481 matches
-
au refuzat, oarecum pe bună dreptate, căci nu există scop în lumea opacă. În aceasta pot exista bogăție, sărăcie, distracție etc., dar nu și bunăstare, într-un mod existențial "ecologic", spiritual. În tabla de valori transmoderniste se insistă pe: 1)centralitatea dialogului; 2)"bunăstarea" ca echilibru între parte și întreg; 3)gândire ecologică în diversitatea întregului; 4)prevalența interculturalului în locul multiculturalului; 5)autenticitatea ca trăire a adevărului în viață; 6)trecerea de la domnia faptelor logice la adevărul spiritual; 7)paradoxalul în locul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai intensă sau mai puțin intensă la diferiți stimuli, depinde de locul pe care atitudinea Îl ocupă În structura personalității. Cu cât o atitudine este mai centrală cu atât durata ei va fi mai mare, construcția ei mai solidă. 2) Centralitatea, generalitatea și integralitatea sunt alte trăsături ce caracterizează atitudinea și o deosebesc de celelalte procese și fenomene psihice. Atitudinile nu pot rămâne izolate. În mod obișnuit ele formează grupe sau subgrupe, sisteme sau subsisteme care Înglobează serii principale de atitudini
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de atitudini-valori devine motivator În structura personalității, permițându-i individului forme variate de comportament explicit. În cazul când masa atitudinilor este subordonată unei valori principale, se spune că individul posedă o orientare unică În viață.Atitudinile ocupă poziții variații de centralitate În sistemul sau subsistemul În care au fost integrate. Cele mai centrale posedă un grad mai Înalt de corelație, ceea ce face ca ele să fie mai rezistente față de schimbări. Rezistența atitudinilor centrale față de schimbări poate fi explicată pe baza următoarelor
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
reprezentărilor sociale a persoanelor cu deficiențe de auz: SURDITATE, LIMBAJ MIMICOGESTUAL, IZOLARE, AJUTOR, SUFERINȚĂ, COMPASIUNE. Cu toate acestea, este de presupus că acești termeni au o importanță destul de mare În delimitarea reprezentărilor sociale a persoanelor cu deficiențe de auz. Analiza centralității va lua În calcul și rezultatele grupate În tabelele categoriale. Prelucrarea asociațiilor prin gruparea categorială a datelor ne furnizează noi posibile interpretări mergând spre identificarea elementelor centrale ale reprezentării. Clasificarea termenilor arată capacitatea unor elemente de a organiza ansambluri de
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
grup sau a unei serii de obiecte dintr-o clasă (atitudinea pozitivă față de un profesor se extinde și asupra obiectului pe care îl predă). Atitudinile au o durată mai mare sau mai mică, fiind mai bine sau mai prost organizate. * Centralitatea, generalitatea și integralitatea sunt alte trăsături ce caracterizează atitudinea. Atitudinile ocupă poziții variate de centralitate în sistemul sau subsistemul în care au fost integrate. Cele mai centrale posedă un grad mai mare de corelație, ceea ce face ca ele să fie
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
se extinde și asupra obiectului pe care îl predă). Atitudinile au o durată mai mare sau mai mică, fiind mai bine sau mai prost organizate. * Centralitatea, generalitatea și integralitatea sunt alte trăsături ce caracterizează atitudinea. Atitudinile ocupă poziții variate de centralitate în sistemul sau subsistemul în care au fost integrate. Cele mai centrale posedă un grad mai mare de corelație, ceea ce face ca ele să fie mai rezistente față de schimbări. În ceea ce privește comportamentul, în dicționare și studii de specialitate se vorbește despre
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
durabile cu societatea. Mai mult, în urma primului scrutin democratic, din cele peste 100 de partide existente numai șase au devenit partide parlamentare. Conștentizând propria vulnerabilitate, partidele parlamentare au monopolizat scena politică, asigurându-și controlul asupra resurselor statului. În acest sens, centralitatea Parlamentului și rolul partidelor politice de principali actori ai perioadei de tranziție au devenit inseparabile. Principala consecință a acestui proces a fost însă accentuarea izolării partidelor politice de societate. Lipsa unor conexiuni cu segmente sociale distincte a condus la incapacitatea
Cartelizarea sistemelor de partide din Europa Centrală şi de Est: o analiză comparativă a cazurilor român şi maghiar. In: Competenţa politică în România by Silviu-Dan Mateescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1569]
-
Powell. În al doilea rând, anarhia internațională determină statele să se preocupe nu doar de supraviețuire și securitate, ci și de autonomie și independență, ele devenind astfel și mai sensibile față de câștigurile relative. O altă critică la adresa ipotezei neorealiste privind centralitatea câștigurilor relative îi aparține lui Duncan Snidal, care pune în discuție argumentul neorealist, potrivit căruia căutarea câștigurilor relative reduce serios șansele cooperării internaționale. Acest argument ar fi relevant cu precădere în condițiile unei bipolarități stricte a sistemului internațional, în care
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
