4,822 matches
-
fost utilizate fotografiile mele... Desenele din această colecție înfățișează modelele ce i-au pozat lui N. Tonitza la Balcic, în primăvara anului 1936. Cu bețișorul, cîteodată și cu pensula, înmuiat în tuș negru, sunt desenate pe un pergament de culoarea cerii, pe care artistul îl numea ,,hîrtir de măsline". Trăsăturile, nuanțate de la o infinită delicatețe pînă la forța unor masive conture și accente, alcătuiesc arabescul care cuprinde formele în plină lumină. Sugestiile de ambient sunt reduse la cîte o linie, la
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
Ea avea prima strană, fiindcă era ctitor. Și lângă prima strană mi-adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte subțire și se desfăcea. Pe măsură ce evangheliile avansau în lectură, noi stingeam lumânarea și o aprindeam. Mie îmi plăcea foarte mult, o spun cu toată sinceritatea. Nu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
fiindcă era ctitor. Și lângă prima strană mi-adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte subțire și se desfăcea. Pe măsură ce evangheliile avansau în lectură, noi stingeam lumânarea și o aprindeam. Mie îmi plăcea foarte mult, o spun cu toată sinceritatea. Nu înțelegeam despre ce e
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte subțire și se desfăcea. Pe măsură ce evangheliile avansau în lectură, noi stingeam lumânarea și o aprindeam. Mie îmi plăcea foarte mult, o spun cu toată sinceritatea. Nu înțelegeam despre ce e vorba, dar îmi plăcea că stingeam și aprindeam
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
și o eșarfă. Blitzul o privește și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu continui să o privesc semiobscur și ea merge în tihnă pe podea, printre cioturi și bobițe de ceară. Îi ating cu degetul o șuviță din păr, o sprânceană - ușor ca și cum peste corpul ei ar curge o apă fierbinte. Ea își trece mâna peste coaste și ascultă cum la robinetul din baie curge apă rece. Suma lucrurilor care acoperă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
hrană pentru animale. Au fost descoperite și oseminte de animale ,ceea ce indică ocupația cu creșterea animalelor domestice: bovine, ovine, caprine, porcine:Gorne. Moldova Veche.Dintre animale predominante erau bovinele. Alte ocupații din domeniul agricol: viticultura, grădinăritul, apicultura, vânătoarea și pescuitul. Ceara, seul și alte grăsimi naturale erau folosite frecvent la iluminatul locuințelor. MEȘTEȘUGURILE Prelucrarea metalelor. O activitate care s-a bucurat de mare prețuire în cadrul societății geto-dace , continuând și în perioada migrațiilor era valorificarea resurselor miniere ale solului și ale subsolului
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
invită oamenii la ceremonie, oferindu-le o sticlă de rachiu. Cei care acceptă să bea sunt așteptați la nuntă. Nunta durează cel puțin două zile, incluzând toate datinile aferente. Înainte de ceremonie, când mirele se duce la părinții miresei ca să o ceară, I se aduce mai întâi o bătrâna din sat, apoi o fetiță și abia la urmă mireasa. În biserică mireasa aruncă un număr de boabe de mac pe jos. Se spune că mireasa nu va avea copii atâția ani câte
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
la îndelung comentatul triptic al lui Nicolae Manolescu (Literatura română postbelică): "și dacă tot ne-am oprit la absențe (marea pricină de scandal a cărții), să ne întrebăm de ce a fost salvat în noua arcă manolesciană Dumitru Popescu (Muzeul de ceară), în absența unor nume precum Petru Popescu, B. Nedelcovici, Mihai Sin, Al. Papilian, Dana Dumitriu, Maria Luiza Cristescu, E. Uricaru, Radu Mareș, inclusiv (dacă tot vorbim de Dumitru Popescu) Titus Popovici ori P. Sălcudeanu (între paranteze fie spus, eu unul
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix/ vor tresări codrii plecîndu-și frunzișul// ochii
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
ť". O rasă de compătimit blînd, homunculii... Una din poveștile despre eu, aceea dintre Diana și Emil, are memoria crizelor generației (a se vedea Romanul adolescentului miop), într-o montură teatrală, de scenetă de-o parte imobilă, cu personaje de ceară (rude cu nehotărîții și netrăiții lui Bonciu și Fântâneru), de partea cealaltă absurdă. Filosofii complicate, cum proza n-a cunoscut pînă în anii ei buni, interbelici, și nici atunci pe toate drumurile, construiesc această perspectivă a lui eu: "Mă vedeam
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
preferând virtutea izvorului de a primeni și a crea stăruitor: creație plină de bucurie chiar și atunci când pare chinuitoare. În definitiv, tinerii coriști din Preludiu sunt aidoma fructelor ce se consumă înainte de a se coace, alcătuind o dulceață fină ca ceara care primește toate amprentele puternice și nu păstrează nici una. Sunt cu toții un Proteu ce se metamorfozează în orice, un cameleon care ia orice înfățișare. De aici gradul înalt de adaptabilitate la solicitările ridicate de fiecare lucrare supusă actualizării. Așa se
