980 matches
-
interacționează mai puternic cu rețeaua macromoleculară, ce participă mai puțin la procesul de formare a complexului cu coionii. Selectivitatea unui schimbător de ioni crește cu gradul de reticulare și cu scăderea concentrației soluției și respectiv a temperaturii. Pentru schimbătorii de cationi, selectivitatea pentru cei mai cunoscuți cationi este următoarea: Ba2+> Pb2+> Sr2+> Ca2+> Ni2+> Cd2+> Co2+> Zn2+> Mg2+> UO2 2+> Ti2+> Ag+> Cs+> Rb+> K+> NH4 +> Na+> Li+ /91,92/. În cazul schimbătorilor de anioni preferința pentru anioni este: citrat> SO4
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
ce participă mai puțin la procesul de formare a complexului cu coionii. Selectivitatea unui schimbător de ioni crește cu gradul de reticulare și cu scăderea concentrației soluției și respectiv a temperaturii. Pentru schimbătorii de cationi, selectivitatea pentru cei mai cunoscuți cationi este următoarea: Ba2+> Pb2+> Sr2+> Ca2+> Ni2+> Cd2+> Co2+> Zn2+> Mg2+> UO2 2+> Ti2+> Ag+> Cs+> Rb+> K+> NH4 +> Na+> Li+ /91,92/. În cazul schimbătorilor de anioni preferința pentru anioni este: citrat> SO4 -2> oxalat> I > NO3 > CrO4 2
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
raza ionică: HI> HBr>HCl>HF; tăria acidă: HC1 > HAc > HCN; structura moleculară: acid benzensulfonic > acid citric > acid clorhidric. Importanță deosebită prezintă și schimbătorii de ioni cu grupe funcționale chelatizante, deoarece pot reține ioni ai metalelor tranziționale /93/. Natura legării cationului poate fi modificată prin schimbarea pH ului soluției care determină modificarea chimică a grupării chelatizante. Aceste grupe pot lega cationi metalici prin procese de coordinație în medii neutre sau bazice prin intermediul formei de bază liberă, în timp ce în medii acide aceeași
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
deosebită prezintă și schimbătorii de ioni cu grupe funcționale chelatizante, deoarece pot reține ioni ai metalelor tranziționale /93/. Natura legării cationului poate fi modificată prin schimbarea pH ului soluției care determină modificarea chimică a grupării chelatizante. Aceste grupe pot lega cationi metalici prin procese de coordinație în medii neutre sau bazice prin intermediul formei de bază liberă, în timp ce în medii acide aceeași cationi pot fi legați ca anioni complecși printr-un proces de schimb anionic prin intermediul formei de sare. Selectivitatea ridicată a
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
poate fi modificată prin schimbarea pH ului soluției care determină modificarea chimică a grupării chelatizante. Aceste grupe pot lega cationi metalici prin procese de coordinație în medii neutre sau bazice prin intermediul formei de bază liberă, în timp ce în medii acide aceeași cationi pot fi legați ca anioni complecși printr-un proces de schimb anionic prin intermediul formei de sare. Selectivitatea ridicată a schimbătorilor de ioni chelatizanți este atribuită stabilirii unor legături mult mai puternice față de forțele de atracție electrostatice prezente în cazul schimbătorilor
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
etc. Punerea la punct a noi metode de analiză (chimice sau fizico-chimice) se bazează, de cele mai multe ori, pe obșinerea unor noi specii chimice. Depoluarea mediilor apoase contaminate cu ioni ai metalelor grele are la bază formarea de geluri în care cationii toxici sunt complexați, fiind incluși într-un complex chelat. Înțelegerea funcționării sistemelor enzimatice din organism are la bază descifrarea modului de coordinare a liganzilor proteici la ionii metalici. Punctul de plecare al acestui caiet de lucrări l-a constituit ideea
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
celor interesați de noțiunile de chimie bioanorganică, care studiază compușii coordinativi ai biocationilor cu bioliganzii. Ca urmare, sper ca acest caiet de lucrări să le fie util și inginerilor din industria alimentară, preocupați de găsirea unor metode de analiză a cationilor prezenți în alimente, dar și de modul în care pot fi „mascați” unii ioni metalici sau, dimpotrivă, de modul cum unora dintre aceștia le poate fi mărită biodisponibilitatea. Acesta este și motivul pentru care lucrarea poate fi folosită și medici
