577 matches
-
politică îndreptat împotriva unor realități ale vieții sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Moștecismul”, urmărit în toate straturile sociale, în toate instituțiile, este sinonim cu incompetența arogantă, cu lipsa de cinste și de demnitate, cu brutalitatea și obtuzitatea cazonă, cu lipsa de omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
sumară de morală. Câțiva pedagogi și profesori - își amintește P. - făceau parte din lojile masonice de tip scoțian. Printre colegii mai mici se află și viitorul conducător al „nicadorilor”, poreclit „Mucea”, tocilar amenințat de repetenție, disprețuit de ceilalți liceeni. Atmosfera cazonă a școlii nu l-a influențat, totuși, prea mult pe P., temperament funciar anarhic, mereu în ceartă cu regulile date de alții. Idealul de mic gentilom european preconizat de colegiu nu a fost și idealul lui, spirit expansiv, „localist” cu
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
și poetică, Timișoara, 1988; Modalități lirice interbelice, I, Timișoara, 1995; Telecordii și ludisme, Timișoara, 1998; Lecturi (ne)canonice, Timișoara, 1999. Ediții: Mihail Sebastian, Orașul cu salcâmi, pref. edit., București, 1969; Octavian Goga, Poezii, postfața edit., Timișoara, 1984; Gh. Brăescu, Toasturi cazone, Timișoara, 1985; Ion Minulescu, Versuri, postfața edit., Timișoara, 1985. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Opera lui Ion Vinea”, RL, 1972, 40; M. Nițescu, „Opera lui Ion Vinea”, VR, 1972, 12; Vasile Popovici, „Structuri literare”, O, 1981, 26; Dicț. scriit. rom. III
MIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
neștiuți de nimeni, istorie. Semnificative rămân povestirile Căprarul Gheorghiță sau Unul dintre necunoscuți, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuși angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se oprește, de altminteri destul de stăruitor, asupra vieții cazone, fie urmărindu-i consecințele nefaste în rândul simplilor recruți de la țară (Sandu Hurmuzel), fie luând act de corupția și ignoranța militarilor de carieră (Toto-n război), fie punând la stâlpul infamiei politicianismul, demagogia și pretinsul patriotism. Prozatorul merge de cele mai multe ori
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
doar să divagheze pe marginea marilor teme (virtutea, iubirea, cunoașterea, moartea și viața), ci și să actualizeze principiile metafizice tari ale creștinismului în situații neprevăzute. Discursul apologetic are nevoie mereu de slujirea unei rațiuni practice. Nici un balet verbal, nici un marș cazon, nici o acrobatică auto-referențială, nici un gregar „salt înainte”, reflecția teologică în linia tradiției a preferat genurile intermediare. Numai insuflată vertical de rugăciunea sfinților, șlefuită de subtilitatea argumentației filozofice și modelată apoi în fraza poeților, teologia Părinților a putut aduce în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu-și asumă responsabilitatea față de acești membri vulnerabili ai comunității și nici nu sunt capabile să ia măsuri eficiente de prevenire a instituționalizării. Studiul a confirmat situația anormală și paradoxală a mediului instituțional de tip rezidențial: un mediu de tip „cazon”, marcat de violență, mai ales în raport cu cei nou-veniți sau de vârstă mai fragedă, dar, totodată, un mediu care, prin protecția pe care o oferă, rupe contactele cu societatea reală. De aici, șocul acuzat și resimțit de majoritatea subiecților în momentul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
regimului, Înainte de intrarea În MAI, persoanele scoase din producție trebuiau să treacă prin scurte stagii de perfecționare militară. școlile de ofițeri și subofițeri unde erau repartizate aceste viitoare cadre ofereau cursuri de bază despre regulamentele militare În vigoare, cerințele vieții cazone, sistemul militar În ansamblu. Studii militare la intrarea În MAI Frecvență Procent Procentul validat Procentul cumulat școala de subofițeri 6 6 6 6 școala de ofițeri 60 60 60 66 academia militară 1 1 1 67 altele 5 5 5
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Mircea Mihăieș: După părerea mea, era chiar un semn bun, pentru că dacă s-ar fi Început cu PDSR, ar fi fost Învinuiți imediat de răzbunare - or, eu cred că un rigorism (pe care Îl Înțeleg ca legalitate, nu cu conotația cazonă pe care o are uneori acest termen) era salutar În acea perioadă. Vladimir Tismăneanu: Da, dar Însemna retragerea PD-ului din algoritm și asumarea practică a riscului. Ceea ce nici nu ar fi fost atât de tragic și nici nu s-
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
viața militară, cuprinse în volumele Vine doamna și domnul gheneral (1918), Maiorul Boțan (1921), Cum sunt ei... (1923), Doi vulpoi (1923), Schițe vesele (1924), ultimele două premiate de Societatea Scriitorilor Români. Intrigat și revoltat de formele și (non)sensurile existenței cazone, de carențele ofițerilor, de unele aspecte ale relațiilor dintre grade, autorul prezintă, într-o manieră ironică, tăioasă, situații și tipuri specifice mediului. Colonelul sau generalul reprezintă chintesența defectelor militarului de profesie, produsul finit al involuției, care își etalează cu superbie
