477 matches
-
așteptat până acum, o să vin eu la dumneavoastră, Îi zic eu. Pun receptorul În furcă, iar o lumină plină de satisfacție se pogoară asupra mea. Apoi Îl sun pe Niddrie, atrăgându-i atenția lui Gus. Îi fac semn să pornească ceainicul. — Aici D.S. Robertson. Despre notificarea dumneavoastră. Ora pe care mi-ați fixat-o, nu-i convenabilă pentru mine, Îi spun eu lui Niddrie. Mi-am stabilit o Întâlnire atunci și nu mi-o pot anula. — Contramandeaz-o. Asta are prioritate, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un bordel din Leith care funcționează sub acoperirea unei saune, sau e oare o saună din Leith care funcționează sub acoperirea unui bordel? Nu contează. Bătrâna Maisie, cea mai experimentată matroană din centrul de afaceri al orașului e acolo, iar ceainicul e pe foc. O stresăm pe Maisie, căci deseori fosta curvă nu se prea bucură când ne vede, dar o curvă pricepută (iar Maisie a fost una dintre cele mai pricepute) este Întotdeauna o actriță minunată, așa că suntem tratați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o pizdă pe conductă, dar cu siguranță că asta vine din receptor. Îl văd pe Gillman Într-un colț lângă chiuvetă cum ridică ceașca mea cu Hearts și gesticulează spre ceainic cu mâna liberă. — Shirley, spun eu concis. Verific dacă mai am Kit-Kat În sertar. Încă mai am câteva. — Bruce... trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mână. — Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bune? O abordare imparțială. Mărește credibilitatea și În politică și În relații! — Ți-am spus. Am plecat. Pa. — Pa. Pun receptorul jos. Ce-o vrea vaca asta bulangioaică de la mine? Avem și așa destule necazuri de rahat. Mă duc la ceainic, unde Gillman și Ray Lennox stau la discuții. — Gascoigne a avut dreptate, până și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea liberale aiurite. Dacă iea depășește limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și găsit În modul cel mai neașteptat acolo unde toată suflarea poate avea acces fără restricții. Ar putea dacă, măcar din cînd În cînd, s-ar lăsa la mila Domnului. cutia milei - prin gazonul schitului bănuți risipiți Doina Bogdan Wurm Ceainicul de-argint teiul Înfloritbunicul nu mai vinde ceainicul de argint Cornel C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită și ceainciul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unde toată suflarea poate avea acces fără restricții. Ar putea dacă, măcar din cînd În cînd, s-ar lăsa la mila Domnului. cutia milei - prin gazonul schitului bănuți risipiți Doina Bogdan Wurm Ceainicul de-argint teiul Înfloritbunicul nu mai vinde ceainicul de argint Cornel C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită și ceainciul argintat care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cutia milei - prin gazonul schitului bănuți risipiți Doina Bogdan Wurm Ceainicul de-argint teiul Înfloritbunicul nu mai vinde ceainicul de argint Cornel C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită și ceainciul argintat care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină care Împletește impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul va trece și prin iarna care vine. Sigur, Închipuirea generoasă poate broda pe păsuirea provocată de răbufnirea teiului care convoacă vechi amintiri legate de alte vremuri mai pe măsura vechiului ceainic. Dar firul mai subțire, mai delicat și mai glumeț este cel care face șarmul poemului. sfârșit de varăîntre noi n-a fost nimic nici măcar cămașa Ildiko Juverdeanu Jocul de cuvinte care minimalizează, neagă, reneagă mucalit și Împletește sugestii care culminează
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prea ocupați cu slujba pentru a face copii. Apăsă pe telecomandă și aprinse televizorul. Se deschidea automat pe canalul Bloomberg, la emisiunea de știri financiare, iar Nieve ascultă rapoartele de piață din Europa și Asia în vreme ce turna apă fierbinte în ceainicul micuț ca să-l încălzească. Roti apa prin vas și măsură două linguri de foi de ceai, observând în același timp că nivelul pieței crescuse și că chinezii semnaseră cu SUA un alt tratat comercial. Turnă apa care acum fierbea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Voia să vină. Dar nu era sigură dacă motivele ei pentru a veni se schimbaseră vreun pic. —Ceai? Darcey fu trezită din gândurile sale de o femeie înaltă, cam de vârsta ei, care avea în mâini o tavă cu un ceainic de argint, la fel ca și zaharnița și urciorul de lapte; cana și farfuriuța erau din porțelan. —Mulțumesc. Andrea așeză tava cu grijă pe masă. Era nemaipomenit de frumoasă, cu o piele netedă ca porțelanul, cu ochii de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
decât Înainte. Mi-am ridicat mâna și i-am luat sânul mare În căușul palmei și nu după mult timp i-am prins sfârcul Între degete. Nu era greu de găsit, căci era la fel de tare ca și țumburușul capacului unui ceainic, și la fel de mare. Atunci ea se Îndepărtă spunând: — Poate c-ar fi mai bine să ne oprim aici. — Dacă intenționezi să Împiedici umflătura, e prea târziu. Ochii ei se plimbară ușor asupra mea când i-am zis asta. Roșind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Darren se ațintiră asupra ușii deschise de la bucătărie și apoi din nou asupra lui Logan. — Darren, se auzi iarăși vocea femeii. Ce ne facem? Umerii tânărului se lăsară În jos. — E-n ordine, mamă, zise el. De ce nu pui tu ceainicul pe foc? Se dădu Înapoi și-i lăsă Înăuntru pe Logan și pe polițistă. — În mijlocul podelei din camera de zi era un moman de pungi de cumpărături. Logan deschise una