318 matches
-
acesta, și se așeză pe vine lângă focul cel mic. - Să nu fie vânzare, că pe toți vă tai cu mîmișița mea... Mi s-a urât cu pârnaia... - Nici o grijă, Stăpâne, adăugă Gheorghe, e de-al nostru, uită-te la cazmaua lui, mmă de șuț, nici vorbă. Îl iau în garanție, să-l învăț, că-i tânăr și-al dracului, pisică, nu altceva. Este, bă guguștuc? Paraschiv râse și-i privi pe fiecare. Îi plăceau ochii bătrânului, care-l bătu pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l schimbăm? - Are el grijă, Stăpânul. Poate găsim ceva mărunțiș la cutia milelor, ce-o cădea acolo... - Eu nu mă bag, spuse Gheorghe. Sandu Mînă-mică se supără: - Ți s-a făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese că, dacă pârjolul trecea de biserică, se duceau și casele lui. Strigă năprasnic la băiatul de prăvălie: - Pune mâna pe topor și haide după mine! Săriră și alți vecini, cu niște cazmale. Pe drum a luară și pe Tilică. Cârciumarul apucă o coadă de topor și se repezi cu încă doi lucrători în duzii bisericii. Îi puseră la pământ și-i grămădiră departe de gardul popii. În felul ăsta, dădeau focului hrană
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
școală nouă voiau să afle tot ce se putea afla despre viața de zi cu zi a acestei comunități obișnuite, care rămăsese în același loc aproape cinci milenii la rând. Fiecare lopată de pământ aruncată de arheologi, fiecare lovitură de cazma, transmitea un mesaj politic: aceasta va fi o dezgropare a Palestinei de către palestinieni. Asta consolida poziția lui Ahmed Nour în inima amplei mișcări naționale palestiniene. În șoaptă i se spunea că Organizația pentru Eliberarea Palestinei, pe atunci încă secretă, interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară, unul cîte unul, fel de fel de obiecte disparate, aidoma jalnicelor relicve trimise de un comandant de companie familiei vreunuia dintre soldații căzuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o stingă. GÎndul că, În timp ce ei stăteau pe insulița aceea și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse obișnuita bătălie de noapte i se părea ciudat lui Rowe... Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot povestise până atunci și privea țintă bucata de piele de om. După asta am Încercat să-i explic că trebuie să fi fost palma unui om muncitor și că sudoarea, sărurile minerale din ea plus frecatul zilnic de coada cazmalei au desăvârșit o operație asemănătoare cu tăbăcitul. Bucata aia de piele era, deci, tăbăcită Încă de când omul era În viață și n-a putrezit pentru că pielea tăbăcită nu putrezește așa repede, te-ai prins? Se uita la mine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era Împrăștiat o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte una cu fundu-n sus și cu baioneta Înfiptă-n pământ, grenade, căști, puști, cazmale pentru tranșee, rezerve de muniție, pistoale de semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căror linie se distingea net la orizont. — Chiar mergem la ieslea găinilor? — Nu cred că ordinul sună chiar așa. Însă - Antonius îi adresă centurionului un zâmbet malițios -, cât timp eu vorbesc cu comandantul legiunii, tu fă rost de opt care, cazmale și coșuri pentru o sută optzeci de oameni. — Opt care? Ai de gând să aprovizionezi toată Pannonia? — Mai adu o sută șaizeci de castrapila, trei mii de picioare de sfoară și o mie de pila cu vârf scurt. — O mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
siguranță că quazii sunt aici, la pândă. Am auzit că Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
particulari, nu apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum: literal, „cel care lasă încărcătura grea pe câmp“. Termenul îi desemnează pe soldații geniști despre care autorul latin Josephus Flavius spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte îi trebuie unui soldat pentru operațiunile de construire sau de fortificare. Întrucât pentru aceste operațiuni este necesară lorica făcută din bucăți de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5 kg, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Jos labele de pe Coreea", n-avea intenție de pace: "Nazat: Jos labele de pe ARLUS!" I-a amenințat că le dărîmă burlanul: "Vi-l distrug, inamici înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că le dărîmă burlanul: "Vi-l distrug, inamici înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care îl șuiera printre buzele făcute pâlnie. Se întoarse repede, scuturându-și palmele cât niște cazmale. Și acuma, spuse bătrânul, ia niște bani și du-te cu fetița la gară, să-și cumpere o ciocolată. Tili o prinse de mână : — Numele tău e Smaranda, nu-i așa ? Ea încuviință, fâstâcindu-se, apoi o zbughi după șuierul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de preferință zăpadă. Puțurile erau căptușite cu nuiele. Păcura era scoasă în putini de lemn cu cercuri de fier, de care erau atârnate greutăți pentru scufundarea lor. Ele erau scoase la suprafață prin tracțiune animală. Instrumentele de muncă erau rudimentare: cazmale, țiuri și bombe de fier, grele de 10-15 kg, fixate într-o coadă de lemn sau de fier, cu care se lovea piatra pentru a o sparge. Până către cel de-al șaptelea deceniu al secolului trecut, forma de exploatare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură. Îl ascultă, înnebunită de poftă, dând înapoi pielea pentru a expune mădularul în formă de cazma, de un negru-vinețiu adânc, atât de uriaș, încât crezu că nu-l va putea cuprinde cu buzele. Reuși totuși s-o facă, cu o senzație de înecare ce o înmuie de plăcere, în timp ce, simultan, armoniile lui Bach, impregnate de zgomotul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de fum și scoase un țipăt de încântare când pântecele lui păros îi acoperi fesele goale, într-o îmbrățișare strânsă, ca a unei mantii, iar cilindrul violent o străpunse adânc, împingând tot mai puternic din spate..". "Mădular în formă de cazma", "bocănit de copite", "miros de fum"... Sofia visează că se împreunează cu diavolul. În vis, ea se dedă unei liturghii satanice, unui sabat blasfemator, unei profanări a lăcașului de cult. Toate dorințele, toate angoasele sale se învălmășesc în acest vis
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]