381 matches
-
debarcat pe Plaja Juno au trebuit să facă față focului a 11 baterii grele de tunuri de 155 mm, a 9 baterii de tunuri de 75 mm și a cuiburilor de mitralere grele. Germanii erau apărați de fortificații diferite și cazemate și de o faleză de două ori mai înaltă decât cea de pe plaja Omaha. Primul val de debarcare a suferit pierderi de aproximativ 50%. Folosirea tancurilor a fost un succes pe plaja Juno, unele tancuri debarcând chiar în înaintea infanteriei
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
celui de al doilea proiect era să creeze un vehicul cu un blindaj mai mare, din care să rezulte un vehicul mai bine protejat decât tancurile inamice. Proiectele germane și sovietice de vânători de tancuri foloseau o suprastructura de tip cazemata, tunul antitanc având o miscare limitată în câmp orizontal. Rezultatul era un vehicul ușor, rapid și mai simplu decât un tanc, dar cu un tun de calibru mai mare decât în cazul țancurilor care foloseau același sașiu. Această tehnică a
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
Challenger și în cazul țancurilor experimentale Black Prince. În anii 1950, Marea Britanie a fabricat Charioteer cu un tun de 20 livre instalat într-o turela mare și montat pe sașiul țancului "Cromwell". Singurul vânător de tancuri cu suprastructura de tip cazemata proiectat după război a fost Kanonenjagdpanzer folosit de Bundeswehr, care era foarte asemănător vechilor Jagdpanzer din al Doilea Război Mondial. Totuși, apariția rachetelor antitanc teleghidate (ATGM) a condus la dispariția conceptului de vânător de tancuri. Vânătorii de tancuri Kanonenjagdpanzer, de
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
câmpurilor minate, tancuri-pod sau tancuri-cu-drum-bandă, destinate în special primelor ore ale debarcării. Aceste tancuri se puteau transforma rapid în blindate obișnuite, după demontarea dispozitivelor speciale. De asemenea, au mai fost concepute tancuri purtătoare de mortiere de calibru mare, pentru distrugerea cazematelor. Aceste vehicule au fost testate pe plajele din Yorkshire, Anglia. Cele mai multe „drăcii” au fost deservite de echipaje din Divizia a 79-a blindate, fiind detașate pe lângă diferitele unități de desantare. Inginerii militari au conceput două porturi prefabricate „Mulberry”, vitale pentru
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
refăcut și îmbunățit toate lucrările de apărare de pe coasta Atlanticului și din zona imediat adiacentă. Au fost plasați „arici” metalici în zona imediat din preajma țărmului, care să împiedice debarcările chiar și în condițiile mareelor înalte, au fost construite buncăre și cazemate din beton, zonele joase au fost inundate și plantate cu capcane și țepușe poreclite "Rommelspargel" (sparanghelul lui Rommel), menite să împiedice aterizările avioanelor sau parașutiștilor. Aceste lucrări nu au fost terminate, în special în sectorul de maximă importanță din Normandia
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Comandoul nr. 4, care avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la pozițiile bateriilor de artilerie, unde au aflat că tunurile fuseseră mutate cu ceva vreme înainte. Lăsând infanteriei sarcina curățării zonei
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
mai apoi, Diviziei a 6-a aeropurtate. Forțele canadiene care au debarcat pe plaja Juno s-au găsit în fața a 11 baterii de tunuri grele de 155 mm, 9 baterii de tunuri de 75 mm, a numeroase cuiburi de mitralieră, cazemate, diferite fortificații din beton ca și a unei faleze de două ori mai înalte decât cea de pe plaja Omaha. Primul val debarcat a suferit pierderi grele de aproximativ 50%, printre cele mai înalte din prima zi de debarcare. Debarcarea blindatelor
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Dacă la nivel superior planificatorii militari luau în considerare abandonarea atacului, pe plajă s-au format ad hoc mici grupuri, care au reușit în cele din urmă să cucerească plaja și au început să înainteze în adâncimea teritoriului. Cele șase cazemate de la Pointe du Hoc, cu acoperiș masiv de beton armat, unde se credea că sunt adăpostite tunuri de 155 mm, au fost obiectivul Regimentului al 2-lea american de asalt. Sarcina lor era să escaladeze sub focul inamicului, pe frânghii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
