3,622 matches
-
luările peste picior Începuseră să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care se văd aicea nu-s uriași, ci mori de vânt, iar ceea ce iei dumneata drept brațe sunt aripile, care, Învârtite de vânt, mișcă pietrele morii. M. Cervantes - Don Quijote de la Mancha Pot spune că a fost o dimineață oribilă. Cu ceafa lui porționată În valuri de grăsime, șeful mi-a dat vestea concedierii În felul său foarte original, privindu-mă cu spatele, În timp ce mâinile sale, cu palmele Împreunate deasupra feselor mari, mișcau din degetele agitate continuu, ca niște viermișori colcăitori. Fără
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă toropea câte puțin, abandonândumă În propriul eu. Căzusem În plasa dulce a unei stări de spirit nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam mai știut nimic. M-am trezit cu o durere neînchipuită după ceafă și cu usturimi groaznice pe tot corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se topiră în cordonul ce-i strângea mijlocul. Mara puse geamantanul jos, scoase batista din poșetă și își șterse fruntea, apoi nasul, buza superioară și ceafa. Căută în poșetă două monede pentru bilet, degetele lăsară urme umede ca niște amprente în pielea poșetei. Mara puse batista și biletul în primul compartiment, trase fermoarul și se duse mai aproape de trunchiul copacului. Acum doamna Aurelia se uită la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn cu o servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sau două și ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să realizeze pericolul spre care se îndrepta cu fiecare silabă pe care o scria, pentru că, pe măsură ce textul curgea pe foaia de hârtie, el era furat de intrigă și îi era de-a dreptul imposibil să vadă țeava revolverului îndreptată spre ceafă. În acel moment, celălalt trase două gloanțe în dreptul fotoliului din fața biroului improvizat. Apoi dispăru în noapte cu geamantanul într-o mână și cu pardesiul în cealaltă. Trăia o plăcere nouă, perversă și murdară, plăcerea de a se desprinde de tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deschidă. În secunda următoare simți răceala peretelui pe obraz. Fu îmbrâncit, percheziționat și legitimat. Nu avea voie să se miște și cu atât mai puțin să se întoarcă. O mănușă din piele îi cuprindea ca o gheară imensă gâtul și ceafa. Îi era imposibil să scoată un cuvânt. După ce s-au convins că nu avea asupra lui decât o pijama transpirată, agenții i-au permis să se așeze. Era în privirea lor ceva ce îl îndemna să se tot justifice asupra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tot apropiau de noi, iar aerul, cu fiecare respirație a lui, se făcea din ce în ce mai puțin. Toți simțeam cum pe frunte ne apăruseră bobițe de transpirație, care apoi o luară în jos spre tâmple și spre obraji, întinzându-se până spre ceafă. Ne uitam cu coada ochiului unii la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau și se adânceau mai mult între riduri. În jurul patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mijloc. În spatele meu un bătrân proaspăt bărbierit se împinge să prindă bara de pe scările autobuzului. — Hai, duduie, fă pași pe scăriță. Am închis ochii și mi-am ținut o secundă respirația. Un miros greu de tutun putrezit îmi bătu în ceafă. Mâna mea trăgea bara mai aproape, atingând din greșeală mâna cu degetele îngălbenite a bătrânului. Cu coada ochiului o cercetam pe cucoana din stânga. Buchetul ei de crizanteme răspândea un miros aproape grețos. Tijele cu măciulii albe în vârf erau ținute
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alături de sărăcăcioșii cartofi, care-i completau meniul zilnic! Într-o seară și-a zis:gata, pe mâine - la frigare! și, mâine de dimineață, a luat un cuțitoi în mâna stângă, iar cu dreapta voi să-l apuce, pe Groh, de după ceafă. N-a mai putut. Ceafa îi devenise de necuprins în mâna stăpânului. Mai cu seamă, că, Groh văzuse cuțitoiul care îl amenința. Ăsta s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
completau meniul zilnic! Într-o seară și-a zis:gata, pe mâine - la frigare! și, mâine de dimineață, a luat un cuțitoi în mâna stângă, iar cu dreapta voi să-l apuce, pe Groh, de după ceafă. N-a mai putut. Ceafa îi devenise de necuprins în mâna stăpânului. Mai cu seamă, că, Groh văzuse cuțitoiul care îl amenința. Ăsta s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
roșie. Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă și monotonă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi și aș fi vrut să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele i se înlățuiseră de ale mele și brațele i se lipiseră de ceafa mea, atât de bine, că eram unul, ca masculul și femela de mandragoră. Ardoarea tandră a acestei cărni proaspete și tinere pătrundea în mine, aspirată de toți atomii corpului meu în flăcări. Târfa mă absorbea ca pe o pradă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și io o vorbă, ce? Matale ai zis alta și ne-am lămurit. Mai e probleme? Io zic că nu și mai bine o dăm la pace. O să mai vină, ele, și alte șuste. Păi, umblăm să ne stricăm la ceafă din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu care mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot n-a mai apărut. O fi în grevă sau s-a certatără cu domnu' director, că n-a mai vrut să le lase nimic data trecută?" "Nu-i în grevă. Da' nu-i esclus să să fi stricat la ceafă cu dom' Ciucurel. Am fost dă față cân' s-a luat în gură cu ei, că prea să ridică cu pretenții. Aci, are și el dreptate. Păi io te cinstesc și tu vii să-mi bați obrazu' că n-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o inventivitate excepțională, avea să-și numească țara după numele unei cățele decedate prin înecare, după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte. Parcă-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă pe ceafă. Orice propoziție o începe cu “evident”. Spuneți că v am trimis eu. Știți câte livrele vă trebuie? Sper să aveți o listă, totuși... Știți unde e Teatrul Z., nu?” Capitolul II. Sunetele prelungi de corn 1. 13 noiembrie ’80. Inginerul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al doamnei General, care, chiar dacă nu-l observase, îl simțise intrând. Într-adevăr, n-avea cum să-l vadă, deoarece ea stătea în pat, cu ceafa spre ușa dintre camere. Karin-tante îl aștepta citind la veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pișcăcios parcă devenise peste noapte, și mai înțepător. Să fi stat cu geamul deschis, se răcea prea tare apartamentul și tot nu se aerisea. Gerard îl deschidea totuși în reprize, mai ales când simțea că-l doare prea tare, în ceafă. Coralia îi dete mătușei un calmant și aceasta adormi urgent. Într-un târziu, interesat de soarta mătușei, Gerard îndrăzni s-o întrebe pe Coralia dacă o mai surprinsese pe Karin vreodată, într-o astfel de postură. Știam - îi răspunse tânăra
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Atunci hai să-l vedem cum mai arată - a pus mâna pe clanța ușii Cotman. La vederea celor doi, Hliboceanu a vrut să se ridice de pe pernă cu repeziciune, dar s-a oprit la jumătate de drum, ducând mâna la ceafă. Ce s-a întâmplat, Vasile? - a sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare locul loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că ești vindecat? Oleacă de răbdare! - l-a liniștit Cotman, cu zâmbetul pe buze, cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la comandă și au strigat din răsputeri, odată cu detunătura puștii: Stați așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat Cotman, cu mare îndârjire. Uite-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
căuta să-i dea la gioale, când Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham, briciul. Ascuns după un fișet de medicamente, Sitting Bull extrase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat de scârțâitul frânelor, de claxoanele puternice și de sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]