1,540 matches
-
de managementul relațiilor publice. Se reeditează în fiecare an. Am șase sute de studenți pe serie. Cumpără cartea, că altfel nu-i trec“. Alunecăm spre morți. Încerc să amân inerentul schimb de informații: „Știi că s-a dus și...“. Îi sună celularul. Se uită la aparat, se joacă cu niște butoane. Zâmbește înduioșat: „E nepotu’. E în campanie la Slobozia cu șefu’. Inaugurează o porcărie. De plictiseală îmi dă bipuri“. Ușa cabinetului se deschide. Iese cel de dinaintea mea. Intru zorit. Îmi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23 August din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adesea vorbitul În grup, mai Întâi suna unul, apoi celălalt, apoi vorbeam cu toții de pe linii diferite. —Bette, tu ești? țipă de-a dreptul mama. Mă auzi? Vocea ei era, ca de obicei, mai ridicată decât era nevoie. Era convinsă că celularele necesitau un volum deasupra mediei din partea tuturor părților implicate și În consecință țipa de fiecare dată când mă suna pe mobil. —Te aud, mamă. Perfect. Ce mai faci? Nu prea pot vorbi, căci Începe o ședință de programare, dar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Acum. Am văzut că Sammy Își terminase conversația și am Încercat să mă evapor din față cât mai discret, ca să mă pot pierde În mulțime; eram disperată să nu mă vadă cu Philip. Peste tot În jurul meu, oamenii butonau la celulare, sunând pe oricine și pe toată lumea care l-ar putea convinge pe paznic să dea la o parte cordonul de catifea; fetele se apropiară de el cu ochi de cățeluș, mângâindu-se pe brațe și rugându-se În liniște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
speram să economisesc un pic de timp căutând mai întâi în sertar. O dată în viață, am avut noroc. Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci am văzut că pe plic mai scria: „A se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încă adormit, i-a spus lui frate-său, care-l avea în grijă, că era gata s-o ia de la capăt. Cu biții recuperați, geniul autist voia să se-apuce de memorat numerele de mai multe cifre ale deținătorilor de celular și a rămas dezamăgit aflând că nu erau conținute în nici o carte. Agenda lui frate-său de pe noptieră o știe, dar sigur trebuie să existe mai multe telefoane. Puteam să trec absent, săptămâni și luni, cu tălpile goale în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
real name?! Dar, poate cè Șerban are dreptate, am nevoie de o femeie concretè în viața mea, aș putea sè mè cèsètoresc cu Ioana, sè mènânc ouè umplute! De ce nu?! Te pomenești cè or sè-mi și placè?! Șerban își pune celularul pe masè, îi citesc în priviri satisfacție, Incerc sè fac jurnalisticè, îmi explicè el, cu bèieții èștia! Dar n-am cu cine! Cum sè faci presè în felul èsta!? Când ei nu cunosc nici regulile elementare, regulile de bun simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acoperă cementul, la dinții temporari cel mai adesea cementul acoperă smalțul. Pulpa dentară conține aceleași straturi, dar este sediul unor modificări regresive ce se instalează destul de precoce și interesează o bună parte din structurile pulpare: elementele fasciculate domină în detrimentul celor celulare, odontoblaștii suferă o degenerescentă vacuolară pe fondul de atrofie reticulară generalizată, se produce o calcifiere a structurilor pulpare. Vasele sunt dilatate, cu pereții îngroșați, iar fibrele nervoase sunt sediul unor fenomene degenerative. De aici rezultă o reducere marcată a capacității
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
