1,265 matches
-
declarat Radu Tudor, în ediția de luni a emisiunii ”La ordinea zilei”, de la Antena 3. ” Mi se pare că această cedare din partea premierului nu este aplicarea proverbului <cel mai deștept cedează> și că Traian Băsescu dă dovadă de o înclinație ceaușistă absolut evidentă. Se pricepe și la agricultură, și la economie și la combustibil, și la sănătate. Este atât de penibil acest personaj, încât mă mir că Victor Ponta îl mai ia în serios”, a continuat jurnalistul. Probabil că având încă
Radu Tudor, despre Băsescu: ”E atât de penibil, încât ...” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/57132_a_58457]
-
Un detectiv din cadrul poliției australiene consideră că românii se ocupă cu fraudarea cardurilor bancare din cauza istoriei ceaușiste. Autor: Bănică Oana Detectivul Col Dyson, comandantul departamentului antifraudă din cadrul poliției australiene susține că fraudele cu carduri bancare de tip „skimming" din Australia sunt comise în mare parte de cetățeni români. „Am văzut români și bulgari extrem de activi în acest
Românii infractori din vina lui Ceauşescu () [Corola-journal/Journalistic/59029_a_60354]
-
devastator la adresa Luciei Hossu Longin, după premiile Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România. Într-un articol publicat în Adevărul, Mircea Morariu o descrie pe Lucia Hossu Login drept o "realizatoare obscură, dar asiduă și de un oportunism impecabil de panegirice ceaușiste (Omagiul țării conducătorului iubit, Oameni ai crezului revoluționar, Eroi ai libertății și ai speranței) în Televiziunea Română din ultimii ani ai dictaturii, respectiva doamnă și-a lepădat instantaneu tovărășia, reușind ca la începutul anilor ’90 să păcălească pe toată lumea. În timpurile
Atac devastator la Lucia Hossu Longin, după premiile APTR by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62310_a_63635]
-
interpretarea lui Petre Pandrea va fi sau nu acceptată de brâncușiologi. Este dificil de estimat și dacă această interpretare „etnopsihologică" a Olteniei (incluzând elemente de sociologie, psihologie, economie și istoriografie) va mai fi acceptată astăzi, după deceniile de „spirit oltenesc" ceaușist. Trebuie însă să recunosc că, măcar ca exercițiu al inteligenței și al unei dialectici materialiste liberale, textul lui Pandrea este captivant și incitant. Este de reținut și un aspect particular al eseisticii acestui mare autor, cu care istoria nu a
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
romantic, cu satul. Elocvent în cel mai înalt grad este modul în care Gusti se va pune în slujba directă a lui Carol, devenind principalul său legitimator intelectual și beneficiar privilegiat al politicii „monarhiei sociale”. Privită prin prisma experienței proiectelor ceaușiste cu care se aseamănă în destule privințe, Legea din 1938 prin care satul era pus în slujba statului autoritar pare azi repulsivă, în acord - inclusiv - cu biopolitica fascistă. Ea viza, între altele, „ridicarea” țărănimii prin disciplinarea militară a populației, inclusiv
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
Contrar așteptărilor, însă, colecția de scrisori ale savantului nu este doar o completare de detaliu a profilului interior deja cunoscut din cele trei volume de Memorii și de convorbirile cu Valeriu Mangu. Acestea au văzut lumina tiparului în plin regim ceaușist, când rezervele lui Iorgu Iordan față de politica oficială, chiar făcute în numele aceluiași ideal comunist clamat de regim, nu puteau apărea în nici o carte publicată în România. Aspecte importante, ce țin de poziționarea politică a savantului - și, în cele din urmă
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
poziționarea politică a savantului - și, în cele din urmă, de caracter - au rămas nedezvăluite până acum. Din acest punct de vedere, ediția lui Ilie Rad aduce elemente noi, care ne fac să înțelegem, de pildă, că opoziția lingvistului față de dictatura ceaușistă nu se poartă numai de pe pozițiile stalinismului, pe care Ceaușescu a pretins că l-a înlăturat, ci ale unui ideal comunist înțeles într-un mod personal. Și anume, printr-un amestec de „stângă intelectuală” și admirație față de structura țărănească ancestrală
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
în casă studenți veniți de la Timișoara (și foști elevi ai mamei, profesoară de limba română). Ascultam în bucătărie Radio Europa Liberă și, oră de oră, comentam zvonurile despre proclamarea Timișoarei ca oraș liber. Eram un copil și crescusem cu emisiunile ceaușiste de la TVR. Am fost șocat, evident, să văd cu dictatorul comunist a fost huiduit la scenă deschisă. Bătrânul din Scornicești avea o față crispată și a fost total șocat să-și vadă contestată autoritatea. Crescusem într-o casă unde „tovarășu
21 decembrie 1989: "Priveam pe geam TAB-urile blindate. Tata era în stradă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54121_a_55446]
-
