659 matches
-
bea și mitropolitul !”, repetă obsesiv solistul formației, în aplauzele asistenței, tineri în marea lor majoritate, care cer bis după bis, dansând în cerc pe ritmul plin de viață al formației care face zgomot cât trei fanfare de regiment. Gulaș la ceaun, mămăligă, sarmale, murături, pește fript, iarăși sarmale, vin direct din bute de stejar, parcă cineva toarnă o scenă dintr-un film ce are ca temă Hanul Ancuței al lui Sadoveanu. O altă barieră, olfactivă și vizuală de data aceasta. Aromă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mănăstirii, cu un sentiment dulce-amar de bucurie și regret. Mănăstirea Nicula, august 13 august 2013 CD-ul cu pricesne, vândut la pachet cu un tabloid. Drumul pe jos către mănăstire : fac cunoștință cu spațiul spiritual transilvănean. Comerțul din zonă : de la ceaun la rucsac US ARMY. Micul Toderuț și secretul scândurilor în cruce. Busuiocul de la poarta mănăstirii și competiția memorială. Tanti Sabina. Nicula și cele trei biserici ale sale. Sosesc primii pelerini, cu celebrii prapori în fruntea cortegiului. Fericit și nedumerit, starea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
amestec de mirare ancestrală în fața „străinului”, mirare reînnoită an de an, și bucurie comercială în fața pelerinului-resursă, care poate va lăsa și câțiva bănuți la tarabele înșirate în fața caselor. Cele mai elaborate păreau a fi cele ale rromilor căldărari din Târgu-Mureș : ceaune, tăvi, talgere, trepiede, discuri, toate din aluminiu, turnate și finisate cu mare acuratețe. Nu este prima oară când văd acest tip de comerț, ce-i drept, din ce în ce mai rar în ultima vreme, mai ales de când aluminiul beneficiază de o presă defavorabilă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai ales de când aluminiul beneficiază de o presă defavorabilă cu privire la efectele sale pe termen lung asupra sănătății umane. Dar aici, la Nicula, surprinzătoare sunt varietatea sortimentelor, precum și o listă de prețuri scrisă stângaci cu pixul pe o bucată de carton, ceaun mic 30 lei, o bază de negociere deci. Dacă tot acest arsenal meșteșugăresc și culinar poate fi pus în relație cu urmele civilizației tradiționale din împrejurimi, cum pot fi oare interpretate tarabele care înșiră pe un fel de stative de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și cred că și vorbeau unul cu altul. Aceleași lucruri, la aceleași ore, le făcea de zeci de ani și de fiecare dată îi plăcea să le facă. Fiecare lucru la timpul său, dar și fiecare lingură în cuiul ei. Ceaunul de urdit avea și el cuiul lui, ros de vreme și de folosință. Totul în bordei și în stînă dovedea o îndelungată uzanță, mereu aceeași, repetată ani și ani, din timpuri biblice, de cînd era el, Dumitru Ciuraru, Ciobanul. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și salvează-ne! Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a cuprins frica. Nu mai avem apă, rezervele de foc sunt aproape epuizate, iar mâncarea noastră o constituie doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grădinii familiei Condor, unde se afla fântâna, troianul era atât de mare, încât nici vorbă să poată ajunge la puț. Ce-ați făcut băieți? Dar apa? Mama, fântâna-i complet astupată și nu putem da de ea. Mama a adus ceaunul, băieții l-au umplut cu zăpadă, au îndepărtat cercurile de la orificiul central și au pus tuciul. Acum flacăra bătea direct în fundul recipientului și pe măsură ce zăpada se transforma în apă, o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de kilograme de porumb boabe. Așa că am trecut la un regim alimentar de supraviețuire. Erau două modalități de consumare a boabelor de porumb: fierte în ceaun ori coapte pe plită. Am folosit, alternativ, ambele metode. Mama punea boabele pe plită și cu ajutorul lingurii de lemn le întorcea permanent să nu se ardă. Unele se rumeneau, altele se înnegreau, iar mama le trăgea la marginea plitei , le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la noi, examinându-ne bucățică cu bucățică, pipăindu-ne să vadă, să se convingă dacă toate părțile componente sunt la locul lor, dacă suntem teferi și sănătoși. Trecuserăm deja la varianta B a meniului zilnic: boabe de porumb fierte în ceaun. Cel mai mult o îngrijora pe mama lipsa apei. Prin urmare, boabele nu mai erau spălate, iar apa din ceaun rămânea la locul ei pentru viitoarea porție de boabe fierte peste care mama presăra puțină sare pentru a fi cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
