3,719 matches
-
traumelor psihice în alcool săvârșesc o gravă eroare. Alcoolul nu alină, el distruge. Întrebare Oare când vom avea și noi, românii, o Justiție competentă, harnică și corectă? Viciu Consumată în exces, cafeaua dăunează sănătății. Răul este și mai mare când ceașca de cafea este însoțită de țigară. Pericol E bine să te ții cât mai departe de oamenii vicioși. Pericolul de contaminare este iminent. Neputință Dacă viciul s-a înrădăcinat adânc voința devine neputincioasă. Coexistență Bunătatea și răutatea coexistă în fiecare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
hoteluri confortabile și chiar case de odihnă? Pensionari Din păcate, mulți dintre condamnații la privare de libertate s-au obișnuit cu excelentele condiții din închisori, au devenit pensionari ai acestora și au renunțat definitiv la viața în libertate. Savoare O ceașcă de cafea capătă alt farmec dacă este savurată concomitent cu o țigară și asezonată cu o bârfă împreună cu vecina sau prietena. Sărac Sărac cu duhul înseamnă minte puțină, nu sărăcie sufletească. Timpul În copilărie și adolescență trăim senzația că timpul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
se ofilește, sub apăsarea unei tendințe universale de risipire. Așa se explică de ce actele care tind spre o creștere a dezordinii se petrec cu o mai mare ușurință decît cele în sens invers. E mult mai ușor să spargi o ceașcă decît să o modelezi. E mult mai lesne să faci murdărie decît să păstrezi curățenia. E mult mai firesc să încîlcești firele de telefon sau ale altor aparate electrice decît să le păstrezi neamestecate. Efortul pe care îl faci ca să
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
le cunoștea și să citească altele din volumele de pe masă. Auzi: Înseamnă că cele auzite de mine sunt adevărate, iubești poezia, mergi la un cenaclu și scrii versuri. Așa este, dar de unde știți? Gata cafeluța! Poftim! Pe masă tronau două cești mari din porțelan chinezesc pline ochi cu cafea a cărei aromă cucerise tot spațiul apartamentului și ceva din casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Boierescu, cele mai frumoase voleibaliste din Bacău, cunoscute și prin libertinajul lor, cea mai mică, l-a invitat la un dame tango și cu un anume șarm și experiență l-a invitat la bar, au băut câteva pahare servite În cești de cafea, trucul era acceptat tacit de barman și reușea să-i păcălească și pe antrenori. Lumina din bar era ușor estompată, se dansa frenetic, languros, iar Rică a fost acaparat total de Viorela, puștoaica răpitoare ce devenea din ce În ce mai curajoasă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru, cele patru gambe de cristal sunt împreunate într-o sculptură de rodin, așezată în grădina dragostei tale, la răsărit. nouă în al doilea loc: pentru că focul stă acum deasupra cerului, nu te lăsa orbit, ci învață să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mă! Nu bănuia că și drumul fericirii poate fi unul al necunoscutului, că speranțele sale, către care tindea, puteau deveni iluzorii, cât timp soarele ei adevărat nu răsărise încă. 4 A flându-se într-o zi la o șuetă, la o ceașcă de cafea și la o țigară acasă la Simona, aceasta îi mărturisi colegei sale că a comis ori cea mai mare neghiobie din viața sa, ori o faptă care i-ar îndulci existența. Simțea că a venit timpul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Să vezi ce cântec o să iasă. Drăgoi chiar pregătea un cor pe patru voci, glumi ea, dar n-avea o partitură potrivită. Acum o are! Izbucniră amândouă într-un râs molipsitor, de se zgudui până și măsuța pe care erau ceștile de cafea. Dacă n-ar fi fost atente, s-ar fi răspândit pe covor bunătatea de cafea și zațul din cești... * În zilele ce urmară, Ema și Gina constituiră două bisericuțe ad-hoc în cadrul cărora serviră proaspăta veste ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
potrivită. Acum o are! Izbucniră amândouă într-un râs molipsitor, de se zgudui până și măsuța pe care erau ceștile de cafea. Dacă n-ar fi fost atente, s-ar fi răspândit pe covor bunătatea de cafea și zațul din cești... * În zilele ce urmară, Ema și Gina constituiră două bisericuțe ad-hoc în cadrul cărora serviră proaspăta veste ca pe o prăjitură. În loc de glazură obișnuită, ele o îmbelșugară cu multe epitete ornante. * Trecură câteva săptămâni bune. Colegele o puseră pe Simona sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o puse pe o măsuță din fața biroului, turnă licoarea galben-aurie în pahare, în tot acest timp studiindu-l pe colegul său care, după fizionomie, nu părea să fie în largul său. După câteva minute își făcu apariția secretara care aduse ceștile cu cafea. Mai doriți ceva, domnule director? Nu, Ancuțo, mulțumesc. Dacă mă caută cineva, să vină mâine. Astăzi nu mai primesc pe nimeni. Fata ieși lăsând în urmă un zâmbet abia perceptibil. Directorul ridică paharul fără ostentație, încercând să încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebat dacă am cafea (a ei se terminase), Însă a trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu beau cafea, dar că am, În schimb, cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de a sta la o masă, lângă o cafea, cu un om care admiră la dumneavoastră multe lucruri, dar în primul rând delicatețea, seriozitatea. - Ce anume am putea discuta? - Vom găsi. Sunt atâtea teme ce se pot găsi într-o ceașcă de cafea! - Nu cred că am să pot. - Observ că aveți un contract nelimitat semnat cu acest NU. A devenit această negație un fel de paznic de zi și de noapte al dumneavoastră, bănuiesc. De ce vă temeți? - Adevărul e că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă el pe un ton imperativ, ca unei străine. Din cele câteva cuvinte, Olga simți că înnegurările de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pieptului, era așa de tare, că aproape îmi crăpa sternul și a trebuit să plec. Un timp n-am mai știut nimic de ea, doar îmi închipuiam cum cresc goblenurile în jurul ei. O vedeam în fotoliu numărând găurile lângă o ceașcă plină cu lapte cu cacao. Apoi mi s-a spus că s-a mutat mai aproape de oraș și de spital. M-am dus s-o văd în noua ei casă. În gură aveam un gust amar ce-mi provoca o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
film despre viața altcuiva. Nu se putea gândi decât la banalitatea prin care se caracteriza propria viață. În timp ce i se scotocea prin bibliotecă, răsfoindu-i-se cărțile, colecțiile de reviste, albumele cu fotografii și vederi, Vladimir își mai turnă o ceașcă de cafea și așteptă cuminte să i se spună ce să facă. Portarul își încheie declarația și se retrase. Unul din agenți îi făcu semn să fie atent și începu interogatoriul. — Ce ai de declarat în favoarea ta? — Dar ce am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca din datorie. Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea se simți puțin ocrotită și asta îi făcu bine; însă mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede. Se mai opri un pic lângă cruce, dar nu ca să plângă acolo, ci ca să culeagă o așchie de lemn căzută lângă perete. Atunci unchiul a început să tușească, noi ne-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu clipeau, doar se umezeau în lumină. În aerul închis transpiram ca și el, iar ochii noștri se umezeau la fel ca și ai lui. Se apropia ora zece și nu știam ce să facem. La bucătărie, mătușa Aura spăla ceștile de cafea. Toți voiam să ne întoarcem la viața noastră de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu știam ce să facem. La bucătărie, mătușa Aura spăla ceștile de cafea. Toți voiam să ne întoarcem la viața noastră de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]