și găsi Înăuntru haine nou-nouțe pentru un copil mic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de uși și trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia. Nu contează. Mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nerăbdător ca și noi să plece din ploaie. Mergem Înăuntru, domnule Nicholson? Să știți, e totul bine și uscat la noi la secție. Putem să vă ducem Într-acolo. După două minute, stăteau Într-o bucătărie mică și verde, ascultând ceainicul care fierbea. Pe dinăuntru, era o casă destul de drăguță, asta dacă nu te deranja să te Împiedici de cineva. Pereții erau acoperiți cu tapet cu model, margini și frize, covoare oliv scumpe, picturi mari În ulei, produse În masă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de metal În urechi cât să declanșeze toate detectoarele de metal de acolo și până-n Dundee. Ați decorat-o singur, nu-i așa? Nicholson murmură ceva despre soția sa care ar fi ținut morțiș la aspectul acela. Totul era asortat: ceainic, prăjitor de pâine, blender, suprafețe și cuptor. Toate verzi. Până și linoleumul era verde. Parcă se aflau Într-o mlaștină imensă. Cele două plase stăteau pe masă. — Ne uităm Înăuntru, domnule Nicholson? Logan le deschise și fu surprins să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bun, Miller nu scoase mai multe decât reușise inspectorul Insch. Subiectul În sine Îl făcea pe Hoitar să fie nervos. Agitat. Nu era bine. Erau lucrurile lui moarte. I le luau. — Hai, Bernard, spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare, aruncând cu zgomot pe podea o farfurie cu ciocolățele digestive. O pereche de ochi sălbatici Îl țintuiră pe Logan. — Ești polițist! Îmi fură lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama ta. Mai ții minte? Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse ea, atingând brațul Hoitarului cu o mână dolofană acoperită de inele. E-n regulă. Totul o să fie bine. O să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mult decât o caravană glorioasă, o cutie albă dreptunghiulară, murdară, pe exteriorul căreia era scris „POLIȚIA GRAMPIANĂ“ și cu o cameră de interogatoriu mică, despărțită În interior. Restul spațiului era ocupat de două birouri, un cuptor cu microunde și un ceainic. Acesta din urmă era În funcțiune În permanență, umplând camera dătătoare de calustrofobie cu nori denși de abur alb. Echipele de căutare nu prea aveau succes, iar zăpada Înghițea Înfometată dovezile care existau, iar vântul mătura parcul, umplând fiecare scobitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ușă, primind cât un val de aer rece În rinichi de fiecare dată când chestia se deschidea și un alt trup Înghețat se Împleticea Înăuntru, tropăind ca să-și curețe picioarele de zăpadă pe covor și privind cu poftă spre ceainic. Tasta În continuare la un laptop, o listă a delincvenților sexuali din oraș derulându-i-se În fața ochilor. Dacă aveau noroc, găseau pe cineva care să locuiască sufient de aproape de parc cât să facă din acesta un teren activ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nasul ca o cireașă, obrajii ca merele și cu buzele ca două fâșii subțiri de ficat vinețiu. Insch Își luă privirea de la Logan pentru a trece asupra lui Watson, pentru ca apoi să revină. Igonrând privirea inspectorului, cuprinse cu mâinile Înmănușate ceainicul, furând de la acesta cât de multă căldură putu. — Trebuie să fie ceva, spuse Logan, privind cu atenție harta, lovindu-și din nou dinții de sus cu markerul albastru, ceva ce nu vedem noi. Un motiv pentru care copilul acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prima țintă care i se oferise de la dispariția copilului MacCreath. — Ăăăă..., spuse Watson când Insch făcu o pauză ca să respire. Inspectorul Îi aruncă o privire atât de plină de ură că aceasta făcu realmente un pas Înapoi, ținând la piept ceainicul fierbinte ca pe un scut. — Ce? mugi el. — Sunt toate Întreținute de consiliul local? spuse ea cât putu de repede. Logan se Întoarse din nou către hartă. Avea dreptate. Absolut fiecare loc pe care Îl marcase era administrat de Direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trei ani la Craiginches pentru posesie În scop de comercializare, dar el măcar Își dădea naibii silința! Când aburul care i se ridica din spatele pantalonilor deveni prea fierbinte să-l Îndure, Watson se-ndreptă către bucătărie ca să pună pe foc ceainicul, din nou. Nenumăratele căni de ceai erau singurul mod prin care se puteau Încălzi În casa aia ca un frigider nenorocit. Bucătăria nu era prea mare, doar un pătrat de linoleum cu o masă mică În mijloc și suprafețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Vrei cu pui și ciuperci, vită și roșii, sau curry picant? Watson o luă pe cea cu pui, iar Rennie pe cea de curry: acra doamnă Strichen trebuia să ia ce rămăsese. În timp ce tăițeii se Înmuiau În apa fierbinte din ceainic, agentul Rennie Îi povesti despre excursia sa la magazine. Una dintre mașinile lui Insch era parcată la intrarea pe strada de vizavi de magazine, iar el vorbise preț de câteva minute cu ocupanții acesteia. Erau din Bucksburn, aflat mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi spre bucătărie și-ndesă În coșul de gunoi cutia ei de tăiței goală, fără să se mai deranjeze să aprindă lumina. Ce pierdere de vreme era totul! — Jackie? Pune și tu ceainicul la fiert, dacă tot ești acolo. Watson oftă. — Și de ce ziceai c-a murit ultimul tău sclav? — Lapte și două de zahăr, da? Bombănind, umplu la loc ceainicul și-l puse la fiert. Eu am făcut ultima dată, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]