modelul iconografic la Erwin Panofsky și tehnica montajului la Serghei Eisenstein. Sunt reluate și valorificate sensurile unor concepte, idei și orientări consacrate și recunoscute. Epocile, grupările, școlile, mișcările, generațiile, autorii se înscriu într-un orizont unic și gravitează în jurul unor centralități stabile. Contribuțiile Luciei Corrain și Annei Beyaert se raportează însă altfel la descendențe și continuități. Comentariile se plasează în câmpul de cercetare al unei altfel de istorii care problematizează decupajele, limitele, decalajele, specificitățile cronologice, formele singulare, relațiile posibile și dispersarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
desene circulare, adesea dominate de figura centrală a lui Hristos tronând sau a mielului mistic. Deci fereastra circulară reprezintă nucleul cosmosului, iar rolul său în organizarea fațadei schimbă diferite raporturi între sistemul compozițional centric și cel excentric. La Notre Dame centralitatea rozasei este relativ necontestată, dar în catedrala gotică mai târzie de la Reims mulțimea de geamuri și acoperișuri ascuțite din partea superioară introduce vectori excentrici ce perturbă puternic stabilitatea organizării în jurul centrului. Influența poziției rozasei asupra verticalei centrale poate fi observată, de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
astfel dispus în jurul farfuriei rotunde cu friptură de miel. Pardoseala goală din prim-plan, atenuând baza în versiunea proiectivă a tabloului, îi adună pe oaspeții cinei către mijlocul spațiului interior îngrădit și, prin aceasta, îi izolează net de ambianță. Totuși, centralitatea grupului rămâne incontestabilă. Deși colțurile camerei privite perspectival converg către un punct din planul frontal, percepția deplasează punctul de fugă mai departe. Perspectiva străpunge fundalul camerei, oferind o prezență palpabilă a unei panorame potențial nelimitate și tainice. Deoarece în forma
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poate căpăta alte nuanțe. Culoarea reprezintă jocul intim al imaginii în procesul reprezentării. Modul de folosire a culorii duce la identificarea anumitor stiluri artistice ale fotografiei. Narativitatea fotografiei este, în același timp, determinată și de un concept central care subminează centralitatea și singularitatea fotografiei, un determinator ontologic. Acest concept este numit de Roland Barthes punctum, ca idee uitată pe fundalul imaginii și care determină un studium al fotografiei. Pictorialismul a dus la copierea picturii prin intermediul unui anumit dispozitiv pentru a reda
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
constituționalistă. în august 1917, guvernul lui Karenski este dominat de faza republicană a Revoluției Franceze, așa cum s-a schițat ea în octombrie 1791 și caracterizată imediat după aceea de un climat de război* și de stare de asediu: polarizarea extremelor, centralitatea figurii dușmanului - dușmanul poporului - și a noțiunii de contrarevoluție*, obsesia complotului și a trădării, desemnarea suspecților. Tot atâtea teme și episoade reluate la nesfârșit de Lenin*, dar cărora el le accelerează etapele până la a le face să intre într-un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai notabilă fiind, în Kârgâzstan, „Revoluția lalelelor”, mișcare populară care, în martie 2005, l-a silit pe președintele Akaiev să fugă spre Rusia; dar locul i-a fost luat de Kurmanbek Bakiev care încearcă să reinstaureze un regim identic. Această centralitate prezidențială implică o concentrare a puterii, o guvernare prin decrete și un cult al personalității care capătă uneori dimensiuni megalomane: Saparmurad Nijasow a fost șeful guvernului, generalisim, președinte al partidului unic, cel mai mare filosof, cel dintâi poet al țării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Naturii și deducerea, de aici, a ceea ce este bun și sănătos pentru poporul german, Stalin are în sarcină interpretarea legilor Istoriei, pornind de la care elaborează maxime de acțiune aplicabile societății sovietice și mișcării comuniste internaționale. Arendt pune, apoi, în evidență centralitatea Ideologiei în sânul sistemului totalitar, natura ideocratică a acestuia. „Ideologia, scrie ea, este exact ceea ce pretinde că este: logica unei idei”: prin această formulă, Arendt subliniază faptul că retorica totalitară se caracterizează mai puțin prin conținutul ei, cât prin modul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
drept constructivism „neoclasic” și „postmodern” (vezi Ruggie, 1998), fie „de suprafață” și „profund” (vezi Wendt, 1999). Vom susține constructivismul realist în acest eseu, concentrându-ne asupra variantei neoclasice, deoarece este cel mai greu de argumentat. Constructivismul postmodern acceptă mai ușor centralitatea puterii în politică, iar puterea, după cum vom arăta mai jos, reprezintă conceptul central al realismului. Răspunsul postmodern, că realismul este inerent fundaționalist, va fi abordat ulterior, în secțiunea de față și în următoarea. Realism este termenul cel mai greu de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi utilă în analiza relațiilor internaționale; această critică va fi abordată mai jos. Pentru a argumenta că puterea este conceptul-cheie al realismului, trebuie să studiem definițiile existente, observând măsura în care ele depind, în cele din urmă, de propoziții despre centralitatea puterii în relațiile internaționale. Termenul realism a intrat în limbajul relațiilor internaționale în legătură cu nevoia de a studia politica mondială așa cum este ea în realitate, nu cum simțim că ar trebui să fie (vezi Schuman, 1933; Kirk, 1947; Morgenthau, 1948; Carr