concepția și tehnica constructorilor lor. Puternica cetate de pe piscul Blidaru, cu două incinte ocupând o suprafață de aproape 6000 m² avea șase masive turnuri exterioare de apărare, poartă de intrare "în șicană", "cu piedică", platforme de apărare, un fel de cazemate, și o dublă incintă, din blocuri de piatră fasonată. În general grosimea zidurilor complexului defensiv din Munții Orăștiei varia între 2 și 4 m. Cetatea de la Costești era apărată mai întâi de un val de pământ larg de 6-8 m
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
din proiectile perforante, total ineficiente împotriva infanteriei. Tancurile aliaților aveau numeroase probleme de întreținere. Motoarele blindatelor erau vechi și pe insulă nu existau mijloacele tehnice necesare pentru repararea lor. Din acest motiv, majoritatea tancurilor a fost folosită pe post de „cazemate” mobile, urmând să fie îngropate în cele mai primejduite sectoare. Unul dintre tancurile Matilda avea probleme la sistemul de rotație al turelei, care se rotea numai în sens orar. Majoritatea tancurilor britanice au fost de altfel pierdute nu în luptă
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
la mitraliera MG 34 coaxială, iar cantitatea de proiectile a fost redusă de la 92 la 66 de lovituri. Sturmtiger a fost un tun de asalt greu, construit pe șasiul tancului Tiger I. În locul turelei era instalată o suprastructură de tip cazemată, cu un blindaj foarte gros. Greutatea vehiculului a ajuns astfel la 65 de tone. Unitatea de foc consta într-un lansator de grenade antisubmarin de calibrul 38 cm, cu un proiectil exploziv devastator, și o mitralieră MG 34. Doar 18
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
o divizie mecanizată și două brigăzi independente. Restul unităților de infanterie au fost organizate ca infanterie ușoară, fiind dispersate pe tot cuprinsul țării, unde aveau misiunea să încetinească înaintarea armatei inamice de invazie. Au fost construite aproximativ 2.000 de cazemate cu scopuri defensive, care nu erau sprijinite cu linii fortificate în adâncime. Nu au fost construite fortificații moderne precum Eben Emael din Belgia. Singurul complex fortificat modern era Kornwerderzand, care asigura apărarea digului Afsluitdijk. Armata olandeză avea 48 de regimente
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
doar cu ajutorul atelajelor cu cai. Infanteria olandeză avea în dotare peste 2.200 mitraliere calibru 7,92mm Schwarzlose M.08, o parte produse sub licență în țară, și 800 de mitraliere Vickers. O bună parte dintre ele erau montate în cazemate. Companiile de infanterie erau dotate cu aproximativ 8.000 de mitraliere ușoare M.20 Lewis. Acest model se remarca prin fiabilitate redusă, dese blocări, ceea ce o făcea indicată pentru operațiuni ofensive. Cei mai mulți soldați erau echipați cu pușca Mannlicher, o versiune
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
XIX-lea, această linie defensivă a fost prelungită spre răsărit, până la Utrecht, iar mai apoi a fost întărită cu fortărețe. Această construcție a fost numită Noua Linie de Apă Olandeză (Hollandsche Waterlinie). Linia defensivă a fost întărită în 1940 cu cazemate în 1940. Linia defensivă era localizată la extremitatea răsăriteană a zonei aflată sub nivelul mării. Apărarea s-ar fi folosit astfel de inundarea rapidă a regiunii, transformată într-o zonă imposibil de traversat de mijloacele mecanizate, dar prea puțin adâncă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
zonă. Winkelman a decis în secretpe 30 martie să abandoneze Poziția Peel-Raam, și să retragă Armata a 3-a de lângă Linge pentru apărarea Linei Grebbe, aceasta chiar în timpul finalizării pregătirilor germane de invazie> Noua Waal-Linge urma să fie întărită cu cazemate. Bugetul pentru aceste structuri a fost crescut cu o sută de milioane de guldeni. Pe pământ olandez urma să acționeze în afară de armata olandeză și de Armata a 18-a germană și Armata a 7-a franceză. Armata a 7-a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
deoarece nu exista niciun vapor disponibil. Digul era blocat de Poziția Kornwerderzand, care apăra un complex de ecluze care regulau nivelul lacului IJssel. Poziția defensivă principală era dotată cu tunuri antitanc de 47 mm. De-a lungul ecluzelor fuseseră proiectate cazemate, din interiorul cărora puteau fi mitraliați atacatorii care ar fi înaintat pe dig. Pe 13 mai, poziția a fost întărită cu o baterie de tunuri antiaeriene de 20 mm. Feldt avusese intenția să distrugă această poziție cu ajutorul mortierelor de asediu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
