472 matches
-
quadriceps femoris") pe tuberozitatea tibiei. Traumatismele (poziția prelungită în genunchi, contracții violente ale cvadricepsului în timpul săriturilor etc.) au fost încriminate în declanșarea afecțiunii. Boala constă în fragmentarea tuberozității anterioare, lărgirea spațiului dintre acestea și metafiză cu osteoporoză adiacentă, dezlipirea extremității caudale (unde poate să apară un centru de osificare accesoriu), realizând aspectul de "buză de tapir" și, tardiv, hipertrofia tuberozității. Osteonecroza aseptică a tuberozității anterioare este însoțită de un edem și o vasodilatație a țesuturilor adiacente, în special a tendonului rotulian
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
unii autori. Unii cercetători cred că "E. gregorii" ar putea fi o fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E.
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
Unii cercetători cred că "E. gregorii" ar putea fi o fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
gregorii" ar putea fi o fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
mare decât cea de a doua. Prima înotătoare dorsală uneori se asemăna cu o velă. Două înotătoare anale, a doua mult mai mică decât prima. Înotătoarele pectorale lungi și falciforme (în formă de seceră). Înotătoarele pelviene alungite și înguste. Înotătoarea caudală este mare și bifurcată, cu două carene laterale pe fiecare parte a bazei sale. Au importanța economică mare, fiind pescuiți comercial și sportiv. Familia cuprinde 5 genuri și 11 specii. Această familie este constituită din pești de talie mare (lungimea
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
în niște șanțuri. Înotătoarele pectorale lungi și falciforme sunt inserate jos. Înotătoarele pelviene alungite și foarte înguste sunt compuse din 2 sau 3 raze raze moi, ascuțite, fuzionate cu un spin și pot fi îndoite (pliate) într-un șanț. Înotătoarea caudală este mare, puternică și bifurcată; la peștii adulți are două carene laterale pe fiecare parte a bazei sale. Carena superioară este puțin mai mare decât carena inferioară. O crestătură superficială pe partea superioară și inferioară a pedunculului caudal. Linia laterală
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
șanț. Înotătoarea caudală este mare, puternică și bifurcată; la peștii adulți are două carene laterale pe fiecare parte a bazei sale. Carena superioară este puțin mai mare decât carena inferioară. O crestătură superficială pe partea superioară și inferioară a pedunculului caudal. Linia laterală persistă pe tot parcursul vieții și este întotdeauna bine vizibilă cu excepția exemplarelor mari de "Makaira nigricans". Corpul este acoperit cu solzi lungi, ascuțiți, înguști și bine osificați, care sunt mai mult sau mai puțin înglobați în piele. Au
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
Aceste osișoare sunt dispuse în 2 rânduri, proximal și distal. "Rândul proximal" este format din 3 oase, dintre care osul cranial poartă denumirea de "radial" la mână sau respectiv, "tibial" la picior, deoarece corespunde cu radiusul sau cu tibia, cel caudal poartă denumirea de "cubital" la mână sau respectiv, "peroneal" la picior, deoarece corespunde cu cubitusul sau cu peroneul. Între ele se găsește "osul intermediar" care pare a proveni din zeugopod. "Rândul distal" cuprinde cinci oase cunoscute sub numele de "carpiene
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X; aceste pete se găsesc și pe opercul și
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
solzi între linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală sunt mai înalți decât lungi. Înălțimea maximă a corpului intră de 5,7-6,8 ori în lungimea acestuia; înălțimea minimă de 3,1-3,3 ori în lungimea pedunculului caudal. Pedunculul caudal este cilindric, gros, relativ lung și scund, necomprimat lateral. Pedunculul codal reprezintă 23-24% din lungimea corpului, grosimea lui, la baza analei, este mai mare ca înălțimea lui minimă. Capul mijlociu și lung, lungimea lui fiind cuprinsă de 3
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală sunt mai înalți decât lungi. Înălțimea maximă a corpului intră de 5,7-6,8 ori în lungimea acestuia; înălțimea minimă de 3,1-3,3 ori în lungimea pedunculului caudal. Pedunculul caudal este cilindric, gros, relativ lung și scund, necomprimat lateral. Pedunculul codal reprezintă 23-24% din lungimea corpului, grosimea lui, la baza analei, este mai mare ca înălțimea lui minimă. Capul mijlociu și lung, lungimea lui fiind cuprinsă de 3,8-4,2
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu reflexe albăstrui și cu 6-11 (obișnuit 7-9) pete mari, întunecate brune sau cenușii-argintii
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu reflexe albăstrui și cu 6-11 (obișnuit 7-9) pete mari, întunecate brune sau cenușii-argintii, rotunde sau
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