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de 50 de ani care au trecut de când a fost publicată prima dată Politica între națiuni (Morgenthau, 1948), acest sâmbure de originalitate al definiției s-a pierdut ocazional. Dincolo de putere, definițiile contemporane conțin de obicei o combinație a următoarelor aspecte: centralitatea analitică a statelor, interesul lor de a supraviețui, primatul capacităților materiale și raționalitatea (pentru o trecere în revistă a definițiilor realismului, vezi Donnelly, 2000). Împreună, aceste elemente indică o descendență clară din conceptul realist de putere, dar deseori fără a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au putere; oamenii și instituțiile interne contează pentru că determină câtă putere vor avea statele și în ce fel va fi ea folosită. Presupunerea că statele au în comun interesul de a supraviețui derivă din premisa analizată mai sus - cea a centralității statului. Pentru teoria realistă, a presupune existența unui interes de a supraviețui este mai curând o generalizare decât o regulă categorică; statele neinteresate de propria supraviețuire probabil nu vor rezista într-o lume anarhică. În consecință, putem presupune că acele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În cuvintele lui Morgenthau (1985, p. 10), „politica externă ar trebui să fie rațională, ținând cont de scopurile sale morale și practice”. Astfel, ceea ce este deseori interpretat drept o presupunere de raționalitate este de fapt o prescripție, fundamentată pe ipoteza centralității puterii. Al patrulea concept, ipoteza primatului capacităților materiale, este uneori mai mult atribuit teoriei realiste de către criticii săi decât proclamat de realiștii înșiși (vezi, de exemplu, Kratochwil, 1984, p. 310; Wendt, 1999, p. 30). Este adevărat că realiștii se concentrează
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
raționaliști, cât și pentru criticii lor (vezi, de exemplu, Legro și Moravcsik, 1999; Wendt, 1999). Discuția anterioară implică faptul că puterea este un element central și comun al teoriei realiste. Dintre cele patru concepte incluse în definițiile contemporane ale realismului, centralitatea analitică a statelor și interesul de a supraviețui sunt derivate din accentul pus inițial de realism pe putere; al treilea concept, raționalitatea, sugerează de asemenea o concentrare asupra puterii, atunci când este utilizată în sensul realist, nu al teoriei alegerii raționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi realist.” (Wendt, 1999, pp. 96-97) Cu această idee, Wendt ar părea că previne utilitatea unei definiții generale a realismului, precum cea din eseul de față. Dar se poate argumenta că mulți dintre cei despre care Wendt consideră că acceptă centralitatea puterii, inclusiv neoliberalii și el însuși, în ultimă instanță, o resping. De exemplu, Moravcsik (1997, p. 531) îi include pe lista teoriilor liberale științifice pe susținătorii ideii păcii democratice 8. Concluzia logică a acesteia este că, dacă toate țările s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care nu cunoaște prea bine rolul puterii în relațiile internaționale. De pildă, într-un studiu recent al relației dintre postmodernism și feminism, Birgit Locher și Elisabeth Prügl (2001) laudă constructivismul pentru trăsăturile sale „transformative”, dar îl critică pentru că nu acceptă centralitatea puterii în construcția politicii internaționale. Această observație se aseamănă foarte mult cu critica realismului clasic față de idealismul liberal, cum că are prea mare încredere în capacitatea idealurilor de a se impune singure, fără putere, de a schimba lumea. Critica neorealistă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
n a l i z a d i s c u r s u l u i, corpusul însumează ansambluri discursive de dimensiuni mari, ce impun, în cele mai multe cazuri, instrumente de analiză informatice. Avînd în vedere particularitățile domeniului, în special centralitatea noțiunii de "discurs" (văzut ca intra- și extra-discurs), construirea și funcționarea corpusului nu poate fi, în analiza discursului, o simplă etapă metodologică. Constituirea corpusului antrenează de fapt o întreagă concepție asupra discursivității, asupra relației discursului cu instituțiile, devenind astfel o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
56. În sfârșit, descoperirea legăturilor cauzale între diverse fenomene istorice decurge din aplicarea principiului corelației. Acest principiu determinist, care presupune relativitatea și contingența și care unește toate evenimentele prin raportul cauză-efect, anulează orice abatere de la normalitate și, în consecință, unicitatea, centralitatea și universalitatea tainei Întrupării. Credința creștină și criticismul istoric, spune Troeltsch, nu pot fi conciliate, deoarece concepțiile lor asupra realității sunt complet divergente 57. Aceeași viziune tranșantă, însă din cealaltă tabără, o are și von Balthasar: "Întrucât Hristos nu poate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]