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
de viață. Cu totul alta este temperatura existențiala a Mihaelei Mâlea Stroe. Ceremonialul unei aniversări ratate face cu ochiul spre melancolia fără leac din șansonetele lui Charles Aznavour: "Un tort, cu lumânări ce ard de-aseară./ Sunt ferecate vorbele în ceară/ și se topesc încet, se sting pe rând.../ Miroase încăperea blând/ A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să vină./ Paharele sunt goale,/ Sticlă plină.../ Discret, pe tortul ne-nceput/ Adoarme-acum și ultima lumină.// E semn că sărbătoarea... a
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
pe ecranul minții se succedau, virtual, dar cu încă mai carnală concretețe, cotoiul (și nu motanul! Felix, cu valetul lui cu ochii mijiți ca la pisoii nou născuți, șobolanul roz, dispărând repede în dosul unei uși, prostănacul cu nas de ceară, iorgovani suplimentari, parlamentari la braț cu dublul lor, lunecau în neant, scârbiți de monotonia profesiei, senatori somnoroși, deputați gripați, șpicherițe, șoferi deschizând portiera, distinși mânuitori de bani, purtându-și cu demnitate cătușele. Mai aveam nevoie să deschid televizorul, de cum perioada
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
literare, dar nutriți cu ardoarea de ucenic perpetuu a convertitului. Prospețimea intervine prin nuanțarea plină de rîvnă cu care e tratat modelul: "Picură-mi, Doamne, timp înviat în inimă, fă-mă îmbrăcat în/ înger. Fă să ardă cu flacăra dragostei ceara translucidă a sufletului meu care este orb./ Stau pe un scaun de un deget, la o masă de o palmă, închis/ în mine, fără să mișc buzele, nebun în luna a noua/ de Ierusalim./ Căci mi-am înhămat limba la
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
cuibul./ Așa încît ceea ce tai de la neam, să împlinești la virtuți." (Epistole, I, 20). Totuși, într-o lume a norocului schimbător, a strînge pînzele prea umflate din calea vîntului e un tribut adus prudenței pe care, într-un tipar de ceară, l-a păstrat, undeva, cultura noastră minoră. Nestatornicia, nebuniile de tot felul sînt sarea vieții și vrăjmașii ei. Asemenea idei, răspîndite, așa-zicînd, pe-a lumii scară-ntreagă, dau prilejul unor largi ocoluri, în care Călinescu se prinde cu bucurie, ajungînd
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
mai cu seamă, înrolați în rîndul prețuitorilor. Portretele pe care le face Călinescu, parte biografie, parte legendă, sînt aidoma celor din Istorie.... Vedem un Tasso înnebunind de presiuni, a cărui față, desenată de Alessandro Allori, are "luciul lumînărilor groase de ceară întunecate de fum." Cervantes apare, ca-ntr-o oglindă șugubață, în versurile lui Macedonski, "cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor literare române": "Eram puternic împărat/ Rîdeam de orice dușmănie./ Prin sufletească poezie/ Domneam de soartă ne-ncărcat,/ Eram puternic împărat
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
mă crezi tu în stare, Dumitre. Nici măcar că am fost un strașnic vânător... S-o aduci așa din vorbe mai treacă-meargă, dar că ai fost vânător, și încă unul strașnic, asta n-o mai cred nici să mă picuri cu ceară. Dacă vrei să te convingi, îți povestesc chiar acum o întâmplare de pe când eram vânător, de nu mai închizi ochii trei zile și trei nopți la rând, Dumitre! Pâcule, mai lasă poveștile pentru altă dată, că s-o făcut târziu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
peste deal. Mă chitesc așa, că-n două-trei zile ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste gard, la mătușa Marița. Și-apoi până adunați și faceți voi toate acestea tocmai bine cad și eu c-o traistă de făină, și-ntindem o masă, știi colé, pe săturate. Ei, bună vorbă? SMARANDA: Vorba o fi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acele odăi, care, deși nu sunt spațioase defel măsurate în metri pătrați, asigură, totuși, libertatea de mișcare mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei lumânări de ceară, ce ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era sănătos, atât trupește, cât și mintal, sănătos și încă puternic în vigoarea vârstei sale, Victor suferea spiritual din ce în ce mai tare, căci se consuma în el însuși întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de făcut, în ce ordine să moară și pentru ce, au nevoie de un conducător", un ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se îndreaptă spre figura de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se îndreaptă spre figura de ceară din copac și strigă: "tu ești Conducătorul, tu ești Conducătorul", piața geme de vuietul acestui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se îndreaptă spre figura de ceară din copac și strigă: "tu ești Conducătorul, tu ești Conducătorul", piața geme de vuietul acestui nume, omul este dat jos din copac, este urcat pe cabina unui camion de mare tonaj, am uitat să vă spun că muncitorii au scos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]