sensul longitudinal sau pătrate; ele se contopesc, uneori, într-o singură dungă în lungul liniei laterale. Abdomenul de culoare albă. Solzii din lungul liniei laterale au câte un punct negru deasupra, iar altul dedesubtul liniei laterale. Înotătoarele dorsală, pectorale și caudală cu pete negre sau brun-negricioase difuze, dispuse în linii transversale. Înotătoarele ventrale și anală palide, fără pete. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana consta din mici nevertebrate psamofile: insecte acvatice și larvele lor, crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi; larve
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
la bază două ramificații mai mici. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală și anală sunt unite cu înotătoarea caudală printr-o mică membrană, incompletă. Înotătoarele pectorale largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală puternică cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
două pete mici ovale, albastre, dispuse în spatele unei dungi sub formă de un V cu vârful îndărăt. Între ochii 2-3 dungi de culoare galbenă sau albastră tivite cu negru. Pe laturile capului câteva dungi albastre. Înotătoarele mediane (dorsală, anală și caudală) de culoare carmin, tivite cu galben. Se hrănesc cu mici crustacee, gasteropode și moluște bivalve, dar și cu icre de pești și pești mici. Ponta este depusă pe sub pietre în mai-iunie și este alcătuită din pături de câte 200-250 de
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
80-100 cm, maximă 6 m. Greutatea obișnuită 80 kg, maximă 400 kg. Poate trăi 100 de ani, obișnuit nu depășește 25 ani. Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
osoase. Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful rotunjit, cu 4 mustăți scurte, nefranjurate, pe fața inferioară. Gura inferioară transversală; dinții lipsesc; buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară a corpului. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele galben-cafeniu, uneori cu marmorații verzui, abdomenul alb sau gălbui, flancurile albe, uneori argintii. Hrana în Marea Neagră consta mai ales din hamsii ("Engraulis"), în alte mări din
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
tânăr este numit de către pescari „cosac caraghios” (cu ochi mari, negri). Înotătoarea dorsală este scurtă și înaltă, așezată mult în urma înotătoarelor ventrale. Înotătoarea anală este foarte lungă și începe cam sub jumătatea înotătoarei dorsale, întinzându-se aproape până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
numit de către pescari „cosac caraghios” (cu ochi mari, negri). Înotătoarea dorsală este scurtă și înaltă, așezată mult în urma înotătoarelor ventrale. Înotătoarea anală este foarte lungă și începe cam sub jumătatea înotătoarei dorsale, întinzându-se aproape până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
al corpului, pe linia mediană, au poziție verticală și se articulează la pterigoforele împlântate în musculatura corpului. Se disting: înotătoarea dorsală (D), una sau mai multe dispuse pe spate; înotătoarea anală (A), una sau mai multe dispuse între anus și caudală; înotătoarea codală (C), dispusă la capătul posterior al corpului. La pești în stadiul larvar, forma inițială a înotătoarelor neperechi are aspectul unui pliu nesegmentat și nepereche, care se întinde pe partea dorsală a corpului și înconjură coada pe fața ventrală
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
lipsesc pe abdomen. Colorație: pe spate cenușie-cafenie cu puncte albe. În lungul flancurilor, pe jumătatea lor superioară, are dungi întunecate, longitudinale, cafenii, alternând cu altele mai deschise. Abdomenul este albicios. Prima înotătoare dorsală neagră, înotătoarele ventrale roz-gălbui, înotătoarea pectorală și caudală brune. Stă, de obicei, pe fund, îngropându-se în nisip; își rotește ochii, ca un cameleon, în toate părțile și scoate din când în când din gură o excrescență filiformă, fixată pe partea internă a mandibulei, lungă de 2,0-2
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
trichiura", sunt de culoare albă sau roz murdară, masculul măsoară 30-45 mm, femela este mai mai mare și măsoară 35-50 mm. Ei includ o parte anterioară cefalică efilată , de aproximativ 100 μm în diametru, care conține esofagul, și o porțiune caudală mai mare, de aproximativ 500 μm în diametru, care conține intestinul și aparatul reproducător. Raportul dintre lungimea părții anterioare efilate și lungimea totală a viermelui este de 3/5 pentru mascul și 1/2 pentru femelă. Parazitul are extremitatea posterioară
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
le (Aphanopodinae) este o subfamilie de pești marini bentopelagici, din familia trihiuride, răspândiți în apele adânci din regiunile temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au o înotătoare caudală mică, bifurcată. Înotătoarea pelviană prezentă, cu un spin asemănător cu un solz și o rază moale rudimentară (înotătoarea externă poate fi prezentă doar la juvenili). Partea spinoasă a înotătoarei dorsale cu 38-46 raze; o ușoară crestătură între partea spinoasă și
Afanopodine () [Corola-website/Science/330884_a_332213]