2,037 matches
-
obscenul” plasat, oximoronic, lîngă „purul” pentru a ne da atributele unui înger ce nu mai poate salva o poezie epurată de realitate. Desigur, simbolistica e puțin mai complicată prin includerea opoziției între un receptor terre à terre și o minune celestă. Dar pîndarii ce storc îngerul „de mirare și minuni” și bolovanii sub care acesta, lovit, cade la pămînt sînt corecția necesară a unui zbor poetic pe care Democrația naturii l-a întrerupt. Numai șapte din cele treizeci și cinci de poezii ale
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
acestea pălesc atunci cînd recunoști flerul cu care pitagoreicii au simțit că armonia universului ascultă de niște legi care se reduc la niște proporții numerice. Așa se face că raportul cantitativ al sunetelor din gama muzicală se regăsește în vibrația celestă a corpurilor astrale, „muzica sferelor” fiind realitate nudă, scutită de spoială metaforică. „Pulchra numero placent”, scrie Augustin în Despre ordine, numai că nu atît numerele frumoase plac, ci fenomenele care iau naștere din raportul lor: muzica, cromatica, prozodia, astronomia. Cu
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
Matt Kowalsky (George Clooney), care nici el nu rezistă mult pe ecran, cu o scurtă revenire onirică. După momentul spectaculos al distrugerii navei mamă și a pierderii contactului cu centrul de control, valsul stelar și dialogul înconjurat de marele vid celest al celor doi cosmonauți au ceva din acea solitudine originară a izgonirii cuplului adamitic rătăcit printre aștri în drumul său către o terra ferma așteptat cu disperare și de către Columb și marinarii săi. Mă refer la cei doi ca la
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
te-nchide nu-n zid, Ci-n libertate, cu fire translucide. 12 Noaptea, un hău fără fund, Fără de mal ocean întunecat. Ziua, plutind ușor înspre larg, Din spumă, clăbuc viu colorat. 34 Iată Copilul Dumnezeu cum râde Înconjurat de jucării celeste: Nori vagabonzi, umbre din nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
aer versul ieșind din piatră și plutind Nepăsător că timpul naște Un prunc deja putrezit. E ziua cu îngeri ca sculpturi, Se învelește minunea în noi; Când numai pentru o respirație A rădăcinii suntem gata să țâșnim Zguduiți de fiorii Celestelor nemăsuri, Către tine cel fără pasiune nici dorință, În întregime încredere în harul ce ne vizitează Pentru a ne robi În alb de floare de păducel îmbrăcați. Ah, sfântă arhitravă, inimă, bați Pentru fiecare zi A acestei lacrimi pe care
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova, Heliade scrie, de fapt, despre sine, anticipînd profetic, în 1831, și propriul destin, de ființă condamnată la exil
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
o explicație rațională, dă inimii lui o formă predestinată ca unui cuptor de alchimist răcit înainte de vreme. Terminasem abia un capitol: în orice moment putea fi chemat un înger păzitor care să-mi schimbe veșmintele într-o armură cu desene celeste. 5 Preferase o ființă care să-i semene. Era latura lui subversivă, nimeni nu-l vedea comportându-se ca un cavalier servant cast din obișnuință, asemenea Penelopei învârtind în mămăliga unor zile fără sfârșit, așteptând un diamant printre pietrele râului
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Crivățul, să nu ne descoasă trufașa Coasă... Cu inima în formă de Cruce în urcare cu heruvimi pe Dealul cu măslini și asini... În apropiere, lacul și codrul. Ciricul și Veneția triștilor. Piața Chirilă și precupețele indo-europene. În zare, mahalaua celestă a magiștrilor Ion Creangă și Mihai Ursachi Ianuarie. Trec, bacovian, convoaie mortuare. În fum de cădelniță, dinspre Vale spre Deal... Bahluiul visează Dunărea. În Valea Pogor, pe umărul bustului de bronz al lui Caragiale mierla își amintește de mine și
Din Vale spre Deal by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2904_a_4229]
-
chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice a morții, Fierăstruiește încet, în tăcere, gratiile, Ronțăit de dinții mărunți ai orologiului cosmic, trupul meu de carne se fărâmă în pulbere de stele. Ne-om despărți, fragil trup al meu, pătruns pe ascuns
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
așa cum prevăzusem, același ritual al amînărilor, al laudelor măgulitoare și observațiilor neghioabe, aceleași drumuri pline de speranțe în spațiul paradisiac al literelor din bulevardul Ana Ipătescu unde reîntîlneam figurile de ceară ale maeștrilor momentului foindu-se pe coridoare gravi, importanți, celești, inabordabili, apoi emoțiile cu care deschideam revista de două ori pe lună căutîndu-mi numele cu sufletul la gură (mi se solicitase și fotografie!), urmate de dezamăgirile cu care, din fericire, mă obișnuisem, îmi periodizasem timpul în tranșe bilunare, trăiam în
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește doar prin manuscrise că aevea-i dus...mortua est. LA UMBRĂ LUI MIHAI în fața Bisericii Sfanțul Gheorghe WINDSOR bun găsit din nou frate MIHAI ! cum îți e prin colțul tău de răi ce ți l-au croit aici românii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sistematizare, somate să devină operă de o viață. Evident, Petrarca este unul din modele, Dante fiind celălalt. Cu deosebirea doar că acel Canzoniere petrarchist se prezintă ca operă finită și rezultat al translației de la o ființă pământeană, Laura, spre ființa celestă a fecioarei Maria. Saba are oroare de elevația demonstrativă, el chiar pare să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere completat și refăcut toată viața - este decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-acum iconostasul Tu află că sunt singur