442 matches
-
au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând discipolului și succesorului său, Ioan. Acestea nu prezintă interes direct pentru subiectul de care ne ocupăm. „Catehezele Sfântului Chiril formează un întreg doctrinar care vădește intenția de a transmite, într‑o manieră simplă, dar exhaustivă, întreaga taină a credinței, înrădăcinată în istoria mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vădește intenția de a transmite, într‑o manieră simplă, dar exhaustivă, întreaga taină a credinței, înrădăcinată în istoria mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul lor la o credință vie; II. catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o credință vie; II. catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit”. Pe măsură ce avansăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este vorba de un text ingenios conceput, care se desfășoară după un plan prestabilit și ale cărui etape sunt respectate cu rigurozitate. Momentele de concentrare și de tensiune dramatică sunt contrabalansate de momente de destindere, de jubilare și de încurajare. Cateheza are o triplă intenție: de a educa, de a trezi sentimentul responsabilității, de a tempera. Chiril se dovedește un maestru desăvârșit nu numai în arta persuasiunii, ci și în cea a reconfortării, a încurajării (∉Φνς8γ4∀). Grosso modo, putem distinge în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate ști cu exactitate data venirii Anticristului, creștinii trebuie să trăiască într‑o stare de continuă alertă. Anticrist: diavolul fără mască Anunțat ca cel din urmă semn eshatologic în capitolul 9, Anticristul devine, începând cu capitolul 10, subiectul principal al catehezei. Mai întâi însă, Chiril enumeră trei elemente sigure pentru identificarea „adevăratului Cristos”: - „Nu va veni de pe pământ”, ci din cer. Cristos s‑a născut o dată pentru totdeauna din Fecioară, la prima sa venire. După Înviere s‑a ridicat la cer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
miriade de îngeri”. - Dacă cea dintâi venire s‑a petrecut „în ascuns”, în liniște, ca „ploaia pe lână”, a doua va fi plină de strălucire, chiar ostentativă. Printr‑o simetrie voită, Chiril începe cea de‑a doua mare secțiune a catehezei sale cu aceeași temă - comparația între cele două parusii -, de data aceasta cu scopul clar de a introduce în scenă personajul Anticristului. Am menționat deja teoria lui Iustin, referitoare la tactica diversiunii adoptată de demoni în momentul primei veniri. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale cărei etape vor putea fi schițate dinainte, grație datelor oferite de Scriptură. Aceeași intenție de a oferi o biografie a Anticristului, cea mai completă cu putință, este întâlnită și la Hipolit. Chiril evită sistematic și intenționat acest subiect. În cateheza sa, adversarul eshatologic nu are nici origine terestră, nici nume, nici arbore genealogic, nici curriculum uitae. El apare ca „de nicăieri” și dispare brusc, ucis de „suflarea” adevăratului Cristos. Pentru a putea pătrunde „misterul” Anticristului‑cvasidiavol, trebuie să pornim de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
arbore genealogic, nici curriculum uitae. El apare ca „de nicăieri” și dispare brusc, ucis de „suflarea” adevăratului Cristos. Pentru a putea pătrunde „misterul” Anticristului‑cvasidiavol, trebuie să pornim de la un lucru esențial, și anume respingerea canonicității Apocalipsei. Iată fragmentul, din cateheza a IV‑a, capitolul 36, în care Chiril propune lista cărților recomandabile din Noul Testament: Noul Testament are doar patru evanghelii, celelalte sunt scrieri pseudoepigrafice și au o influență vătămătoare. Și maniheii au o Evanghelie după Toma. Aceasta, abuzând de mireasma numelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie lăsate după acestea! Și să nu citești nici acasă cele ce nu se citesc în Biserică. După cum vedem, Apocalipsa nu figurează printre cărțile canonice acceptate și întrebuințate de Chiril, motiv pentru care ea nu este citată niciodată în cateheza noastră. Numai că, a vorbi despre Anticrist ignorând Apocalipsa este tot atât de bizar ca și a vorbi despre romanul polițist fără a menționa numele Agathei Christie. Scenariul creștin despre adversarul eshatologic își are originea, așa cum am putut constata în primul capitol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
te pe tine însuți, omule! Ți‑am dat semnele lui Anticrist. Întipărește‑ți‑le nu numai în memorie, ci răspândește‑le tuturor fără invidie. Dacă ai copil după trup, învață‑l de pe acum; iar dacă ai născut un fiu prin cateheză, întărește‑l și pe acesta mai dinainte, ca să nu ia ca adevărat Cristos pe cel fals. Căci taina fărădelegii se lucrează de pe acum. Mă înspăimântă războaiele dintre popoare, mă înspăimântă schismele din Biserici, mă înspăimântă ura dintre frați. Să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