mărturie, o mărturisire (difuzată la 25, 26 și 27 iulie 1989), în care autorul își exprima solidaritatea cu cei care, în țară, se opuneau regimului ceaușist. Adept sincer al regimului comunist, Sorin Toma a devenit adversar al acestuia, în varianta ceaușistă. A mai publicat următoarele traduceri: Ziua cea mai lungă a Japoniei, traducere de Sorin Toma, prefață de N. Copoiu, Editura Politică, București, 1974; Nicolaj Petrovici Dubinin, Eroul cărții mele: genetica, traducere din limba rusă: Sorin Toma, controlul științific al termenilor
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
ocazia retrospectivei organizate la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York. "Regizorul român Lucian Pintilie a realizat primul său film în 1965, anul în care Nicolae Ceaușescu devenea secretar-general al Partidului Comunist Român. Pe parcursul deceniilor care au urmat de dictatură ceaușistă, încheiată în 1989, Lucian Pintilie, la fel ca mulți alți artiști est-europeni care gândeau independent, a încercat să lucreze în sistem, iar apoi a plecat în exil, mutându-se în Occident în 1973 și revenind după căderea regimului Ceaușescu", notează
Lucian Pintilie, omagiat de New York Times - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67183_a_68508]
-
în cadrul acelorași convenții ale lumii explorate, ci una de umoare. Cele două filme au pierdut ritmul alert, cu mici excepții în cazul aventurii celor doi Bonnie și Clyde autohtoni, pentru un slow motion devitalizat, plutind în ternul atmosferei de epocă ceaușistă. Există diferite viteze ale cotidianului, unul alert, atunci când este pus în slujba Partidului și a secretarului său general, Nicolae Ceaușescu, de la vizitele de lucru ale acestuia sau apariția unui cotidian cu prelucrarea emblematică a fotografiei tovarășului la îndeplinirea sarcinilor de
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
l’URSS, Panait Istrati, Leș aveux d’un vaincu, Arthur Koestler, Le Zero et l’Infini, Artur London, L’Aveau etc. A avut oare loc ceva similar în țara noastră? {i nu-i avem în vedere doar pe protagoniștii carnavalului ceaușist, însoțit de chiote versificate și răcnete ieșite din orice tipar civilizat, Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Niciun literator român n-a găsit de cuviință a-și regretă trecutul de afiliere la comunism într-o carte sau cel puțin într-
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
editori, autori și ai unei Introduceri care lămurește cadrul social-politic în care au fost scrise, motivațiile gestului și căile pe care ajungeau la postul de radio de la München. Nu lipsește un scurt istoric al „Europei Libere"și al încercărilor Securității ceaușiste de a o boicota. În anii 80, Mihnea Berindei, care trăia în Franța, a publicat fragmente din scrisori, însoțite de comentarii, în reviste precum „La Nouvelle Alternative", „L'Autre Europe" și altele. În cel mai recent număr din ediția românească
(De) ce scriau românii la „Europa Liberă“? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6476_a_7801]
-
revoluției de la 1848 în Transilvania, îngrijită de Nicolae Bocșan și Valeriu Leu (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988) și reluată în 2000 (la Editura Polirom). Ambele dăți, reeditarea a survenit într-un context nefericit: în 1988, eram cu toții sastisiți de spiritul „revoluționar" ceaușist, iar în 2000, nu îi mai păsa nimănui de confesiunile unui obscur pașoptist ardelean... O a doua reeditare, integrală, o înregistrăm în 1995, la Editura Tipomur din Târgu Mureș. Această ediție, însă, este semnalată numai în băncile electronice de date
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
constatări ale acestuia despre România și București. Cunoscător al limbii române și al realităților românești, Olaf Tempelman aduce precizări binevenite, de la aprecierea performanței traducătorului de-a transpune în neerlandeză limba „explozivă, vaporoasă, virtuoasă" a scriitorului pînă la detalii despre epoca ceaușistă. În cîteva rînduri autorul interviului reia și aprecieri ale criticii germane despre Orbitor, de pildă pe cea în care proza lui Cărtărescu e sintetizată astfel: un Proust în trecere prin filmele lui Kusturica. Deși, ca în orice interviu literar, primul
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
doi sunt trăitori ghinioniști, cum Maia constată, în vremuri pe care nu au putut să le aleagă („Mi s-a întâmplat să mă nasc în zorii dictaturii proletariatului, să divorțez și să mă îndrăgostesc de alt bărbat în plină dictatură ceaușistă. Ghinionul meu! Ghinionul nostru!”). Amândoi suportă, separat și împreună, constrângerea la care-i supune tot ce se întâmplă în jur. Imaginea existenței cotidiene din anii ’80, a vieții celor care trăiesc „la blocuri”, cu frigul, cu întunericul, cu demolările, cu
Identitate recuperată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4736_a_6061]
-
partea plină a paharului chiar când el e aproape gol. Cele mai captivante părți ale Lumilor din cuvinte nu vizează însă reconstituirile documentare ale perioadei staliniste (extrem de săracă speculativ chiar pentru cei mai creativi interpreți), ci incursiunile tematice în epoca ceaușistă și în cea post-revoluționară. Se poate vorbi aici de „incursiuni” propriuzise întrucât Sanda Cordoș își alege subiecte în măsură să dea seama de „aisbergul” scufundat al societății comuniste - desigur, așa cum se reflectă el în memorialistică și literatură. După restabilirea adevărului
