1,171 matches
-
Optimismul e doar o mască necesară accesării claviculelor morții. Mă întreb retoric dacă phoenicșii au dreptul a se privi cu migală și milă în oglinda spartă a timpului. Ce șaradă cuneiformă e și viața! Mi-aș închide lacrimile într-un cavou ce duce spre tihna universală. E nefiresc de dureros să vezi interioarele semenilor, să le simți onanismele visuri scindate de propria cogniție întoarsă pe dos! Ce șaradă cuneiformă e existența! Mă așez pe scaunul meu ergonomic ce râde mârșav la
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
10:24? Și Consilierul e așa de mort. Că Silviu Stănculescu la Danaidele, Andronicus, ori Ubu Rex? Sau port - același cancer al memoriei la idele lui martie? Și tot ce au putut să dea - tablouri cu propria identitate de fidea - cavouri, cautandu-si steaua care apunea sub pașii lor de comedie grea. În jocul lor intra și Autorul. E Perfect. Dar pesonajele îl neagă, nu îl asculta și-l întorc la locul lui, e-al nimănui, Danton. Atât mai poate să
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
nu mai era neutru, și toți au fost de acord cu el. -Pentru dumneata nu oprești nimic, domne Andrei? a intervenit preotul. -Ei vor intra în posesia acestor bunuri numai după moartea mea, când pe mine mă vor duce în cavoul părinților, iar la Casa Morarului vor pune o cruce mare, din ciment, pe care vor știi ei ce să scrie ca să afle lumea peste ani că am trecut și eu pe aici. O parte din cei de la masă au început
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
cârciuma. -Asa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Marine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, ba Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masă? Nu vezi sticlă de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Că și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciuma pentru a bea. Tot discutând
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Marine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, ba Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masă? Nu vezi sticlă de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Că și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciuma pentru a bea. Tot discutând pe această
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
întru eliberarea și înălțarea spre culmile nemuririi radiante. Poezia „Plumb” este creația prin care i se delimitează frontiera existențială, eul său se umple de mister, revelația desparte teluricul de cosmic, însă îi dă supremația prin însăși viața tainică de după moarte. Cavoul reprezintă trecerea dintr-o dimensiune în alta a poetului, acolo se exprimă divinul și meditează în singurătata lui deplină: „Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb.” (Plumb, 1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
de mister, revelația desparte teluricul de cosmic, însă îi dă supremația prin însăși viața tainică de după moarte. Cavoul reprezintă trecerea dintr-o dimensiune în alta a poetului, acolo se exprimă divinul și meditează în singurătata lui deplină: „Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb.” (Plumb, 1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o atmosferă de teamă pentru viul trecător prin noaptea neînțelesului și dă un sens continuității vieții după moarte. La prezent, verbul „scârțâie” arcuiește și
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
mai construit o mânăstire, numita Curtea Noua, biserica nouă și măreață din mijlocul curții monahale, prin eforturile stareților Ioasafat si Paisie. Aceasta a fost primul lăcaș de cult iluminat electric din România. Tinerii nu au ocolit nici mormântul aflat în cavoul din curtea veche a mânăstiri, al lui Tache Ionescu, prim-ministru al României în perioada Primului Război Mondial și care a avut un rol important în realizarea Unirii de la 1918. Acesta a cerut prin testament să fie îngropat la Sinaia. Ocolind zidurile
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
