901 matches
-
de ea, în război. Am rămas singură în casă. Nu știu ce mi-a venit și am luat foarfeca și am tăiat toată dantela de la cearceafuri. Când a venit mama în casă, a rămas înmărmurită văzând mormanul de dantelă în mijlocul camerei și cearceafurile care arătau jalnic. Pe urmă, toată ziua eram în livadă, în vârful pomilor; ba, când adunam frunze de dud pentru viermii de mătase, ba, după fructe și de fiecare dată îmi agățam rochia în crengile pomilor și se sfâșia. Când
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist*. Luna își pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. *blatist - nu plătește nimic, nici masa, nici căminul, nici dormitul, nici transportul etc Referință Bibliografică: Anii mei apocaliptici / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
prins de ea, parcă era o femeie dintr-un film al anilor “40. Lângă ea era o valiză mică de carton. Apartamentul arată ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearceafuri. Într-un colț era un panou plin cu poze peste care era pus o folie de sticlă. - “Ați putea să-mi duceți bagajul până la mașină” zise ea. Am dus valiză la mașină apoi m-am întors să o ajut pe
O POVESTE DE SUFLET de IONEL CADAR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355723_a_357052]
-
România, cu aperitivele acelea bogate, depășind marginile farfuriei, și supa cu tăieței de casă, cu friptura bine rumenită în cuptor și inegalabilele sarmale! Ei, dar acum vine momentul forteal evenimentului: mirele și mireasa au dispărut... toată lumea aștepta nerăbdătoare să vadă cearceaful! S-a consumat și acest moment... și mireasa a scăpat cu obrazul curat! Dar cu cearceaful... pătat! În cei șapte anialgerieni, au existat multe momente inedite în viața doamnei Stănilă - a avut ocazia să cunoască îndeaproape oamenii și tradițiile lor
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
bine rumenită în cuptor și inegalabilele sarmale! Ei, dar acum vine momentul forteal evenimentului: mirele și mireasa au dispărut... toată lumea aștepta nerăbdătoare să vadă cearceaful! S-a consumat și acest moment... și mireasa a scăpat cu obrazul curat! Dar cu cearceaful... pătat! În cei șapte anialgerieni, au existat multe momente inedite în viața doamnei Stănilă - a avut ocazia să cunoască îndeaproape oamenii și tradițiile lor, să le pătrundă tainele și să le gustevalorile culturale tradiționale. Însă nici de tensiuni nu a
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
bătaia inimii de greier cel mai senzual început de suspin (ritual carnal) Febra iedera pe pereții inimii suntem o clipă unită cu un singur destin (apogeu milenar) Fum de țigară vin sângeriu și umbre ce fac dragoste proiectate pe un cearceaf din curcubeul nopții (sublimul facerii) Liniște, doi îngeri se iubesc. IUBIREA MEA ALBASTRĂ Căci dragostea ce-ți port e că nebună, Geloasa sunt pe tot ce iți atinge mâna! Pe tot ce tu privești, pe tot ce te privește Doar
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
de ce crucea Sf. Apostol Andrei seamănă întrucâtva cu o asimptotă. centrul îi este lumina sfântului. la sfânt, acea cruce să fie bucuria deschiderii ochilor mirenilor asupra credinței sau ce anume poate fi? lumea trăiește somnul falsei treziri pe patul cu cearceafuri pline de furtuni, pline de nerenunțări. lumea vrea să fie chemată. nu aude chemarea. pașii și-i înfundă tot mai adânc în zgomotul delăsării. primesc răspunsuri fără glas, gust. e un monolog înverșunat. sunt ziceri fără ecou pe fila a
ASIMPTOTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346197_a_347526]
-
buldo-excavatorul care încă mai este în curte. Modul cum se prezintă, prin poziția sa, te înspăimântă. Are cupa cu colții înfipți în locul în care era dormitorul folosit, după ce a distrus patul, și între colții cupei se mai află încă stăpunse cearceaful si cuvertura. Imaginea încă mai păstrează cruzimea momentului și nu amintește cu nimic despre liniștea unui dormitor și ambianța plăcută care te leagănă spre somn. - Acesta este un semn și dacă vine de „sus” ,eu trebuie să mă las între
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
început să se hârjonească în bălăceală Reveniți pe barcă, ea s-a întins la soare pe provă iar el a prins vântul în velă și a reînceput lina alunecare pe limpezile ape din care tocmai au ieșit. Tolănită comod pe cearceaful adus special de Ionel care s-a întins și el alături, expunându-se amândoi razelor solare. Ionel, duios, i-a luat în mână codița neagră îngrijit împletită. - Dă-mi voie să bat șeaua ca să înțeleagă iapa. - Adică? Spuse ea pe
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-am mai continuat, am îmbrățișat-o tandru și, cu o sărutare caldă, am abandonat-o epuizată printre cearceafurile mototolite. Mai aveam câteva ore până la o nouă deșteptare, de aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice urmă de putere, pentru următoarele secunde. - Doamne, sunt cea mai fericită fată! Simt că iubirea ta și-a dezvăluit puritatea, frumusețea, înălțimea, bucuria și candoarea
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
de felul meu mai fricos, am acceptat să nu mă fac de rușine. Nici-un moment nu am gândit că este târziu și că s-ar putea să vină tata și mama de la târg. Zis și făcut. Merg acasă, iau niște cearceafuri albe și toți patru ne învelim în ele după ce ne-am instalat strategic la ieșirea drumului din pădure. Acolo era răspântec. Adică locul unde se aruncau lucrurile spurcate și unde -și făceau vrăjitoarele descântecele. Cel puțin așa vorbeau babele prin
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