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
prim-ministrul. De aceea, este normal ca un șef de partid să lupte să câștige alegerile parlamentare, nu prezidențiale. Astfel, el poate avea majoritate parlamentară și dreptul de a forma Guvernul. Toate acestea sunt limpede spuse în Constituție. Din cauza obsesiei ceaușiste, care este încă prezentă în mințile politicienilor, ca un fel de complex de inferioritate dificil de înlăturat, toată lumea crede că suprema satisfacție politică este să devii președinte. Majoritatea politicienilor ignoră evidența că președintele nu are niciun mijloc constituțional, financiar sau
Grava carenţă de moralitate. Articol scris de ASR Principele Radu al României pentru DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/47916_a_49241]
-
la PE în 2009. Și Roberta și Oana Elena au părinți cu funcții în PDL. Anastase senior activează în organizația de Prahova, în vreme ce dl. Antonescu este vice la Dâmbovița, organizația tinerei europarlamentare. Dacă tatăl Robertei Anastase a fost ultimul director ceaușist de la Uzina 1 Mai, care a sudat poarta în 22 decembrie, să nu meargă muncitorii la miting, tatăl domnișoarei Antonescu a fost “hărțuit”, după 1989, pentru colaborare cu Securitatea. Roberta Anastase la Miss Universe Legătura dintre Ridzi și Udrea o
Coincidenţe stranii în cariera celor şapte femei de la vârful PDL () [Corola-journal/Journalistic/49659_a_50984]
-
circuitul literaturii de azi. Dacă, însă, primele două au beneficiat de reluări aproape anastatice, în cazul celei de-a treia ar trebui să vorbim mai degrabă despre o ediție aproape critică. Întâi, cei doi absenți (expatriați, deci indezirabili pentru regimul ceaușist) au fost incluși în pozițiile lor de drept, așa încât, din zece, autorii au redevenit doisprezece. Apoi, textelor de escortă inițiale li s-au adăugat altele, recapitulative. În sfârșit, volumul e împlinit (până într-acolo încât numărul de pagini se dublează
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
Tracus Arte, București, 2011, 96 p. Ioan Groșan - Școala ludică. Eseu scenic în două acte, Editura Tracus Arte, București, 2011, 51 p. Editura Tracus Arte s-a asociat inițiativelor de reeditare a celor câteva „manifeste” optzeciste care, în plin marasm ceaușist, anunțau nu numai debutul unei noi generații literare, ci și faptul că societatea și cultura română păstrau zone neafectate de îndoctrinare. Astfel, la sfârșitul anului 2011, au văzut lumina tiparului două ediții pe care, în lipsa altui termen, le voi denumi
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
în noua ediție, care salvează caracterul lui de document istoric. Conceput de un coleg de generație, graficianul Tudor Jebeleanu, Cinci are un aspect unitar. Care, deși neostentativ, conținea un protest neechivoc la adresa cenzurii și a politicii editoriale din ultimul deceniu ceaușist. Volumul apărea la Editura Litera (a cărei siglă a fost păstrată pe copertă de către colectivul de la Tracus Arte), singura editură care tipărea cărți în regia autorilor. Semn clar că optzeciștii nu-și făcuseră nici o speranță că ar putea debuta la
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
dominate de tulpini înalte de ștevie cu semnițe în vârf. Nelipsita bancă pentru taifasurile duminicale. La fel și în cartierele mărginașe ale orașelor, care însă mai au în plus vecinătățile unor scheletice hale sau fiare ruginite, rămase de pe vremea industriilor ceaușiste. Spre centru, blocuri jerpelite și, în fine, piața cu clasicul centru civic, și el jerpelit, dar garnisit din abundență cu jardiniere și ghivece (în spațiile verzi, tot bălării).” Ce să spunem? Nimic altceva decât că imaginea întregului, rezultată din descrierea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
face procese de intenție cuiva, merită spus totuși că lectura lui Blecher a întâmpinat, de-a lungul timpului, piedici de facturi diferite. Pe lângă sexualitatea bizară (fetișistă și proiectată asupra imaginarului infantil), la fel de puțin comodă în interbelic ca în pudibondul regim ceaușist, a contrariat indecizia formulei. Atât de apropiate au fost romanele lui Max Blecher de confesiune și de jurnal, încât chiar cei mai entuziaști și nuanțați critici au uitat, pentru o clipă, că au de a face cu literatură, preferând să
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
prezența în CC, pe care prozatorul îl regretă și îl deplânge, dar cu demnitate, fără a-și pune cenușă în cap și fără a-și inventa false gesturi subversive (deși e evident că multe cărți nealiniate, apărute în ultimul deceniu ceaușist, n-ar fi putut vedea lumina tiparului dacă directorul Cărții Românești nu s-ar fi putut prevala, măcar subliminal, de această calitate politică). Moderația, bunul-simț, refuzul atitudinilor radicale, toleranța sunt valorile pentru care scriitorul pledează atât înainte de 1989, cât și
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]