593 matches
-
de treabă, de mușuroi, de pui, de mimetism, de gândurile-mi simple și... de grabă, de doza-mi (în exces?!) de optimism. Visez la aripi și la zbor de-o vreme! M-adaug, mă împart și-apoi mă scad din cearcănele lunii, din devreme ca prin hățișul șansei să-mi fac vad de stăruință, să-mi aduc povestea din largul nerostirii la liman ca toate încercările acestea ce m-au călit să nu fi fost în van. Vin dintr-o stirpe
VIN de AURA POPA în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/380520_a_381849]
-
Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul ierbii Zorii să-mi sărute cearcănele serii Primăvara din mine să zburde cu cerbii Valentina Geambașu Referință Bibliografică: CU SPERANȚĂ... / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
cei care au crezut în visul lui și au fost dispuși să îl urmeze până la moarte și dincolo de ea, floarea acestui neam, tot ce am avut noi mai bun, sunt, la rândul lor, călacați în picioare... familiile așijderea. Atâta suferință! Cearcănele pe care le are nici nu sunt pentru suferința lui, ci pentru a lor. Sunt convinsă. El știe și poate să poarte povara unui vis atât de mare... dar ceilalți? Dar ce mă doare și mai tare este faptul că
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
nivel statal, ca la o banală operațiune de transfer electronic a pensiei pe contul de card? Dacă așa stau lucrurile, poate nu e tocmai cutremurător, dar tot îmi vine să exclam „Măi, să fie!” când văd politicieni ciufuliți și cu cearcăne la ochi, secondați de secretare cu fuste strâmbe și cu cămașa șifonată, încercând să ne convingă că ”situația e sub control”. Unde au dispărut strategii calmi, demni, asortați la patru ace, ca pe vremea lui Titulescu? Cei în care chiar
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]
-
Mihaela Doina Dimitriu, publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
simt cum îmi tamponează discursurile într-o manieră sublimă, ... Citește mai mult Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]
-
Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]
-
the black spear into the black bull. The wicked heart of the criminal is black like the skin of the slain bull. NEGRU ȘI ALB Am citit în albul ochilor tăi că nu mă iubești nici cât negru sub unghie. Cearcănele mele vineții, fructul nopților albe, au devenit negre plângând de inima albastră. BLACK AND WHITE I read în the white of your eyes that you don't love me not even like the black under your fingernails. The purple bags
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
limpezime care nu mai au nevoie de comentarii: “un ochi mirat de frunză / oglindește sărutul furat”. Există o comuniune freatică a poetei cu Bacovia, cu atmosfera orașului unde plouă mereu și “Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de plumb / toamnă oriunde / dar
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
acest apelativ mă gratulau amândoi) - de ce ai mai venit? Nu puteai să te întorci acasă și să vii altă dată, când erai bine, m-a întrebat pe bună dreptate, îngrijorată, Mary, după ce mi-a examinat fața tumefiată, cu echimoze și cearcăne vineții. -Nu, am răspuns hotărâtă. Am promis că vin și eu nu mă întorc niciodată din drum! Ca soldatul sovietic, trecând Volga pe sub apă, cu țigara aprinsă în gură... Îmi mai ardea și de haz. Îmi dădeam seama că era
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
Zbihli i se putea citi tristețea și neliniștea pe față. Nu era nevoie să-i cunoști motivul ca să-ți dai seama că este o persoană în suferință. Parcă era un bolnav de pancreatită. Era încordată, cu umerii căzuți, tristă, cu cearcăne la ochi ca după plâns, și cu mersul nesigur. Când profesorul Condurache a trecut pe lângă ea, doar a strâns-o de mână în tăcere transmițându-i astfel solidaritatea sa și că este la curent cu evenimentele din familia ei, pășind
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
sau Anei Blandiana. Ea imnifică patternii spirituali (Ștefan cel Mare, Eminescu), adresează ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Frederico Garcia Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul: ”Sufletul meu retras în cearcăne grele, Nesupus învățăturii lui Karl Marx, - Numără zilele - bârne pilite-n surcele Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars. Jalea unui popor, a unei lumi învinuite... Jale, venind din dezordine, din apocalips, Sfârtecă efemere uși zăvorâte... O, cinstea și dorul meu
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
