea celor care, nefiind ca tine, nu pot fi decît inferiori. De aceea, orice critică
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
fost pusă pe seama limbajului autoritar sau vehement. Sînt totuși diferențe surprinzătoare între ceea ce percepe fiecare ascultător ca fiind violent într-un discurs: pentru unii sînt violente mai ales insulta și înjurătura, pentru alții ironia și etichetarea, sau contestația și afirmația categorică.
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
ușor. Mai mult decât o "propensiune spre baroc", remarcată de S. Damian, mi se pare că Bietul Ioanide ancorează în plin spirit baroc, depășind compromisul dintre clasic și baroc, pe care G. Călinescu îl găsește ca firesc în imposibila delimitare categorică dintre cele două sfere ale noțiunilor. Ioanide e un spirit clasic proiectat pe un fundal baroc de imprevizibil, complicații epice, contorsionări ciudate, pitoresc social abundent, deformări bizare ale umanului. Arhitectul se confruntă cu tot ce vine din contingent și din
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
îndrăgostit de București. De - o știm de la Mateiu - adevărații București. Acestea fiind datele problemei, discuția desfășurată la Clubul Prometheus în 11 aprilie, la ora 19.00, la inițiativa revistei România literară, nu ar fi putut oferi - practic și instituțional - soluții categorice. Nici nu ar fi fost de dorit așa ceva: de când lumea, nuanțările strategice au fost cu mult mai eficace decât orice revoluție zgomotoasă și bine intenționată. Iar participanții la dialog au demon-strat-o cu asupra de măsură: Barbu Cioculescu, Simona Cioculescu, Victoria
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
sunt banii/ aicea sunt banii" (K1). Înainte, lui Marius Ianuș nu-i ajungea hârtia pentru câte avea de spus, de exprimat, de urlat; acum, are toate condițiile tehnice și materiale, dar rezervorul a secat. Dacă afirmația din urmă pare prea categorică, o îndulcesc puțin: artistic vorbind, căpetenia ștrumfilor a ajuns la fundul sacului. Ici-colo, imagini frumoase și versuri notabile ("un exercițiu împotriva depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
la București, nu? Un comentator inteligent și subtil de la Ziare.com, care semnează Ioana Ene, sugerează că Traian Băsescu a ajuns cumva într-o fundătură, înfrânt și fără opțiuni. În mare parte, analiza sa e corectă, dar puțin cam prea categorică, lipsită de perspective. Președintele Băsescu are la îndemână soluția pe care o avea și în decembrie 2009: primenire totală în partid, marginalizarea figurilor compromise în două decenii de politică, promovarea de competențe autentice și figuri noi. Alte soluții nu există
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Înființat. Asupra primului punct, legea din 1930 s -a dovedit incompletă. Dacă s-au prevăzut unele măsuri În contra celora ce Îndeamnă la prostituție, s-a precizat prea puțin pentru acei ce trăesc pe contul prostituției. Legea trebuie să fie mai categorică. Plecând de la acele localuri, beneficiare a monopolului alcoolului, uneori bordeluri deghizate și până la acei indivizi care sunt Întreținuți de prostituate, este o mână de persoane care participă și intensifică prostituția. Socotim că aplicarea unor aspre penalități, care să nu se
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
precedente care indicau intransigenta Belgradului față de Moscova și față de solicitările acesteia (poziția lui Tito față de Stalin); și RPR cunoștea bine această. Bucureștiul trebuia să dea curs însă solicitărilor care erau impuse de climatul acelei perioade, dar era convins de refuzul categoric al Belgradului. Dacă Bulgaria era acceptată în proiect, Moscova putea controla nu numai RPR, ci și Iugoslavia. Și dacă Tito nu s-a supus directivelor lui Stalin, putea oare riscă, ca prin acceptarea Bulgariei, aceasta să pregătească sfoară cu care
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
și dorințele inerente vârstei. Dar, vorba însemnării de pe coperta caietului, trebuie să ne așteptăm la o dezamăgire. Până acum totul plutește într-o normalitate absolută, o atmosferă de provincie poate puțin sălcie, dar în general nimic nu anunță bruște și categorice convertiri. O lume în care gesturile decisive sunt rare. O lume destul de conservatoare: ni se spune, în momentul în care mezina familiei Dumitrescu împlinea „un pol de ani“, că „obiceiul cu lumânările - după numărul anilor - pe tortul aniversar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și învață să recunoști sfaturile înțelepte, când le întâlnești, bine? Ce dracu’, mulțumește-te că n-ai fost tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