agricultura spre noi și importante succese. Ne apropiem de domnul Tiberiu Păpădie, noul ministru secretar de stat al culturii de păioase, semincere, cactuși ornamentali și vaci cu stabulație europeană. Aveți vreun mesaj, Domnule Păpădie? Mesaj nu, că mi-au furat celularul. In schimb pot anunța că, într-o totală transparență, vom scoate la licitație semănatu, irigatu, udatu și plantatu, aho!, pardon, Alo? ... Mă sună Palatu. Palatul Victoria? Nu, palatul care e conacul, adică micuța și modesta locuință de serviciu a familiei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Păpădie. Suntem o familie de sacrificiu. Să revenim la cactuși. Credeți că vor da rezultate? Nu că cred, sunt convins. Până una alta am scăpat de soacră care a plecat cu tot cu fiică-sa, că de aia nici nu mai am celular. Pfiu! Uite că scrie aici că trebuie să mă grăbesc.Pa și poftim pentru ascultătorii dumneavoastră această pungă cu semințe de cactus și urările noastre de aho !... Ah !, o văd pe doamna domnișoară purtătoare de cuvânt a apelor fără de care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
greoaie era conversația. —Pari surprins. Doar știi că pe ecran îți apare identitatea celui care sună. —Piei, drace. În plus, de unde știi de la ce telefon vorbesc? —Tati? Mare prostie. —O, mda. Uită ce-am spus. Oricum, de ce mă suni pe celular sau cum îi spune? Ca de obicei, pornise cu stângul. — M-am gândit că o să te bucuri să primești felicitări de la fiica ta. — Cred că încă nu m-am obișnuit cu soneria asta. Nu-l folosești? Îți pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de pași pe aleea familiară din piatră, apoi rămase pe loc. Stătea la capătul aleii, la intersecția dintre Bates, Main și Dyke. Avea să-l sune pe Cavanaugh de pe celularul din buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-a venit să ascundă acest atac de Weber. Scoase aparatul argintiu, lucios. Arăta ca un detonator cu telecomandă dintr-un thriller. Reacționa exagerat. La primul semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să ne strecurăm mințile prin ceea ce iubim. Ce de lucruri am mai putea afla cu toții despre râul ăsta. Ce de locuri ar mai putea ieși să vadă apa. Stă toată noaptea treaz în cutiuța lui închiriată, cu creierul în flăcări. Celularul îi sună de două ori, dar nu răspunde. Se holbează la LED-ul roșu ca iadul al ceasului de pe noptieră, privind cum atârnă minutele. O să se ducă la Dedham Glen și o să ceară să-i vadă dosarul. Nu, n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care au deturnat avionul le spun tuturor că totul va decurge firesc, că nu vor decât ca avionul să aterizeze la Washington, D.C. Știți prea bine că nu este decât o minciună. În secret, pasagerii încearcă să dea telefoane de pe celulare. Frânturi legate de cele întâmplate la bordul celorlalte avioane încep să se transmită de la clasa întâi spre cabina piloților. Tipii ăștia au de gând să lase să se prăbușească avionul. Știrea înfiorătoare a momentului când știi că vei muri - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
persoane plecau, nici una dintre ele nu semăna cu Tolman. Tipul nu avea cum să plece, erau ... Se uită în spate exact la timp ca să îl vadă pe Tolman înaintând încet pe culoarul din mijloc. Puștiul se uita din nou la celular. — Șaizeci de miliarde în acest an. Două sute de miliarde, la anul. Cinci sute de miliarde, în cinci ani! Acesta este viitorul industriei noastre și aceasta este perspectiva pe care o oferim întregii umanități! Mulțimea se ridică brusc în picioare, ovaționându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
E ca și cum ar fi crescut, dintr-o dată. Este un miracol, nu crezi? Joshua? Mai ești acolo? — Sunt aici, spuse el, după o pauză. — Nu-i așa că-i un miracol? — Da, mamă. Un miracol. — L-am sunat pe Adam. Are un celular acum și a răspuns imediat. Și mi-a spus că tu ai făcut ceva care l-a ajutat. Ce i-ai făcut? — Nimic, mamă. Doar am avut o discuție. — A spus că i-ai dat ceva genetic. Un inhalator. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