eu, rămasul, Zeificând celest, ascuns, trecutul... SONETUL XVI Cocoși-tenori se-nvălmășesc în mine De țipă-n turle bufnițele toate, Ascultă-mă-n tăcere și socoate: Regina este una! Doamne, cine? Coșarii nopții năvădesc macate, Hainii, pe-ntuneric strâng suspine, De tine, Viață, nu-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și american, la începutul anilor șaizeci, iar spre sfârșitul Războiului Rece, președintele SUA, Ronald Reagan, i-a propus ultimului lider al URSS, Mihail Gorbaciov, ca SUA și URSS să-și unească tehnologiile spațiale în vederea confruntării inevitabile cu un ipotetic inamic celest. Interesant ar fi să știm și noi cine este inamicul! Ce știau, oare, în plus, acești șefi de stat și noi nu știm?! Sau, de fapt, ce ni se ascunde?! Ar trebui măcar în treacăt să spunem că, la începutul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aripi întinse Spre nedumeriri, (Spațiu un rând) Topit de dorul Cu gusturi rebele, Rătăcitor prin tină și praful din stele, (spațiu un rând) Lovind cu pumnalul Doar, în cuvinte, Răstoarnă adesea Reperul cuminte! (spațiu un rând) Durere pătimașă Cu amintiri celeste! împătimit e HANUL și VIAȚA-i...O POVESTE! Vă doresc multă sănătate și viață lungă! Aceste interviuri au fost realizate, la începutul lunii iunie 2013, la întâlnirea organizată de dl. DAN BANU, baron al Casei Cumane de Panciu și patron
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
același timp viguroasă și dură, ruptă parcă din stâncile Carpa ților. Universul ei poetic este conceput în spațiul interiorului, care purcede de la concret și vizibil ca să se stabilească în partea obscură a eului, acolo unde se desăvârșește și lumescul și celestul. Chipurile ei poetice, și ele nede finite, sunt scoase parcă din dalta lui Brâncuși. Dumnezeul ei - o identitate poetică, un principiu suprem, ca și cel arghezian, și totuși existent pentru poetesă, chiar și când insistă să rămână nepipăibil. Când o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
incardinata da Dostoevskij nel suo I fratelli Karamazov, uno dei momenti di più alto lirismo e di più raffinata e struggente analisi. Și tratta, per di più, di una Verità che acuisce îl conflitto tra la dimensione terrena e quella celeste, confondendo îl piano del peccato con quello dell'effettivo bisogno delle sterminate masse di indigenți che popolano îl pianeta 40. Îl Grande Inquisitore, allora, un vecchio novantenne che compare all'improvviso nella trama del romanzo, ordina di mettere în carcere
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
care "Isus", manipulat, e redus la caraghioslâcul unei marionete. Nonconformismul autoarei (care ia o turnură jenantă atunci când Elena și Fiul Domnului execută o figură erotică aproape explicită) merită apreciat pentru această inteligentă răsturnare de perspectivă. Protagonistul ce aparține și ordinii celeste și celei lumești este îngrețoșat de minunile care i se tot cer de către muritori, ca atribute ale naturii sale și semne ale puterii lui Dumnezeu. Îl lasă, apoi, perplex intervențiile regizorale pe care Pavel le face, abuziv, în desfășurătorul său
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică la una cosmică. Perspectiva se lărgește pe neașteptate, până la a cuprinde vastitatea spațiului celest. Atmosfera este una de măreție calmă: "Vâslește Stea Polară-n slavă,/ În luntrea unui veac întors,/ Strălucitoare-n foc de lavă/ Arzând apus din fire tors." (Li Tai Pe). Dând dovadă de curaj artistic, poeta își imaginează la un moment
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
de Theodor Damian (Editura AXA - 2000, 103 p.), Nicolae Manolescu se oprește asupra poeziei Cel puțin o caiafă, „o frumoasă poezie, care justifică titlul întregului volum. Da, rugăciunile sunt în infern pentru că acela care se roagă nu trăiește în castitatea celestă, ci în promiscuitatea celestă, pentru că e supus tentațiilor, pentru că sfințenia reprezintă, în cazul lui, un deziderat, nu o împlinire. Sfinții nu scriu poezii. Numai păcătoșii au acest viciu nepedepsit, ca și acela al lecturii’’: Când pui urechea peste lucruri/ auzi
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
AXA - 2000, 103 p.), Nicolae Manolescu se oprește asupra poeziei Cel puțin o caiafă, „o frumoasă poezie, care justifică titlul întregului volum. Da, rugăciunile sunt în infern pentru că acela care se roagă nu trăiește în castitatea celestă, ci în promiscuitatea celestă, pentru că e supus tentațiilor, pentru că sfințenia reprezintă, în cazul lui, un deziderat, nu o împlinire. Sfinții nu scriu poezii. Numai păcătoșii au acest viciu nepedepsit, ca și acela al lecturii’’: Când pui urechea peste lucruri/ auzi înlăuntrul lor o cadență
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
viață răscolită de vâltoare / v-asvârliți ținându-vă de mână / ca prin valurile reci, turbionare, / să ieșiți spre țărmuri împreună”; doar iubirea rămâne veșnic călăuzitoarea: „cu-aripi de sfinte zburătoare”, mereu în armonie, „sunet de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se uită veșnicind / după
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală, pe care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria prin Cuvânt („Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul, o himeră!”) - Logos-ul este singura Armă/Armată Celestă („Cuvintele îmi sunt oștiri vernale,/ Zidirile luminii mă așteaptă,/Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” (...deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. 1 - EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 3 - EVANGHELIA TĂCERII - SOLILOCVII (Editura „Semne”, cu opere grafice de
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]