decăzut prea mult, obsedat maniacal de „eficiență”, și va descoperi ce a uitat: că, la lumina stelelor, unele lucruri se văd mai bine decât luminate cu o lanternă. Nu mă aștept să se pună capăt „post-gândirii” printr-o atitudine combativă, categorică, de genul celei la care vă referiți, sau printr-o „Înmuiere diplomatică”. Pe de altă parte, fiindcă, după părerea mea, „războiul civilizațiilor” este doar o latură a crizei de azi; și mă tem că nu e cea mai importantă. Pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai spun că nu-i înțeleg multe cuvinte, pentru că le pronunță în limba rromă. - Și ce ai dori tu să fac? - Să hotărăști, spuse el, pe fața sa apărând întunecimi, care din noi este copilul vostru! Ina, răscolită de reacția categorică a lui Mihăiță, pentru moment, rămase fără replică. Își reveni însă, căutând să formuleze un răspuns purtător de duioșie maternă: - Puiul mamei, și el este al nostru. Tu trebuie să fii îngăduitor, să-l ajuți, să-l sfătuiești, să-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de proiecte. 7. Profilul ezitant este caracteristic celor care pendulează între două sau mai multe opinii. Aceștia pot prelua anumite idei de la diferiți parteneri de dialog, idei pe care le consideră mai bune decât cele proprii. Nu au o poziție categorică în ceea ce privește aplicarea întocmai a unui proiect. Recomandăm fiecărui consilier PR realizarea unei astfel de clasificări, care poate fi de ordin general (cum este cea prezentată de către noi) sau poate fi specifică, în funcție de realitățile sistemului și de gradul de empatie a
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
fizice; dimpotrivă, În raportarea sa la om, legea dobândește caracterul unui imperativ. Imperativul exprimă o necesitate obiectivă. De aceea, această necesitate nu exclude libertatea, mai mult, o presupune ca bază a ei. Immanuel Kant distinge două tipuri de imperative: imperativul categoric și imperativul ipotetic. Cel dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai multe exprimări ale imperativului categoric, ce reprezintă universalitatea acestuia. Legea pe care Immanuel Kant o consideră fundamentală, din care derivă celelalte, este următoarea: „acționează conform acelei maxime prin care poți avea totodată ca ea să devină o lege universală”. O primă formulă derivată adaugă faptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațională imperfectă. Imperativele poruncesc ipotetic sau categoric”. Imperativele ipotetice sunt imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc pentru realizarea unui scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței cu rațiunea este libertatea. Aceasta este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc pentru realizarea unui scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței cu rațiunea este libertatea. Aceasta este condiția transcendentală a legii morale, a imperativului categoric. Plecând de la libertatea voinței, putem deosebi o acțiune care este conform datoriei sau dintr-un interes oarecare. Immanuel Kant Înfățișează un tablou al datoriilor umane, dar insistă asupra comprehensiunii datoriei din pură datorie. Necesitatea practică de a acționa conform datoriei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
universale a libertății”. Libertatea personală, deosebită de bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este și principiul universal al dreptului, care amintește de imperativele categorice din planul moralității, dar implică și nuanțe deosebite de morală, după cum vom observa: „Este dreaptă acea acțiune conform căreia sau conform maximei sale, libertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, după o lege universală”. Dar, această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau ea mai poate fi intitulată cinstea juridică. Ea afirmă valoarea umană proprie În relațiile cu ceilalți semeni, și se exprimă datoria morală de a nu fi niciodată doar mijlocul altora, ci și scopul lor - la fel ca În imperativul categoric moral. Această datorie reprezintă dreptul umanității asumat de noi Înșine. Următoarea datorie este negația celei de mai sus, și anume: „Să nu faci nimănui vreo nedreptate, chiar cu riscul de a renunța la relațiile cu ceilalți sau la societate. Ultima
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]