locul lor, dacă suntem teferi și sănătoși. Trecuserăm deja la varianta B a meniului zilnic: boabe de porumb fierte în ceaun. Cel mai mult o îngrijora pe mama lipsa apei. Prin urmare, boabele nu mai erau spălate, iar apa din ceaun rămânea la locul ei pentru viitoarea porție de boabe fierte peste care mama presăra puțină sare pentru a fi cât de cât mai digerabile. Rămăseserăm numai piele și os. Eram niște descărnați și slăbănogi, încât coastele ieșeau în evidență jenant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încât am crezut că vom muri asfixiați. Dacă nu ne-ar fi salvat domnul primar cu niște oameni de suflet, eram demult pe lumea cealaltă. Da, doamnă, mâncăm în fiecare zi boabe de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun, încât ni s-au acrit și mațele și inima și sufletul, rumegând ca oile la boabele astea insipide și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul că eu eram cel mai slăbuț dintre frații mei, și văzând cu câtă poftă mănânc mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din banane, ceea ce mărea apetitul clienților. Mai era un local interesant, "Pollo au cognac", care servea doar un singur fel pui la ceaun, dar făcut nu în ulei, ci în coniac! Mai mergeam uneori la "Don Augusto", celebrul restaurant din Mercado Central, specializat în pește și fructe de mare. Acolo meniul comandat de noi era mereu același: stridii, caldo de mariscos (supă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și atunci „trăiați în altă viață, în alte vremuri, în altă lume.” Altă dată, cine mai știe pe unde ajungeați: pe la Ciric, Aroneanu, Nicolina, Galata ori pe la Crâșma „Trei Salcâmi”, din gura Tătărașului. Când vă venea chef de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al lui Ronsard, fruntaș al Pleiadei... și tot aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari, un ceaun cât o turlă răsturnată de biserică, spân zurat pe furci groase de fier, și În care fierbea o mămăligă s-o mănânce, adu nate la un loc, toate neamurile mele de mămăligari cu cerul gurii plin de mămăligă, dintre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dunării, după cum auzeam În copilărie de la ai noștri, rămași acasă, pe Vâlsan, fără de nici o știre. În seara asta, abia răcorit de valurile tălăzuind rar și Îndesat de maluri, ca o adâncă răsuflare a bătrânului fluviu, avea să se sature, din ceaunul cu mămăliga În clocote, toți ciobanii, purcarii, oamenii din vie și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului, prop tiți jur Împrejur În coadă, mai aproape sau mai pe de lături, după cum se simțeau sau nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poruncitoare. Cum să fii tu, Ștefan Vodă! îi răspunde Petru sfidător, cu dispreț. Tu ești fată! Petru, un băiețel scundac bucățică ruptă din Ștefan blond, cu ochi albaștri, de vreo opt ani, cu o chivără în cap, de fapt, un ceaun șterpelit de la bucătărie -, înarmat până-n dinți, luptă pe viață și pe moarte trăgând după el un dulău legat cu sfoară. Tăicuță! protestează Olena gata să izbucnească în lacrimi. E rându' lui... și nu vrea să se facă Mahomed! spune furioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la stâna lui din Horaiț. Era o așezare de vară, ca o colibă mare, făcută din scânduri de brad și acoperită cu draniță (șindrilă). Înăuntru erau pirostrii (un cerc de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
adus cele 2 kg de sodă caustică care le-a turnat în căzănel amestecând mereu, timp de 8 ore. Făceam cu rândul la amestecat (mama, Oltea și cu mine, cu o lopată de lemn lungă), ca să nu se prindă de ceaun. Mama avea grijă ca focul să fie moderat, potolindu-l cu vătraiul. Când era aproape gata de fiert, Oltea a pus parfumul de levănțică, continuând să amestece. Apoi, luând căzănelul de cele două torți, au turnat amândouă compoziția în niște
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În felul acesta își făcea reclamă la marfa sa. Blehariul, de asemenea era nelipsit din viața satului. Avea căruța acoperită cu o pânză groasă susținută pe un schelet de lemn și în ea avea obiecte din tablă, tuci sau fontă (ceaune, căzănele, castrole, găleți, șăici și chiar butoiașe, bidoane etc.). Aduna "blehoance" vechi, găleți sparte, bidoane stricate, căzănele fără torți, unelte agricole deteriorate, tablă (bleah) veche, ruginită, bucăți de burlane, plite, roți etc. În schimb dădea gospodarului obiecte noi, de care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fugeau, care mai de care să pună mâna pe tobă, s-o bată. Circulau și niște anunțuri: A sosit bleharul, A trecut hotarul, Hai, veniți cu ce aveți: Cu blehoance, cu găleți! Dacă vreți să cumpărați Acasă nu stați! Vrei ceaune, căzănele, șăici, bidoane sau burlane? Acum repede veniți, Nu mai stați să vă gândiți! Ulița pe care intra blehariul cu căruța se umplea repede de lume și începea târguiala. Se bătea palma și ca să fie și mai cu noroc, se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă la prins iar restul rămas, îl goli în ceaunul în care făcuse mămăliga, căci se știe că laptele fiert astfel, iese mai gustos. Emilia spală bine oala cu două torți în care adusese laptele și se pregătea de plecare. Bunicul strigă la Mihăiță să vină afară, ca să țină scara
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndemnă caii care trecuseră din trap la pas, să-și iuțească mersul. Capitolul X Adio și nu te vom uita Se auziră bătăi în poartă și o voce cunoscută întrebă: − Cumnată Marie, ești acasă? Maria era prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un convoiu care nu mai avea sfârșit. Oamenii curat îmbrăcați, ca într-o zi de sărbătoare, veseli. Femeile plânse. În târgul vitelor aproape de cazarmă mulțimea aceea imensă a campat; a deshămat; au așezat muntenii cujbele și au aprins focurile, pregătind ceaunurile de mămăligă. Toți cei care au avut a face drum pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În ajun, treceau călărașii din sate curat îmbrăcați, porniți spre Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]