1,795 matches
-
deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochii deschiși, ți-ai modelat visele precum Noe și-a cioplit arca. Dumnezeu nu putea gândi potopul pe cât de bine meștereai tu iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra casei, se ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri în armuri, o caleașcă de aur aștepta sub fereastră. În fiecare noapte o luai de la capăt. Visai, copile, te visai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până noaptea târziu, apoi a venit, euforic, la mama să-i arate documentul. Eu ajunsesem cu 4 ore înaintea lui, m-a adus un milițianul cu mașina. Ieri m-ai pus să privesc firimituri banale de viață proiectate pe un cearșaf, în timp ce eu țineam de mână eternitatea. Acum mă trimiți în oglindă să mă caut și să mă culeg, ca apoi să mă depozitez aici, pentru a avea ce să mut mai târziu dincolo. Cât dracu să fie din mine acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în ființă, sunt în vis ce dă pe dinafara gândului, sunt în imaginație ce rebutează visarea. Pentru vise nu trebuie să inventăm incubatoare. De la noapte, visele își iau permis de liberă trecere. Intimitatea memoriei este precum un pat desfăcut, printre cearșafuri iluziile pocnesc muguri. Privești pe fereastră este beznă; în stradă, felinarele respiră a tuberculoză; cerul și-a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului, am poftit-o pe mama, femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru neștiința că merit, mă urăsc... Sigur, voi fi tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un tablou fără ramă: "Evadații de la Socola sunt liberi printre noi." În colțul din stânga, sus, ca o viză de liberă trecere, portretul binevoitor al doctorului Chelemen; dedesubt, la talpa gazetei, într-un chenar negru, fapt divers: paznicul, întins pe un cearșaf alb, își continua somnul, țigara pe jumătate fumată, între degete. Mirosea a piele arsă până în gara Nicolina. (Despre Matei, psihopatul de la Socola, un medic a scris o carte, apoi și-a violat copiii, apoi i-a ștrangulat, i-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul împăturit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de sine! (Omida se numără în numărul frunzelor, omul vegetează pe un cadran de ceas plin cu cifre.) Timpul lui Petru se întâmpla în virtutea semnului. Eternita-tea omului singur, la fel de importantă precum virginitatea îngerilor, nimic de pierdut, nimic de consemnat pe cearșafurile cerului. Timpul lui Petru, cea mai legitimă justificare a morții: cândva, un tramvai nărăvaș a rupt hamurile și s-a urcat în cer, și a înlocuit Carul Mare pe motive de convergență spre nicăieri, și a înhămat luna în locul Stelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cor pe care l-am ascultat vreodată: al broaștelor din pârâiașul care curgea molcom pe lângă sat. Mereu, pe la ora zece seara, broaștele își începeau concertul direct, fără vocalize. Stăteam în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și eu mă pierdeam și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec de lângă el. Te iubesc, spune. Mersi! râd. Înainte de a pleca înapoi, îmi dă un cec cu o sumă enormă pentru colaborarea noastră profesională. Ține să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poată înota. După un timp de joc prin apă, stropinduse, scufundându-se, s-au întors la soare, ca după aceea iar să intre în apă, primii fiind logodnicii care nu mai aveau stare. Cecilia cu Matei au mai rămas pe cearșaf, ungându-se cu spirt mentolat și cu alifie ca să nu facă arsuri. În timp ce Matei o ungea pe spate, cu sau fără voia lui, mâinile i-au alunecat spre sânii fetei. —Ce faci Matei? Ai greșit direcția? l-a întrebat Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu pot de aparatele ăstea. Știi cum ne drăgălim noi amândouă și cum ne strângem în brațe. Mi-e dor de îmbrățișările tale, îi sărută și ea mâna plângând. De cealaltă parte, Matei cu capul pe picioarele ei acoperite cu cearșaful și Alexandru ținând-o de cealaltă mână plâng îndurerați. Medicii și asistentele văzând cât erau de distruși, ca să-i poată scoate de-acolo, că ei n-ar mai fi plecat, i-au încurajat că Cecilia va ieși din comă și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
privind Cecilia, fiindcă va sta el cu ea. A fost cea mai tristă noapte din viața lui. Ieșise din șocul avut de vestea despre accident, dar intrase în haina grea a durerii. Toată noaptea a mângâiat-o pe Cecilia peste cearșaful ce-o acoperea și-a ținut-o de mână sărutându-i-o. Se uita la fața ei de sub aparate așteptând să se trezească, să-i vadă ochii ei frumoși albaștri și surâsul cald. Atâtea gânduri și amintiri i-au năvălit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reproșa și alte rânduri de lacrimi îi curgeau pe obraz. Auzea în urechi zgomotul ușii trântite de Cecilia în momentul în care a plecat și tropotul pașilor ei grăbiți pe scări. Se întreba, uitându-se la picioarele ei imobilizate sub cearșaf dacă îi va mai auzi pașii și când îi va mai auzi? Această întrebare a fost urmată de altele privind neputința lui: Ce-mi folosește că sunt medic, dacă nu pot face nimic pentru femeia vieții mele? Ce rost au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind cefele arse de soare și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