teama, emoțiile toate, erau acum dincolo de ea. Sărbătorirea evenimentului o preocupase în cele mai mici amănunte. Socotea că era datoare să transmită părinților mesajul prețuirii ei. Becky, aproape, arăta și ea extenuată de aceleași emoții. De sub ochi i se ghiceau cearcănele oboselii. Becky o cerceta pe Aiala de sub pleoapele întredeschise. „De când a născut copiii parcă a adăugat picul de sare care să-i desăvârșească gustul. Întotdeauna m-a speriat frumusețea ei ! Cu câtă neliniște și invidie am urmărit-o. Invidia, ea
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
mulțumindu-i... S-a trezit mai din timp ca de obicei, la soneria telefonului, pentru că dorea să treacă pe la spital mai înainte de toate. Avea senzația că este mai obosită decât atunci când se culcase. Nu știa la ce oră adormise, dar cearcănele vineții din jurul ochilor îi spuneau că destul de târziu. A băut o cafea în fugă, după ce mâncase în grabă câteva fursecuri. Tocmai își aranja poșeta când s-a trezit doamna Luiza. Nu mai era timp de conversație. - Să nu uiți ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
uită-mă-ntre ziduri, lasă-mă pe mal. uită-mă fântână ca să mai visez, să dorm într-o rână, și să mai cutez. uită-mă la pomul teiului în floare, să mă odihnesc vara pe răcoare. apa ta cea rece, cearcănul de vânt, cumpăna cea dragă îmi cad în cuvânt. cerurile toate au căzut în tine luna îți străbate ape cristaline. stelele se-adună în buchet de flori, și-n adânc de ape mie-mi dau fiori. cine mă adapă între
FÂNTÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348884_a_350213]
-
Ador să am musafiri, însă nu mulți, pentru că nu mă pot ocupa serios de toți...și nu m-aș simți eu bine gândind că cineva s-a considerat neglijat!” îmi mărturisise cândva. Mă oglindesc în sticla șemineului...sunt obosită, am cearcăne...anii mi-au lăsat câteva „amenințări”pe chipul altădată de „lună plină” (cum mă descrisese D. unui amic comun). „Ți-e teamă de Timp?” mă surprinde gazda mea. De timp? Nu știu. Nu m-am gândit niciodată la asta. Mi-
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
și a coborât de pe canapea cu o senzație puternică de oboseală. Tot somnul fusese un coșmar. După ce și-a preparat o cafea amară, a lăsat-o să se răcească și a mers la baie. S-a privit în oglindă. Avea cearcăne adânci și fața-i era tristă, răvășită. "Sunt demolată rău de tot! Parcă m-a tamponat tramvaiul 14... Cu ce am greșit, oare? Asta-i fericirea ce mi-a oferit-o el! Parcă așa se justifica în discuția cu taică
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
și să fie iubit, voia să... Popescu s-a întors de la plimbare și a intrat în scară... Oare să aprind lustra? Sau poate e mai bine să las doar aplicele? Au o lumină mai blândă și nu arată chiar toate cearcănele. Nici toate ridurile! Cinci ore! La băcănie s-a-nchis... Telefonul tace cu jenă... El, telefonul, n-are de unde să știe de ce nu sună... OK! Nu sună, pentru că... nu sună, dar de ce nu răspunde, să-mi spună ce s-a
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SĂ NEVISĂM ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să nevisăm într-o trezie frântă De răsăritul impregnat cu ceață, Când neodihna cearcănelor zvântă Cleștarele'nridate'n dimineață. Siliciile'n clepsidre'și pierd răbdarea, Noi nemurim cu buzele'ncleștate. Hrănită cu nesaț, îngemănarea, Ne poartă lin înspre eternitate. Acolo,'n panteonul nemuririi, Și'n pulberea stelară încrustată, Ne proclamăm arhangheli ai iubirii Cu
SĂ NEVISĂM ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378045_a_379374]
-
orice împotrivire A încercat să-l învețe ce e dragostea, dragostea pentru sine și pentru alții, a încercat să-l învețe ce-i bunătatea dar au trecut ani și nereușită a început să-i obosească ființă. Dar și atunci, cu cearcăne și umeri aplecați, a continuat în tăcere să-l ajute. Și singura replică pe care o primea după toată strădania asta, era: mai termină odată cu tâmpeniile astea, mama! Vizitați dacă doriți și Mică mea literatura Referință Bibliografica: Îngerul / Ștefan Kellner
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
fiorii credințelor folclorice vechi: „La miezul nopții argintii/ răsar fecioare pe câmpii/ despuiate joacă-n luna/ cu silfii-n doruri se-mpreună/ nebunele Alea Frumoase/ saltă-n iarbă de matase;/ cui pe câmp îl întâlnesc/ mințile-i rătăcesc sucesc.../ pe cearcăn pe sub stele/ după zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un vino du-te...” (Ielele Șoimanele). În tot acest univers liric definit de densitate semantica și aglomerare lexicala, se inserează certitudinea trecerii prin metafore
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din viața lui
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]