720 matches
-
ilirilor. Potrivit "Războaielelor Ilire" de Appian, Ilirios a fost fiul ciclopului Polifem și al soției sale Galateea, avându-i că frați pe Celtus și Galus. Copiii lui Polifem au migrat din Sicilia și au domnit peste popoare numite după ei: celți, iliri și gălățeni. Această genealogie a fost cel mai probabil compusă de fondatorii corintieni ai coloniei Epidamnus și conservate de Appian în lucrarea să. Ilirios a avut șase fii și trei fiice, ale căror nume au fost asociate cu anumite
Ilirios () [Corola-website/Science/336827_a_338156]
-
este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost preluat ca simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
60 km nord-est de Geneva. Este capitala cantonului Vaud. Populația sa din decembrie 2003 era de 126.766 locuitori. Este situat în mijlocul unei regiuni producătoare de vin. Pe malul lacului Geneva, în locul în care se ridică astăzi cartierul Vidy din , celții au întemeiat, cu secole în urmă, o așezare. Pe locul acestei vechi așezări celtice romanii au construit o așezare militară pe care au denumit-o "Lousanna". Romanii, deși au creat o rețea bine dezvoltată de drumuri continentale, preferau transportul pe
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
în Europa și înțelegerea sa și a evoluției este necesară pentru înțelegerea istoriei țării. Triburile slave s-au stabilit pe teritoriul de azi al statului bosniac începând cu secolele V-VII. Slavii din Bosnia s-au amestecat cu autohtonii(iliri, celți, traci) și cu coloniștii romani rămași și au adoptat creștinismul în mod treptat(de la autohtoni), procesul fiind probabil finalizat în secolul X d.Chr. Faptul că Bosnia s-a aflat pe linia de demarcație dintre catolicism și ortodoxie a influențat
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
Comnena, fiica împăratului Alexios. Zvonul-scria ea- se răspândise că armatele francilor fără țară se apropiau. (Pe împărat)îl înspăimântau sosirea lor, știindu-le pasiunea de luptători neînfricați, caracterul lor eretic, temperamentul nehotărât, fără a mai vorbi de alte însușiri proprii celților și urmările lor inevitabile, ca de pildă setea după bani, care-i face, se pare, totdeauna gata să încalce jurământul depus, fără scrupul și fără vreun motiv serios. Cum era Ana Comnena să nu aibă decât cuvinte de dezaprobare la adresa
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a inspecta posturile de gardă, asigurând supravegherea garnizoanei pe timp de noapte. În această calitate el are un sclav pe care însă, potrivit hagiografilor săi, îl tratează ca pe propriul său frate. Trimis în Galia, poate pentru că el cunoștea limba celților, cu ocazia unuia dintre rondurile de noapte, într-o seară din iarna anului 338, la Amièns, el îi oferă o parte din mantia sa unui sărac pătruns de frig, căci din soldă nu-i mai rămăsese nimic după ce-și
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
și kachina În plus față de zeii listați în alte locuri, există mai multe ființe mitologice despre care se vorbește în actuala cultură vestică. Vezi și Zeii bucătăriei. Zeii lusitani (sau Portughezii Antici) au fost fost legați mai târziu de invadatorii celți și romani. Poporul lusitan a adoptat culturile celte și romanice, influențându-și-le pe-ale lor cu ale celorlalți. Mulți zei lusitani au fost adoptați de către romani. Vezi și: Menehune Dietățile sardiniene, despre care se face referire în mare în
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
din Londra au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Simbolul Londrei este Big Ben-ul, turnul cu ceas al Palatului Parlamentului, construit în secolul al XIX-lea în stil neogotic. Inițial o așezare întemeiată de celți, a fost capitala provinciei romane Britannia, având numele de Londinium și a devenit capitala Angliei de la sfârșitul secolului al XI-lea. În prima jumătate a secolului XXI, Londra, care adăpostește 12.5% din populația Regatului Unit, continuă sa fie unul
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
pare că a dat și numele nativ al orașului, "London", deși unele date recente arată că "London" ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraș roman este asediat, prădat și ars pînă la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea. Londinium a fost abandonat după căderea Imperiului Roman. La vest de vechiul oraș a apărut în secolul al VII-lea o așezare saxonă cu numele "Lundenwic", pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
Un clopot este un obiect/instrument muzical idiofonic care este originar din Orientul Apropiat. În Europa clopotul a ajuns prin anul 600 d.H. adus din Cartagina în Italia de sud. Celții, deseori călugări, au fost cei care au perfecționat și răspândit tehnica turnării clopotelor în bronz în Europa, începând cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
al secolului al V-lea Irlanda a fost creștinată, un important rol în această misiune sfântă l-a avut Sfântul Patrick. Acest proces a avut loc destul de pașnic, aparent din cauza faptului că casta sacerdotală a druizilor, după numeroasele înfrangeri a celților din partea romanilor, pierzîndu-și credibilitatea. Ca urmare a unui astfel de proces pașnic de adoptare a creștinismului, Irlanda a fost unul dintre puținele culturi în care patrimoniul păgân nu a fost respins, ci cu grijă păstrat în mănăstirile creștine. Epoca de
Irlandezi () [Corola-website/Science/325679_a_327008]
-
prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani, urmată de sosirea omului modern acum circa de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane - cum ar fi umbrii, latinii (care aveau să stea la baza civilizației romane), volscii, samniții, celții și ligurii, care au locuit nordul Italiei, dar și mulți alții - erau popoare indo-europene; principalele popoare care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii, elimii și sicanii în Sicilia și sarzii preistorici. Între secolele al XVII-lea și al XI
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