în sfârșit. Mandragora, adevăratul nume al fericirii. Ghioaga este sora ghiocului. Am studiat tot ce s-a scris despre cai. Numai struțul este mai ciudat, nu știm. ************************************* Țopăie morții în cimitir, Sus e statuia lui Vladimir, Oasele urșilor saltă-n cavou, Umblă Columb, în mână c-un ou. Dansează beat bietul Falstaff, El nu e fals, nu este grav, Capul ce joacă nu e tăiat, Milă îmi este de proful Unrat. Femei - istorie, femei glumind, Deltele cresc, crime și grind, Află
ÎNRÂURIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344407_a_345736]
-
în secol și în timp cu tine Ca de prezența ta reală să am parte Dar nu pot și când dor îmi e de tine Eu redeschid ușor, „măiasta-ți carte”. Omul fără umbră De Andra Elena Mîrza Se răsucesc în cavouri urbane Umbrele de poeți fantomă Gropari necalificați și muribunzi Lustruiesc lopețile Din banii publici Și-și stropesc norma cu apă vie Cum surâd obosiți și indignați Groparii atei Nu vor să audă de învierea morților Ah, blasfemie! Umbrele de poeți
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
s-ar fi născut din oul primordial, întrupat dintr-o mare nesfârșită, purtătoare a germenilor vieții. China vorbește despre oul cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „ Oul dogmatic ” al lui Ion Barbu prezintă oul ca ambivalent, "palat de nuntă și cavou", închide în substanța sa începutul și sfârșitul, viața și moartea, fiind sediu deopotrivă al creației și al distrugerii, al increatului, ce conservă in nuce dimensiunile temporale și spațiale ale lumii, și al nunții, care începe devenirea, dar și entropia soldată
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
mai construit o mânăstire, numita Curtea Noua, biserica nouă și măreață din mijlocul curții monahale, prin eforturile stareților Ioasafat si Paisie. Aceasta a fost primul lăcaș de cult iluminat electric din România. Tinerii nu au ocolit nici mormântul aflat în cavoul din curtea veche a mânăstiri, al lui Tache Ionescu, prim-ministru al României în perioada Primului Război Mondial și care a avut un rol important în realizarea Unirii de la 1918. Acesta a cerut prin testament să fie îngropat la Sinaia. Ocolind zidurile
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
din noi nu se teme de plutoanele de execuție însă e nevoie să știm cine trebuie împușcat și în ce perioadă ne aflăm acum.“ Ha ... ha ... ha ... Cu reverberații Dinspre răsărit se aude un râs sinistru cu reverberații prelungi în cavoul de sub stepă Ah, de-ași putea să uit toate greșelilor străbunilor care dorm în statui. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Risipirea punctului de sprijin, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 741, Anul
RISIPIREA PUNCTULUI DE SPRIJIN, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343536_a_344865]
-
Casa mea e colea! Primești să-mi fii musafir? Nu spun nimic. El o ia agale pe cărare și eu îl urmez. Trecând pe lângă cruci, se oprește, mai îndreaptă câte ceva și vorbește în legea lui: - Ei lele Varvara, vezi? Vroiai cavou. Ce, așa simplu nu-i bine, nu-i comod? Bănuții strânși cred că i-ai dat celor tineri, după cum te-am sfătuit, să se bucure acum când au nevoie, că altfel cine ți-ar fi pus lumânarea? Desigur nora, că
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
soldații căpitanului Zefir. Intră în camera plină de flori și păsări în mijlocul cărora sta tristă pe un divan frumoasa prințesă. Florile aveau corolele închise, iar păsările triste stăteau tăcute și zgribulite, privind la stăpâna lor nefericită, într-o tăcere de cavou. La această priveliște, sufletul împăratului se acoperi cu cenușa întristării. Se așeză pe divan, lângă prințesă, mângâindu-i pletele aurii: - Cine a furat prințesei mele veselia și bucuria? De ce nu mai râde fata mea la vederea părintelui ei drag? - Chiar
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
mute iubiri, sau altă iubire, iubirea altuia sau toate iubirile, dacă este posibil. Nu există lege în univers cu efect atât de profund asupra viului, ca sentimentul acesta. Lupta aceasta a omului cu sine, a dus la închiderea ispitelor înt-un cavou al sufletului și al minții lui lunecoase. Singura care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