locul lui obișnuit, la jumătatea tribunei și în lateral, ca și cum ar fi păstrat o oarecare distanță, pentru convorbirile sale private, de afaceri. Înclină din cap spre ceilalți spectatori regulați, bunici și slujnice hispanice, își scoase PDA-ul și își puse celularul pe genunchi. Își scoase stylusul și începu să-l apese pe PDA, ca și cum ar fi fost prea ocupat ca să se uite la fete. — Scuză-mă. Ridică privirea. O fată asiatică se așezase lângă el. N-o mai văzuse până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau etichete medicale: lupron, gonal-f, follestim. Medicamente de fertilitate. Ce făcea oare fata ei? Decise să nu-și sune soțul. S-ar fi enervat prea tare. În schimb, scoase celularul și formă numărul școlii. Capitolul 61 În birourile din Chicago ale doctorului Martin Bennett interfonul suna, dar doctorul nu-i dădea nici o atenție. Rezultatul biopsiei era mai rău decât se așteptase, mult mai rău. Își trecu degetele pe marginea hârtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Uneori trebuie să lucrez până târziu. Știi cum e. — Nu, nu știu. Pentru că eu nu sunt un mare bancher de investiții și fetele nu îmi fac cu ochiul, așa cum îți fac ție. Aaron, fratele cel mai tânăr, avocatul, vorbea la celular. Termină și îl închise. — Terminați, amândoi. Este aceeași conversație pe care o aveți din liceu. Ce e cu mama? Ceea ce ți-am spus la telefon, zise Ellis. Mă sperie. E zâmbitoare și fericită. Nu-i pasă de nimic. — Trei miare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
eram chiar așa. Dar niciodată nu sîntem la fel, de la o generație la alta, de la un an la altul... Fiecare cu vremea lui. Deși îmi pare că este o vreme perpetuă... perpetuum mobile... Că tot era vorba de telefoane mobile. Celulare. Ah, celularele... Ei, învățămîntul se duce de rîpă în țara asta... și grevele nu rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
așa. Dar niciodată nu sîntem la fel, de la o generație la alta, de la un an la altul... Fiecare cu vremea lui. Deși îmi pare că este o vreme perpetuă... perpetuum mobile... Că tot era vorba de telefoane mobile. Celulare. Ah, celularele... Ei, învățămîntul se duce de rîpă în țara asta... și grevele nu rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă ar reuși
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cap. Ieșea Într-adevăr În evidență, dar nu așa cum credea el. Roger făcu o pauză, Își drese vocea și spuse: — Doamne, Kitty, ai avut dreptate, dar nu a lăsat nimeni nici un cec. În acel moment Începură să-i sune ambele celulare. Răspunse. Kitty așteptă nerăbdătoare să termine, dar telefoanele sunară din nou. Mai stătu un minut, apoi se Îndepărtă. Roger se grăbi să termine convorbirea și porni În căutarea ei. — Îmi pare rău, dar Încerc să-mi vând cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ta. Așa mai vii de-acasă, gîndește Wakefield, arătîndu-i drumul oaspetelui său. — Să-ți aduc ceva de băut? Eu, unul aș cam avea nevoie de o tărie. Ce să fie? — Scotch, mîrÎie Diavolul, lăsîndu-se Într-un fotoliu molcuț de piele. Celularul din buzunarul lui Wakefield a tot vibrat cu intervenție, pe parcursul acestei ciudate Întîlniri. În timp ce pregătește băuturile, Își ascultă mesajele. Este unul de la agentul de prelegeri, care Îl imploră să accepte o apariție la jumătate din prețul obișnuit; prietenul lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o sorbire ce-i mai rămăsese din whiskey. — Tu ești ăla cu puteri supranaturale, tu să-l Închizi, explodează Wakefield, uitînd de bunele maniere. Îmi pare rău să te dezamăgesc, spune Diavolul cu obidă, dar nu am nici o putere asupra celularelor, computerelor, televiziunii prin cablu, comunicațiilor prin satelit și microundelor. Nu, pe bune, e adevărul adevărat. Pe vremuri, lucrurile erau mai simple, mai nostime. Aveam o existență frivolă și agreabilă, În calitate de personaj comic, Îndrăgit, cvasi-funcțional. Era grozav - literatură clasică, operă, balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]