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
dimpotrivă, de modul cum unora dintre aceștia le poate fi mărită biodisponibilitatea. Acesta este și motivul pentru care lucrarea poate fi folosită și medici și farmaciști, preocupați pentru găsirea modalităților de detoxifiere a organismelor în cazul ingerării accidentale a unor cationi toxici sau, dimpotrivă, interesați de creșterea disponibilității unor ioni din alimente sau medicamente (unde se găsesc sub formă chelată). În aceeași idee, am încercat să realizez un studiu cât mai accesibil, furnizând cât mai multe informații într-o manieră agreabilă
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
La început se trec liganzii anionici în ordinea: H, O, O, HO, F, Cl, Br, I, CN, NO, SCN, CO, SO, SO, SO. Urmează liganzii neutri, în ordinea: HO, NH, CO, NO, apoi cei organici, precum etilendiamina, propilendiamina, piridina etc. Cationul unei combinații complexe este scris întotdeauna primul, ca și în cazul unei combinații simple. În denumiri, atomul sau atomii centrali trebuie să fie plasați după liganzi. Numele cationului combinației complexe este precizat după numele anionului. Exemple: [Ag(NH3)2]Cl
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
HO, NH, CO, NO, apoi cei organici, precum etilendiamina, propilendiamina, piridina etc. Cationul unei combinații complexe este scris întotdeauna primul, ca și în cazul unei combinații simple. În denumiri, atomul sau atomii centrali trebuie să fie plasați după liganzi. Numele cationului combinației complexe este precizat după numele anionului. Exemple: [Ag(NH3)2]Cl - clorură de diamminoargint; Na[Ag(CN)2] - dicianoargintat de sodiu. Pentru denumirea anionilor complecși se folosește sufixul -at; după numele anionului complex urmează prepoziția de și numele cationului
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cationului combinației complexe este precizat după numele anionului. Exemple: [Ag(NH3)2]Cl - clorură de diamminoargint; Na[Ag(CN)2] - dicianoargintat de sodiu. Pentru denumirea anionilor complecși se folosește sufixul -at; după numele anionului complex urmează prepoziția de și numele cationului. Pentru denumirea cationilor complecși sau a entităților de coordinare neutre nu se folosește nici o terminație distinctă. Înaintea numelui cationului complex se trece numele anionului și prepoziția de. Exemple: Na3[AlF6] - hexafluoroaluminat de sodiu; [Ni(CO)4] - tetracarbonilnichel (0); [Zn(NH3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
este precizat după numele anionului. Exemple: [Ag(NH3)2]Cl - clorură de diamminoargint; Na[Ag(CN)2] - dicianoargintat de sodiu. Pentru denumirea anionilor complecși se folosește sufixul -at; după numele anionului complex urmează prepoziția de și numele cationului. Pentru denumirea cationilor complecși sau a entităților de coordinare neutre nu se folosește nici o terminație distinctă. Înaintea numelui cationului complex se trece numele anionului și prepoziția de. Exemple: Na3[AlF6] - hexafluoroaluminat de sodiu; [Ni(CO)4] - tetracarbonilnichel (0); [Zn(NH3)6](OH)2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
2] - dicianoargintat de sodiu. Pentru denumirea anionilor complecși se folosește sufixul -at; după numele anionului complex urmează prepoziția de și numele cationului. Pentru denumirea cationilor complecși sau a entităților de coordinare neutre nu se folosește nici o terminație distinctă. Înaintea numelui cationului complex se trece numele anionului și prepoziția de. Exemple: Na3[AlF6] - hexafluoroaluminat de sodiu; [Ni(CO)4] - tetracarbonilnichel (0); [Zn(NH3)6](OH)2 - hidroxid de hexaamminozinc. Liganzii sunt citați în ordinea alfabetică a acestora, indiferent de numărul acestora în
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