țină pasul cu ea. Când am văzut pericolul, am rupto de fugă spre sat, țipând cât ne țineau plămânii. Acum devenisem cea ce fusesem mai înainte, adică copii iar din sperietori am devenit speriați. În fuga noastră disperată am pierdut cearceafurile. Am ajuns îngroziți la prima casă, și fără să mai ținem cont de câine, în alte condiții n-am fii făcuto sub nici-o formă, am intrat în curtea lui Nea Gheorghe Brutaru. Bietul om când s-a pomenit cu noi
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
ani iar atunci când a cumpărat Complexul, a adus-o și pe ea ca director, bazându-se pe experiența ei. Dorea să se deconecteze, să uite de tot ce era legat de serviciu. Cu acest gând stinse veioza și intră sub cearceafurile foșnitoare plăcut mirositoare. - “Oare ce detergent folosesc? Am să-l cumpăr și eu pentru hotel.” Acesta a fost ultimul său gând. Adormi instantaneu. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice urmă de putere, pentru următoarele secunde. - Doamne, sunt cea mai fericită fată! Simt că iubirea ta și-a dezvăluit puritatea, frumusețea, înălțimea, bucuria și candoarea
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
noapte, o noapte slinoasă, plină de mister, fără lună și fără stele, eu singur mergeam spre miezul pădurii după văcuța pe care o pierdusem. Undeva într-o poiană, m-am întâlnit cu un om îmbrăcat în alb, avea parcă un cearceaf pe el și pe cap purta ca domnitorii o căciulă aurită. - mă întreabă el cu un glas blând și binevoitor. - l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez de noapte. - îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
a trebuit să fug după ea și s-o caut. Coborând o vale prin poienița plină de flori ca să o găsesc, am dat de un om bizar, un bătrân care își îmbrăcase niște haine albe și se înfășurase într-un cearceaf, stătea jos în iarbă și se ruga. Visul meu, mi-am zis, și m-am închinat. Văzându-mă, s-a ridicat și a venit la mine: -Ce e cu tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-a întrebat el
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-am privit mai atent și semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă până la brâu, un păr lung până peste ceafă și înfășurat în acel cearceaf, părea un schimnic rătăcit pe pământ. -Am grijă de păsările cerului!- îmi răspunde el și se uită în sus. Acolo, în vârful unui copac i-am zărit pătuiagul în care locuia, un frunzar la care se suia pe o scară
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
amintiri nu fac altceva decât să tulbur liniștea trecutului. Și-mi aduc aminte că nu de mult am realizezat faptul că amintirile au consistentă unui fluviu și s-au scurs undeva departe....atât de departe încât sunt sclipiri plăpânde pe cearceaful tern al timpului. Și dorindu-mi să explorez prispa acoperită de resturi și spărturi de tencuiala,urc cele trei trepte mucegăite și calc în picioare resturile de tencuiala și observ că scaunele sunt la locul lor iar pe masă,pipa
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
în palmă mea creandu-mi impresia că-i o reminescență a unei realități atât de frumoase încât poate fi găsită doar în răsăritul genei de lumină... Și renunțând la dorința-mi de a ma ridică din pat,mă abandonez printre cearceafuri și închid ochii sperând că voi regăsi acel tărâm atât de minunat în care ea trăiește.Dar e în zadar,ea a plecat divină,diafana... Și simțind amarul regret scurgandu-se în mine.Deschid ochii simțind durerea provocată de realitatea
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
se dizolvă în plăcerea senzațiilor,simțea cum sărutările fierbinți cădeau că roua pe trupul său dezgoilit de haine.Apoi simțindu-se ridicată de vântul dorinței,chicoti mângâind trupul puternic ce-o purta spre patul din centrul camerei și simțind atingerea cearceafurilor,isi desfăcu picioarele simțind cum penetrarea devine un foc de artifici interioare ce amenință să rupă realitatea.Închise ochii și lasă capul pe spate,predandu-se cu totul întunericului ce o devora și o zidea din neant pentru a o
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
și o zidea din neant pentru a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al întunericului... * * * Și când zbuciumul dorinței înceta,dizolvandu-se în noaptea ce se lipea de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl zidea în imaginația ei iar ea pipăind și adorând acest
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
și am venit la tine! -Și bine ai facut zise Aurel și o săruta în timp ce mâinile sale căștigandu-și independența,alergau pe trupul ei savurând fiecare centimetru de trup dorit.Și continuând să se sărute,se dezbrăcară și se iubiră între cearceafurile ce-i învăluiau în profunzimea lor misterioasă. * * * Când energia constructivă a dragostei se epuizase,zăceau amândoi îmbrățișați între cearceafurile îmbibate cu aromă temporală a iubiri și văzând că Maria adormise,Aurel o săruta apoi se ridică din pat și trecu
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
alergau pe trupul ei savurând fiecare centimetru de trup dorit.Și continuând să se sărute,se dezbrăcară și se iubiră între cearceafurile ce-i învăluiau în profunzimea lor misterioasă. * * * Când energia constructivă a dragostei se epuizase,zăceau amândoi îmbrățișați între cearceafurile îmbibate cu aromă temporală a iubiri și văzând că Maria adormise,Aurel o săruta apoi se ridică din pat și trecu în bucătărie și fără să aprindă lumină,isi aprinse o țigară pe care o fuma în timp ce își ștergea lacrimile
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]