optzeci de grade. Soldatului i s-au legat mâinile și picioarele i s-a introdus un căluș în gură, apoi a fost așezat cu pieptul pe marginea patului cu capul în jos și legat la ochi, apoi învelit cu un cearșaf și, după ce s-a așezat vasul cu lapte fierbinte în direcția gurii la o distanță de două zeci de centimetri, s-a așezat repede o pătură ca să nu iasă aburi. Doctorul a observat operația printr-o gaură făcută în cearșaf
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cearșaf și, după ce s-a așezat vasul cu lapte fierbinte în direcția gurii la o distanță de două zeci de centimetri, s-a așezat repede o pătură ca să nu iasă aburi. Doctorul a observat operația printr-o gaură făcută în cearșaf. După zece minute de la începerea observării, șarpele a ieșit afară din stomacul soldatului, căzând în vasul cu lapte fierbinte și astfel soldatul a scăpat cu viață. După această întâmplare directorul spitalului de la Făgăraș s-a deplasat la Cincu unde s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mea existență. Am fost dus în salonul mare din partea dreaptă și am fost plasat lângă ceilalți. Casa - lucrul acesta l-am aflat mai târziu - avea trei asemenea saloane. Paturile erau așezate pe lângă pereți. Pe fiecare pat erau o saltea, un cearșaf, o pernă, două pături cu dungi albastre și un needucabil. Era ora de somn. După ce mi s-a arătat locul meu și m-am culcat, numărul paturilor și al needucabililor a devenit egal. Deasupra ușii atârna stema Västerbottenului, făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce se vedea din el era de fapt capul, așezat pe o pernă mică, cu broderii. în rest era acoperit de cearșaful alb. în Biblie Lazăr este înfășurat la fel înainte ca Iisus Hristos să-l trezească din morți. E într-adevăr ciudat, am spus, că el a fost cel care a trebuit să moară. în răceala camerei se simțea bine-cunoscutul miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
m-au marcat pe vecie. După cum, în "regim nocturn", n-am să uit cum citeam, prăpădindu-mă de râs, singurul treaz într-un oraș adormit, Serile în cătunul de lângă Dikanka, al lui Gogol, apoi, în notă dramatică, seria Dostoievski, vastele cearșafuri istorico-metafizice ale lui Tolstoi, povestirile și teatrul lui Cehov. Aveam douăzeci de ani, "eludasem" câteva luni din serviciul militar și, oprit de la băutură și exerciții fizice, îmi reorganizasem viața după orarul unui Oblomov obsedat de cărți: dormeam ziua și citeam
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
Valiumul să-și facă efectul, mi se întâmplă la fel ca în serile de vară când mă culcam, căutând răcoarea, într-un cartier de morminte năruite: simt cum un ornament de cavou îmi strivește piciorul, aud iarba de pe morminte în cearșaf, văd serafimii și Criștii de ipsos care mă amenință cu mâinile sparte; o femeie cu pălărie planta verze și napi printre rădăcinile chiparoșilor; talăngile iezilor zăngăneau în capela fără icoane, redusă la trei pereți calcinați și la un fragment de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ei nu poate fi amortizat în vreun fel. Agitația ei - descinsă dintr-o patologie expresionistă - contaminează chiar bucăți din carte inferioare ca grad de relevanță: "Ce să mai gândești sau să scrii/ când propria ta viață/ e o jumătate de cearșaf alb/ cealaltă jumătate, irecuperabilă, fiind iubirea/ căreia, așa, încerci să-i definești/ cât mai explicit forma/ o proiecție a unui obiect alb și pur/ ce se interpune relației dintre tine și tine/ un vis căzut în formă/ și care împrumută
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
palmele, scuipă în ele și le pocnește.// Ca un pimp cu papagal pe umăr se hăhăie, satisfăcut./ Ca un regizor de filme porno alege unghiurile perfecte.// Ai zice că nu mai are mult și se repede să verifice fluidele de pe cearșaf - culoare, compoziție, miros, gust.// Nu ne iubim pe coji de lămâie,/ dar el vrea să presare peste tot coji de lămâie.// Muzică nu, culori parfumate nu,/ el se dă peste cap după muzică și lumânări.// Iubirea noastră e un pitic
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
ne simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram de prima asta care am luat-o. Și uite ce-ai făcut din bucuria noastră... Fărmăcata nu-l mai auzi. Începu să urle ca la mort. Ridică fata, o acoperi cu cearșaful, cu macatul, cu ce mai găsise pe pat și o zbughi afară. Țipa deznădăjduită: - Nu muri, prințesa mea! Nu mă lăsa chiar acușica, comoara vieții mele! Cum să mori, regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]