Toate Articolele Autorului Plouă peste oraș... Tu ești departe... Ți-e dor de mine, știu... Îți este greu! Femeia MEA, nu plânge! Hai, te-ntoarce! Viu colorând iubirea... Curcubeu. Plouă peste oraș... Odaia sumbră, Când nu ești tu aduce a cavou, Sufletul meu? Doar a iubirii umbră... El, străluci-va de-i veni din nou ). Plouă peste oraș.... Letale lacrimi Aduce-un nor și le deșartă-n vânt, Sunt singur și am pletele sărate.... Într-un oraș pustiu, te-aștept înfrânt
DOAMNA TOAMNELOR GRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378337_a_379666]
-
SPUI LUMII CĂ IUBEȘTI ! Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului - Învață-mă iubirea - lucru nou ! Dar fără frică, cu patimă mare. Și să mă-nchizi în ea ca-ntr-un cavou, Să mă păstrezi, o vreme, la răcoare. - De ai putea, tu, chiar definitiv ! Că prea mult timp, mi-a fost mie rănită. - De m-ar chema, voi fi competitiv ! Să-mi împlinesc speranța mult râvnită. Iubirea ta mi-e leagăn
ÎNVAȚĂ SĂ SPUI LUMII CĂ IUBEȘTI ! de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378406_a_379735]
-
XIII. ÎNVAȚĂ SĂ SPUI LUMII CĂ IUBEȘTI !, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. - Învață-mă iubirea - lucru nou ! Dar fără frică, cu patimă mare. Și să mă-nchizi în ea ca-ntr-un cavou, Să mă păstrezi, o vreme, la răcoare. - De ai putea, tu, chiar definitiv ! Că prea mult timp, mi-a fost mie rănită. - De m-ar chema, voi fi competitiv ! Să-mi împlinesc speranța mult râvnită. Iubirea ta mi-e leagăn
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
mă ”pedepsești”! Cu dragostea-ți ce e ... nemuritoare. Drepturile rezervate autorului Florin Cezar Călin Brăila, februarie 2017 Citește mai mult - Învață-mă iubirea - lucru nou ! Dar fără frică, cu patimă mare.Și să mă-nchizi în ea ca-ntr-un cavou,Să mă păstrezi, o vreme, la răcoare.- De ai putea, tu, chiar definitiv ! Că prea mult timp, mi-a fost mie rănită.- De m-ar chema, voi fi competitiv !Să-mi împlinesc speranța mult râvnită.Iubirea ta mi-e leagăn
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară Pe sufletul rece ce l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou. Secunda o simt parcă-i dusă la moarte Iar tu îmi vorbești ca simplu ecou. Citește mai mult Dar vine o vreme mai rece afarăTe simt iar fugită prin vers și surdină.Se-aude în zare plângând o chitarăși-mi zbori
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
tandru îl simt ca pe-o ghearăCe strânge doar gâtul ce-i e destinat.Presară cuvinte și vorbe de-ocarăPe sufletul rece ce l-ai consumat.Dar visele-mi toate acum sunt deșarteși-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou.Secunda o simt parcă-i dusă la moarteIar tu îmi vorbești ca simplu ecou.... XXXI. MINCIUNI NEVINOVATE, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016. Că te-am mințit ?! Atâta am putut ! Este de-ajuns
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
cele întâmplate, Avea o invitație la Academie, chiar nu știa ce va spune, Acum, iată, textul era gata. ********************************* Un corăbier în larguri de tristeți Scoase pistolul și-mpușcă o muscă, Era regina muștelor de aur, Ieși Columb din bietul său cavou și-l înjură pe corăbier ca pe-un tâlhar, cum îndrăznești, măi, Jerry, să mă tulburi, că Ieremia dă cu oiștea-n gard, nu mă mai mir, dar tu, un amărât de corăbier, ce naiba faci în insulele mele? Eu sunt
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
zic, ce să fac. Acasă îmi făcusem un adevărat discurs...ba chiar mai multe, despre ce i-aș putea spune, în gând...de la declarații de iubire veșnică, la blesteme care să-l ajungă și pe cealaltă lume. Acum eram în fața cavoului lui și aveam sufletul și gândurile goale...absolut goale... Ce să mai pierd vremea? În mașină mă aștepta o viitoare mămică și un viitor tătic grijuliu. Am plecat fără să mai întorc privirea. Pentru ce aș face-o? Mi-am
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
îngrijit mulți porumbei, fiecăruia îi dăduse câte un nume și plângea când pierdea vreunul... Plumb este o altă poezie a realității exprimată în mod liric: „Dormeau adânc sicriele de plumb, / Și flori de plumb și funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb. // Dormea întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - / Stam singur lângă mort... și era frig... / Și-i atârnau aripele de plumb.” Cuvintele: plumb, cavou
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]