indicând între paranteze rotunde gruparea care se repetă. Exemplu: [Ni(C5H5)2] - bis(ciclopentadienil)nichel (II). Dacă atomul metalic central de la care a derivat entitatea de coordinare prezintă mai multe valențe, denumirile acesteia trebuie să cuprindă starea de oxidare a cationului central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ciclopentadienil)nichel (II). Dacă atomul metalic central de la care a derivat entitatea de coordinare prezintă mai multe valențe, denumirile acesteia trebuie să cuprindă starea de oxidare a cationului central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele cationului respectiv; pentru starea de oxidare nulă se folosește cifra 0 (zero). Între
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele cationului respectiv; pentru starea de oxidare nulă se folosește cifra 0 (zero). Între denumirea ionului (simplu sau complex) și parantezele rotunde (între care este menționată valoarea stării de oxidare a ionului metalic) se lasă un spațiu. Exemple: K3[Fe(CN)6
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
-id. Exemplu: C6H5NC - izocianură de fenil, [Cr(C6H5NC)6] - hexakis(fenil izocianid)crom (0). Denumirile liganzilor fosfinici se scriu inversate. Exemplu: trans-[PtCl2(Et3P)2] - trans diclorobis(trietilfosfin)platină (II). Atunci când este posibil (când nu se produc confuzii), denumirea unui cation coordinat la ionul central este folosită fără nici o modificare. Numele ligandului cationic este indicat între paranteze rotunde; la fel este precizat acest tip de ligand și în formulă, cu excepția formulelor complicate, când se pot produce confuzii (în acest caz se
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
UNOR COMPUȘI COORDINATIVI 3.1 Obținerea hidroxocomplecșilor 3.1.1 Considerații teoretice Hidroxocomplecșii sunt compuși coordinativi care conțin drept ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare, ionul hidroxil este un ligand generator de câmp cristalin slab, legătura chimică în compușii formați având, preponderent, caracter ionic. Din aceste motive, ionul hidroxil va forma combinații complexe, de preferință, cu cationii metalelor reprezentative, care prezintă configurație electronică saturată sau pseudosaturată ori specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la legătura coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la legătura coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât protonul este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar oxizi. Compușii coordinativi conținând ioni hidroxil în sfera de coordinare se pot obține
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ușor. Se cunosc compuși coordinativi având halogenii drept liganzi mononucleari și polinucleari, legătura dintre unitățile monometalice realizânduse doar prin punți de halogen sau prin intermediul acestora și al legăturilor intermetalice. În general, în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
al halogenilor). Pentru un același ion halogenură, geometria ionului complex depinde de înconjurarea chimică a ionului metalic, respectiv de ceilalți liganzi prezenți în mediu, și de tăria câmpului pe care aceștia îl generează. Geometria ionului complex depinde, de asemenea, de cationul din sfera de ionizare. Un ion complex polinuclear (polimetalic) este o entitate de coordinare care conține mai mult de un atomic metalic central. Se cunosc ioni complecși polinucleari halogenați în care legătura între unitățile monometalice se realizează prin liganzi, care
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
combinații dinucleare sau poliedrale. Metodele de preparare a halogenurilor complexe cel mai frecvent utilizate constau în dizolvarea halogenurilor metalice simple în exces de halogenură alcalină sau în hidracid. Aceste reacții au aplicații, îndeosebi, în chimia analitică calitativă, la identificarea diverșilor cationi, ca și la identificarea anionilor halogenură. Cea mai simplă metodă de preparare a complecșilor conținând halogenii drept ligand o constituie, totuși, sinteza din elemente. Se pot obține compuși halogenați complecși și prin reacția metalelor cu acizii sau cu amestecurile de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]