limitare în timp - cap. 31; și ΠΔ4 ≅®椀 - nu este o limită, dar implică o urmare”). La această concluzie se poate ajunge fără echivoc examinând două alte pasaje pauline, Rom. 5,14 și 2Cor. 10,14‑15. Rezumat și concluzie Catehezele rostite de Chiril în jurul anului 348 sunt impregnate de atmosfera de reculegere și de pocăință prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine. În acest scenariu inițiatic însușirea corectă a Simbolului de credință constituie un moment deosebit de important. Cateheza a XV‑a comentează articolul din Crez referitor la parusie, la semnele care o anunță - îndeosebi cel al Anticristului - și la Judecată. Chiril aproape că identifică adversarul eshatologic cu diavolul, care, în acea vreme, se va manifesta fățiș în lume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asiatice, decelabile în Or. sib., la Commodian, în Carmen..., și Lactanțiu, în cartea a VII‑a a Inst. diu. În fine, confuzia dintre Anticrist și diavol, foarte pronunțată în textul nostru, se înscrie în același curent din care face parte cateheza a XV‑a a lui Chiril (cu nuanțele pe care le‑am precizat). Acesta este motivul pentru care am hotărât să plasăm textul imediat după capitolul consacrat episcopului Ierusalimului. Am optat pentru o traducere a secțiunii anticristologice, în locul unei analize
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un loc greu de reperat, nu dispunem de nici un reper sigur de interpretare contextuală. Așadar, textul este legat de mai multe tradiții, după cum am văzut, prin fire pe care le putem identifica cu ușurință. Unul dintre aceste fire duce la cateheza lui Chiril, ca și la mediul teologic al creștinismului din Asia Mică. Tiranul eshatologic este prezentat aici ca întrupare a diavolului însuși, gest care vădește deopotrivă disperare și provocare. El va imita toate acțiunile adevăratului Cristos, în cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei „unși” recunosc adevărul în virtutea tainei mirungerii (botezul). Este nevoie doar ca cineva să le deschidă ochii, să‑i trezească. În acest caz, se întreabă cu surprindere predicatorul, dacă noi toți avem adevărul în noi, care mai este rostul omiliilor, catehezelor și al exegezelor episcopilor? „Dacă ungerea vă învață toate câte trebuie să știți, atunci munca noastră este zadarnică! Ce folos mai au atâtea cuvântări? Este de ajuns să lăsăm inimile în seama mirungerii, iar aceasta vă va călăuzi pe voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
context istoric contemporan, prezintă, în fapt, același mit redat de Irineu al Lyonului, cu mijloacele teologiei creștine, în contextul secolului al II‑lea. Interpretările mitului Anticristului oferite de Părinții Bisericii sunt, în principal, de trei tipuri. Prin a XV‑a cateheză a lui Chiril al Ierusalimului și pseudoepigrafica De consummatione mundi ne aflăm în fața nivelului cel mai apropiat de mitologie. Dimensiunea istorică a mitului este aici aproape în întregime ignorată, lăsând‑o pe cea mitologică să se desfășoare nestingherit. Tandemul Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l " Toc125451298" Epitoma PAGEREF Toc125451298 \h 233 HYPERLINK \l " Toc125451299" Capitolul VI. HYPERLINK \l " Toc125451300" Anticristul la Chiril al Ierusalimului PAGEREF Toc125451300 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451301" Chiril și tradiția catehetică PAGEREF Toc125451301 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451302" A cincisprezecea cateheză baptismală PAGEREF Toc125451302 \h 239 HYPERLINK \l " Toc125451303" Parusiile lui Cristos și înnoirea cosmosului PAGEREF Toc125451303 \h 241 HYPERLINK \l " Toc125451304" Semnele eshatologice PAGEREF Toc125451304 \h 242 HYPERLINK \l " Toc125451305" Anticrist: diavolul fără mască PAGEREF Toc125451305 \h 244 HYPERLINK \l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și cu Artemis. Origen vede în ea unul dintre simbolurile diavolului (Hom. in Jer. 17,1‑3); cf. de asemenea, Physiologus 18, 1. . Adu. haer. V, 25, 4. . Spre deosebire de Hipolit, Irineu accentuează faptul că este vorba de Ierusalimul pământesc (ibidem). . Cateheza XV; cf. capitolul referitor la Chiril al prezentei lucrări. . 57, 1; 58, 1.2. . Cf. comentariul lui Norelli, op. cit., pp. 252‑253, și lucrarea lui H. Rahner, Symbole der Kirche, Salzburg, 1964, cap. „Antenna crucis”. . Potrivit spuselor lui Norelli, L
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril și omilia lui Pseudo‑Hipolit, altfel spus, principalele trei mărturii ale versiunii care susține că Anticristul ar fi diavolul întrupat la sfârșitul veacurilor, provin din această regiune. Irineu, originar și el dintr‑un oraș din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
33). 7 Oktodoxia: curent academic din aceași familie cu semidoxia și sferto-doxia. Bunele practici constau în devizarea oricărui obiect al cunoașterii în opt părți, fiecare membru al congregației unei "discipline" studiind doar optimea care-i revine, în vederea optimizării procesului de cateheză științifică. Când din motive întemeiate titularul unei optimi (oktarh) lipsește, nici unul dintre ceilalți nu are dreptul de a-l înlocui decât citind fidel textul redactat de cel absent. Dacă nu se găsește un vicar al oktarhului având competențele de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Numeroși copii rroma sunt victimele unei mentalități tribale moștenite din familie. Teoretic, pentru creștini, nici o circumstanță istorică nu este o fatalitate. Din punct de vedere practic, problema integrării sociale a țiganilor ne permite totuși să observăm carențele existente la capitolul cateheză, misiune sau profetism. Transferând responsabilitatea instrucției religioase pe umerii laicilor care profesează în școlile primare și gimnaziale, liderii Bisericii n-ar trebui să mai deplângă proporția în care adolescenții români și țigani se întâlnesc nu la rugăciune, la școlile duminicale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]