13,823 matches
-
Imagini dezolante, vă spun că mi se rupea inima, oamenii mergeau la casele lor, ce-i cu șandramaua asta de la Inter? mă întreb luînd-o spre Unirii, resturile Baricadei mai fumegau încă trist. Dom’ Roja, se însuflețește Tîrnăcop, o să renască totul, cauciucurile, camionul, mesele și scaunele de la Dunărea, autobuzul. O să vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din loc, după cum mi-am calculat eu itinerarul, sîntem în întîrziere. — Mai încet, îl avertizează și Monte Cristo pe Sena care din cauza vitezei și a aerodinamicii proaste a autovehiculului abia mai reușește să se mențină pe trasa ideală. Cel puțin cauciucurile sînt noi, se consolează gîndindu se în același timp la vigoarea și talentul șoferului. — Cu toate astea i-am auzit pe unii care sînt de părere că n-ar trebui judecat atît de aspru, că vina nu este a lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul Delfinașule, ia-ți talpa de pe pedală, nu vezi că acul merge în gol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vizită de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
conturi am eu de reglat și cu cine, și dacă o să izbucnesc o fac pe barba mea, așa că fără alte comentarii, le spune, și pînă nu-mi pierd ideea, adaugă, ia să-mi dea imediat unul dintre voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se izbi violent de perete, și Roja se opri în prag cu picioarele depărtate, fixîndu-și privirea asupra mesei în jurul căreia Delfina, Angelina și Tușica stăteau încremenite. Potoliți-vă odată, încearcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la cîțiva metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca dușmanul să apară de undeva pe neprevăzute și să ne ia ca din oală. În mijlocul șoselei, de-a curmezișul, un IMS cu cauciucurile dezumflate, flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spălați, Îi hrăniți, Îi dați la școală și faceți oameni din ei. Pe ăia hrăniți, curați și educați nu suntem proști să vi-i dăm. Îi ținem noi deocamdată. Sunt mândria națiunii. Dar mașina dispăruse lăsând În noroiul clisos urmele cauciucurilor groase. Spre sfârșitul lui martie, când ploile au Încetat și noroaiele s-au uscat, Antoniu și-a dat seama că bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, alături de care a numărat cinci ani stelele de pe cer, Kawabata cel care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adâncă. M-am trezit agitat. Încep să visez tot mai des ozeneuri. Zece iunie N-aș mai vrea să visez ozeneuri. Am rămas ieri noapte În pană cu mașina pe o stradă pustie din spatele Academiei Militare și, după ce am schimbat cauciucul, mi-am Îndreptat spatele și am privit cu atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la oraș? A fost blocat Water Lane săptămâna trecută, dar celelalte drumuri au rămas destul de curate. Familia Gillard-Smith a fost nevoită să-și pună lanțuri la mașină. Noi nici nu ne-am sinchisit. Alexander spune că nu e bine pentru cauciucuri. Totuși, o dată sau de două ori, Badgett a trebuit să ne împingă până să ieșim pe poartă. Și acum unde ai să locuiești, Martin? Nu știu, am răspuns. Cu siguranță nu în Hereford Square. Poate n-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase! Dar nu, colega mea stătea În continuare cu privirea ațintită pe ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un adevărat sfinx polonez. Pe ecran mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț. Cu stoicism, colega mea Își plasă mâinile pe roțile de cauciuc. — Mulțumesc, apreciez. Ale mele erau deja pe mânerul de lemn al Torpedo-ului negru. Ne vedem mâine. La timp, de data asta, răspunse ea deplasându-se spre canalul de scurgere. Fără provocat soarta. Dar duminica stai acasă. Stegemann făcut show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un mecanic auto, cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-numitul vibreur - care face vezica de cauciuc să se contracte și să se dilate. Buzunarul acesta ca o anexă, și Karp ne Îndreptă atenția spre un obiect cu formă umflată la un capăt, colectează mostrele obținute. Înainte se foloseau ugere de vacă, dar se lucrează mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe al său membrum virile În timp ce pedala. “ Dar, fiind o operațiune destul de dificilă și dureroasă, Începu să experimenteze cu metode care nu-l obligau să fie atent și la trafic În același timp. La Început a folosit tuburi vechi din cauciuc, pe care le-a legat În jurul organului său și le-a atașat de glezne. La fiecare pedalare se excita și mai mult. Dar tuburile aveau tendința regretabilă de a se Încurca În lanț și, la un moment dat, aranjamentul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul lor demn, vehiculele au stârnit praful și verdeața și acea voioșie tipică doar pentru anotimpul verii. Cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de obicei. Nici n-am dat bine colțul, ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
organului. Apoi imaginea se estompă rapid. Când filmul continuă, pacientul părea să se fi calmat. Acum se mișca doar penisul, gros și greoi, pe ritmul pulsului din ce În ce mai gros. Odată sonda atașată corespunzător, doctorul o fixă cu niște benzi late de cauciuc, legând de capăt un recipient asemănător cu un uger. Apoi asistentul lui Începu să tragă din nou, de data aceasta mai repede, În sus și-n jos, până când... Văzusem destul. Nu sunt sensibilicos, dar după noaptea precedentă, mă simțeam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așteptând ceva. Dinspre mai multe ferestre se auzea larmă de copii care se bat. Aparent, una adăpostea un gramofon morocănos; alta scotea un sunet adânc, metodic de ciocan - cineva tocmai bătea un cui după altul Într-un panou flexibil de cauciuc. Ghidul meu Își croise deja drum până la curtea următoare. — Aici!, strigă dintr-o dată, arătând spre ultima curte. Când i-am făcut cu mâna, a dat din umeri și Începu să dribleze din nou spre casă. Ajungând la a treia curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rău, m-am apropiat de Else. Aveam nevoie de răspunsuri la dilema mea, și dacă trebuia să aștept până ne Întâlneam la Apollo, ar fi durat ceva. Colega mea avea capul Îmbrobodit, iar mâinile i se odihneau pe roțile de cauciuc. Pătura care acoperea de obicei ce-i mai rămăsese din picioare, alunecase și acum dezvelea două cioturi palide. — Luni nu spectacol. — Bună seara și ție, Else. M-am holbat la picioarele ei amputate cu o fascinație reținută. Picioarele se terminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-am gândit că poate ar trebui s-o Înștiințez despre opțiunea mea inițială. Dar oare anumite amintiri contează mai mult, decât altele, doar pentru că sunt mai dureroase? Undeva departe cauciucurile ude glisau pe pietrele de pavaj alunecoase. Drept să spun, nu eram convins că... — Sascha... continuă Dora, de parcă nu m-ar fi auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha. Ăsta e numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la dispoziția tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii chiar credeau că mărcile sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea scaunului. Din păcate, din cauza glugii, nu-mi dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]