punct cheie era legat de celalalt prin trasee și tunele. Un total de pană la 60 de piese de artilerie au fost depozitate în aceste puncte cheie, acestea fiind puști, mitraliere și artilerie ușoară. Armamentul greu era stocat în 8 cazemate și 4 poziții deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost echipate ușor având gropi pentru puști, tranșee și arete 85
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
orașului. Arhitectul italian Alessandro Clippa (Alexander Klippa) a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colțurile centurii. Bastioanele urmau să fie prevăzute cu platforme spațioase pentru amplasarea tunurilor, sub care trebuiau amenajate cazemate pentru depozitarea muniției și adăpostirea trupelor. Bastionul Haller a fost construit în perioada 1551-1553, în timpul primariatului lui Peter Haller. Lucrările au fost coordonate de meșterii Peter Nürnberger și Georg Waahl. Odată cu el a fost construit și bastionul plasat la Poarta
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
pentru a oferi o bună protecție în fața tirurilor de artilerie. Zidurile au o lungime totală de 223 metri și o înălțime maximă de 9 metri. Bastionul are o suprafață mare, permițând instalarea unui număr mare de tunuri. Au fost realizate cazemate cu deschideri pentru tunuri, atât spre Turnul Gros (două), cât și spre str. Manejului (trei). La circa 1 metru de limita superioară, zidurile au fost prevăzute cu distanțiere din piatră, pentru a împiedica așezarea scărilor de asediu.
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
peste timp este Turnul Gros, situat pe strada Cetății, dar care se întinde și pe Bd. Corneliu Coposu. Turnul Gros a fost construit în jurul anului 1540 de Markus Pempflinger, judele regal al Sibiului. La nivelul inferior se aflau mai multe cazemate cu guri de tragere. Pe platforma turnului erau amplasate tunuri cu care se trăgea asupra atacatorilor. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări. În anul 1787 tipograful Martin Hochmeister (1740-1789), inițiatorul primei librării din
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
construcție masivă cu ziduri din piatră și cărămidă, precum și o platformă pe care erau amplasate tunurile. El are o formă semicirculară (asemănătoare literei U), ieșind cu circa 25 de metri în afara zidului exterior. La nivelul inferior se aflau mai multe cazemate cu guri de tragere. Zidurile interioare ale turnului au fost demolate în urma lucrărilor de restaurare, pentru a se reorganiza spațiul interior. Săpăturile arheologice au scos la iveală două canale, construite din cărămidă, care serveau, probabil, unul la drenarea apei din
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
opri fiarele în devenire este ca ele să fie ucise de un membru al familiei în timpul nopții, când devin vârcolaci. Misiunea îi revine lui David, iar locuitorii îl ajută să se pregătească pentru acest moment: îi pun la punct o cazemată în interiorul zidurilor casei, unde să fie protejat pe timpul nopții și îl înarmează cu un revolver cu care să împuște fiarele. Dar David nu reușește să se convingă să-și asasineze familia, iar părinții săi se transformă noapte de noapte în
Coșmar de închiriat () [Corola-website/Science/323939_a_325268]
-
bună protecție în fața tirurilor de artilerie. El avea cea mai mică suprafață dintre cele cinci bastioane înglobate ulterior centurilor de apărare ale orașului. Zidurile au o grosime de 2 metri și o înălțime maximă de 10 metri. Au fost realizate cazemate cu deschideri pentru tunuri. La circa 1 metru de limita superioară, zidurile au fost prevăzute cu distanțiere din piatră, pentru a împiedica așezarea scărilor de asediu. Pe platforma pentagonală erau amplasate tunuri. În cartea sa dedicată istoriei Sibiului, Iuliana Fabritius
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
metru de limita superioară, zidurile au fost prevăzute cu distanțiere din piatră, pentru a împiedica așezarea scărilor de asediu. Pe platforma pentagonală erau amplasate tunuri. În cartea sa dedicată istoriei Sibiului, Iuliana Fabritius Dancu afirmă că "„sub platforme se aflau cazemate, depozite de muniții și armament. (...) Cazematele de sub platou aveau două intrări, un gang subteran, urmând conturul bastionului în interior”". Arheologii sibieni susțin că sub bastionul Soldisch există un tunel de lungime mică care asigura legătura cu perimetrul din exteriorul zidurilor
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]