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
un orășel de la Dunăre, în a cărui letargie și torpoare știrea despre vizita generalului la regiment are efectul unui ciclon, care dezlănțuie o agitație febrilă. Deciziile cu ton marțial luate de colonel, elaborarea unor ordine scrise cu un sever aspect cazon, dar cu o expresie ignară și cu un conținut pueril, incoerent sunt de o ilară elocvență. Comedia crește în intensitate, toată zbaterea, pregătirea minuțioasă, spaima de „superior” devin ridicole și sunt potențate la maximum de o ultimă zădărnicire a tuturor
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
pref. B. Elvin, București, 1958; Opere alese, I-II, îngr. și introd. Niculae Gheran, București, 1962; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Niculae Gheran, București, 1965; Unde dai și unde crapă, îngr. Niculae Gheran, postfață G. Dimisianu, București, 1971; Toasturi cazone, îngr. Simion Mioc, Timișoara, 1985; Unde stă norocul, îngr. și postfață Ioan Adam, București, 1989. Repere bibliografice: Mihail Sadoveanu, Mărturisiri, București, 1960, 60; Lovinescu, Scrieri, I, 313-333, II, 248-253, III, 358-359, V, 224-237, VI, 240-242; G. M. Vlădescu, „Maiorul Boțan
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Pintilie. Pentru activitatea lui literară, B. a fost distins cu Premiul Academiei (1971) și, de mai multe ori (1968, 1973, 1979), cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În literatura satirică și umoristică mai veche, subiectele erau luate din lumea mahalalei și lumea cazonă. B. și alți prozatori satirici postbelici își caută temele în spațiul comerțului socialist, al administrației publice (birocrația) și al căminului. Gestionarul necinstit și patetic, vârstnicul adulter, femeia filosoafă și infidelă, amici care se „magnetizează” și povestesc, la cârciumă, întâmplări ieșite
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
cele trei volume de proză. În acestea, totuși, fac notă distinctă unele pagini de jurnal intim și câteva tablete lirice, nu lipsite de o anume sensibilitate și dovedind chiar un efort de stilizare, precum și o serie de schițe din mediul cazon. SCRIERI: Teatru ostășesc și sătesc, pref. A. Saegiu, București, 1906; Minorii, București, [1909]; Din virtuțile neamului, București, 1913; Sclipiri patriotice, Focșani, 1914; Spre lumină!, pref. D. V. Țoni, București, [1939]. Repere bibliografice: E.D.F. [Emil D. Fagure], „Minorii”, piesă în 4
BACALOGLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893). Din 1893 până în 1895 e director al „Adevărului literar”. În anul 1895 scoate „Moș Teacă”, subintitulat „jurnal țivil și cazon”. Cu o fantezie neastâmpărată, și-a născocit o sumedenie de pseudonime, care de care mai năstrușnice (ca, de pildă, Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse și bufonerii, B. era
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
criteriul estetic. Cu excese și confuzii, B. poate fi socotit printre precursorii orientării marxiste în estetica românească. Fără interes sunt încercările de critică literară. În literatură, B. rămâne, în fond, același publicist. A scris schițe, nuvele, un început de „roman cazon”. Poeziile de factură intimistă sunt naive, versificatorul simțindu-se mai în largul său în rostirea umoristică. Accentele sentimentale, romantice (în lirica erotică e un eminescianizant) lasă locul treptat pornirilor de sarcasm și vehemență. Cele câteva traduceri - din Maupassant, Turgheniev, Théodore
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
militară, ancorează în tematica predilectă a autorului, angrenat în campania antimilitaristă din epocă. Spiritual, caustic, cu un gust pronunțat pentru caricatură, B. este un Daumier al prozei satirice românești. Moș Teacă (1893) e o șarjă enormă a mentalității de tip cazon. Inspirându-se din creația lui Charles Leroy, Le Colonel Ramollot, scriitorul a fost acuzat că ar fi comis un plagiat. Moș Teacă apare însă ca un personaj de cea mai autohtonă proveniență, ieșit dintr-o cazarmă românească. Pe cât de grotesc
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
ziarul, și anume la pagina sportivă. L-am invitat să renunțe, probabil la o decizie dragă: aceea de a nu mai semna cu pseudonim și, astfel, cunoscutul Alexandru Prahoveanu devenea recunoscutul Alexandru Poamă. Presa studențească era altceva decât rigoarea, uneori cazonă, a Studioului de Radio Moldova. Între furcile caudine ale unei cenzuri labile, intransigentă cu cuvintele și generoasă cu ideile (sau invers), presa studențească ieșeană se citea și se scria printre rânduri. Revolte înăbușite, inițiative culturale debordante, simboluri cu descendență elitistă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o numise cu un cuvânt special. Se hotărî să citească în întregime carnetul, de la început, dar pe prima pagină găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun fel semnificația. Acest ritual cazon, al numărării cu înfrigurare a zilelor, se încheia pe data de 18 septembrie, în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o numise cu un cuvânt special. Se hotărî să citească în întregime carnetul, de la început, dar pe prima pagină găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]