fost introduse legile și cutumele engleze, principatul rămase în afara regatului și nu trimitea deputați în parlament. Abia în secolul al XVI-lea, Henric al VIII-lea făcu din Anglia și Țara Galilor un regat unic (Actul de unire: 1536). Învingător al celților din Țara Galilor, Eduard I nu reuși să iasă victorios în lupta sa împotriva celților din Scoția. După ce muri regele Scoției, nelasând ca urmaș decât o fetiță care locuia în Norvegia, Eduard făcu o propunere foarte înțeleaptă: s-o ia în
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
în parlament. Abia în secolul al XVI-lea, Henric al VIII-lea făcu din Anglia și Țara Galilor un regat unic (Actul de unire: 1536). Învingător al celților din Țara Galilor, Eduard I nu reuși să iasă victorios în lupta sa împotriva celților din Scoția. După ce muri regele Scoției, nelasând ca urmaș decât o fetiță care locuia în Norvegia, Eduard făcu o propunere foarte înțeleaptă: s-o ia în căsătorie fiul său, ceea ce ar fi dus la unirea celor două regate. Ideea părea
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud de către grupuri etnice venite din nord (la început Hermunduri, mai tarziu Turingi). Zona Bayreuth nu a fost niciodata ocupată de Români. În anul 531 d.C. Turingii sunt alungați de un alt grup etnic german, originar
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
făcute de-a lungul timpului și consemnate în literatura de specialitate atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta cel puțin din epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, de la sfârșitul epocii bronzului, În punctele la Cremeniș, Cânepiști și la „Râtul Jii” (Viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai multe
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Descoperirile arheologice efectuate de-a lungul timpului și consemnate în literatura arheologică atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta începând cu epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, datate la sfarsitul epocii bronzului., În punctele la Cremenis, Cânepiști și la „Ritul Jii” (viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Opțiunea regelui pentru grafia cu "y" a avut loc pe fondul filoelenismului generat de alegerea fiului său Otto ca rege al Greciei. În timpul împăratului Augustus romanii au colonizat teritoriul Bavariei din sud de Dunăre, unde populația locală era celtă (îndeosebi celții vindelici). După dezmembrarea Imperiului Roman, din populația locală celto-romană și imigranții germanici veniți din nord precum și din resturile din epoca migrațiilor popoarelor provenite din estul Europei s-a format populația bavareză, vorbitoare de dialecte germanice și creștinată începând din secolul
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
de dealuri și munți, mai ușor de apărat, si ulterior denumit de Slavi „posade”. Denumirea „vlahi” („Βλαχοι”, „Власи”) a fost folosită de greci și de slavi, fiind preluată de la germanici care o folosiseră anterior (sub vorma "Walh") pentru a desemna celții și romanicii, inițial însemnând „străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia și Wales), dar mai apoi a fost folosit doar pentru a desemna popoarele romanice („Olasz” în maghiară și „Włochy” în poloneză înseamnă Italia). Ilie Gherghel, a scris
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Datorită acestui fapt au fost construite 4 poduri peste râul Adda pentru a fluidiza traficul cu Como și Milano: Podul Azzone Visconti (1336-1338), Podul Kennedy(1956), Podul Alessandro Manzoni(1985) și un pod feroviar. Descoperirile arheologice din zonă atestă prezența Celților pe aceste meleaguri înainte ca romanii să construiască aici un castru. După căderea Imperiului Roman de Apus, lombarzii au pus stăpânire pe oraș în secolul al VI-lea. Acestora le-au urmat Francii, care în final au transformat orașul în
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
zonă care atesteză acest lucru prin numeroasele urme arheologice. Aceste urme constau din morminte, unelte de piatră, ca și obiecte din epoca bronzului sau fierului. De asemenea în apropire se află două cetăți Fliehburg, aceste sunt fortificații simple din timpul celților și germanilor. Prezența romanilor este documentată de apeducte care leagă Kölnul (Colonia) de regiunea Eifel, Eifelwasserleitung, sau așezarea romană Colonia Claudia Ara Agrippinensium de lângă Bonn. La fel se pot găsi urme ale francilor, reprezentate prin morminte, sau denumirile de localtăți
Bornheim (Rheinland) () [Corola-website/Science/309360_a_310689]
-
În cultura celților, druidul era un membru al bisericii din precreștinism. Această "biserică" exista și în vestul Europei, Marea Britanie, Irlanda până când a fost "distrusă" de romani, rivalii creștinității. Druizii erau parte a culturii triburilor; ei aveau mai multe îndeletniciri: preoți, vraci (doctori), profesori
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
nu piere, ci, după moarte, trece dintr-un corp în altul; după ei, această credință este un foarte bun stimulent pentru cură, deoarece înlătură teama de moarte. Etimologia numelui "druid" este dedusă din numele arborelui dru-(u)-id, stejarul, la celți fiind un simbol al puterii.
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
de preoți vizigoți iar în 409 aveau să poarte aceeași învățătură semi-Ariană până în Spania, traversând Pirineii. Abia spre sfârșitul celui de-al șaptelea secol a reușit ortodoxia să absoarbă Arianismul în cele din urmă.” Astfel, nu este de mirare că celții, goții, valdenzii, bisericile armene și marea biserică din est, ca și alte adunări, au fost profund diferiți de papalitate în concepțiile sale metafizice ale Trinității. Ei nu au acceptat speculațiile extreme referitoare la Dumnezeire votate de primul Conciliu de la Niceea
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
reprezintă apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă. , cunoscută și sub numele de Cartea lui Columba, este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustrații, realizată de călugări celți în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină. Cartea din Kells este una din multele Evanghelii manuscrise realizate începând cu sfârșitul secolului al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoția, nordul Angliei și Irlanda
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]