343 matches
-
nefericit, încît să pricepi fericirea și atât de rafinat, încît să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încît să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări. Proteic, polimorf, pe cât de centripet, pe atât de centrifugal, formele vieții să se combine în tine atât de multiplu și atât de complex, încît extazul pe care-l vei atinge să fie estetic, sexual, religios și pervers. A fi psiholog înseamnă a te învîrti în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultural, din fericire, are, în cazul său, fundament valoric". Adrian Dinu Rachieru " Păstrând mereu accente tradiționaliste, scrisul sentimental al poetului e pus neîncetat în situația ambivalentă de a răspunde concomitent, printr-un echilibru greu de menținut, chemării contradictorii a forțelor centripete și a celor centrifuge ale paradigmei promovate de confrații cernăuțeni din anii '70, tinzând în intenție spre nucleul generației, iar în invenție spre periferia ei. în cele opt volume ale sale primele editate la Ujgorod (Harpele ploii, 1981; Dreptul la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fond convergente. Aceste miteme și-ar găsi locul într-o structură mitică organică, în acel „scenariu” unitar și coerent de care aminteam, dacă ar putea fi stabilite principiile mitice care le gene- rează și le guvernează (5). în urma unui demers centripet - pornind de la un număr relativ mare de motive mitice diferite -, am încercat să delimitez coordonatele unui model de gândire arhetipală, pe care l-am numit convențional Ordine și Haos. Pentru mentalitatea mitică, Haosul nu dispare odată cu actul cosmogenezei. Tot așa cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
batante, care dau ritm spectacolului... Și despre copac, ca element central scenografic, Banu vorbește seducător, În stilu-i inconfundabil: „Copacul este răspunsul cultural dat unei absențe, Întrucît niciodată Kokkos nu a așezat un trunchi adevărat pe scenă.[...] Copacul este o valoare centripetă, pădurea -o valoare centrifugă. [...] Copacul, spre a-l parafraza pe Kokkos, vorbește despre Încrederea În teatru; ușa, despre bănuială”(p.140). CÎt despre scară...voi apela la povestirea lui Andrei Șerban, inclusă-n volum: lucrînd la Don Carlos, privind machete
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost adevăratul său inițiator. Vinea/Tzara: duplex poetic. Tendințe „centripete” și „centrifuge” O bună parte a poemelor lui Tzara au fost, după plecarea acestuia din țară, încredințate lui Ion Vinea, care le-a publicat - parțial - în Contimporanul și Clopotul, pentru a i le oferi apoi (împreună cu altele, rămase nepublicate) lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceștia denunță deopotrivă „pastișul” formelor occidentale, deplîngînd discontinuitatea și „minoratul” istoriei românești, lipsa unei limbi de circulație și lipsa unei tradiții culte autohtone. Dacă însă Fundoianu alege să depășească provincialismul/minoratul cultural, părăsind „colonia” românească pentru mult-visata Franță, Vinea optează - „centripet” - pentru stimularea orgoliului local „modernist”: „În ceea ce privește însă modernismul afirmat mai ales de la 1917 încoace, el e, colac peste pupăză, în contrast cu întreaga noastră literatură și artă de la 1800 încoace — e un modernism de EXPORT. Pentru întîia dată am dăruit ceva străinătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și că mai ales a luat alt drum, iarăși se înțelege”. Observațiile privind caracterul centrifugal, neunitar, dizarmonic, fragmentarist al poemelor, dominate de imagini autonome ce se anihilează reciproc, scot la iveală distanța între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor versurilor centrifugale și care, fiecare în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ingeniozitatea: au un stil mult prea înrudit, o expresie mult prea geamănă. De aceea vorbeam (...) de nevoia diferențierilor”. Observație, în linii mari, corectă... Căci tendinței centrifuge de „autonomizare” a imaginilor și a versurilor unele în raport cu celelalte îi corespunde o tendință centripetă de uniformizare colectivă, poemele autorilor de avangardă tinzînd să devină la limită interșanjabile. Într-un comentariu plin de justificate rezerve la adresa lucrării Anarhismul poetic de Const. Emilian (comentariu în care nu ezită, totuși, să salute prima abordare serioasă a liricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deja pregătit pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia Gîrceni din Moldova, stă mărturie). Spre deosebire de tendința centrifugă a personalității lui Tzara, la Ion Vinea avem însă de-a face cu o tendință centripetă: mai contemplativ și mai liric, temperament poetic elegiac înclinat spre reverii melancolice, rezervat față de elanurile „activiste”, demolatoare ale avangardelor europene, acesta va alege să rămînă în țară, unde va desfășura o activitate publicistică militantă pe linia unei stîngi independente. Distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță o urmează, în linii mari, pe cea propusă de către Ion Pop în studiile sale de sinteză... „integralistă” dedicate avangardei literare românești (Avangardismul poetic românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reflector prea puternic. N-aveam chef să ne uităm unul la altul, oximoronic: bucuroși și triști. Mai stai, i-am răspuns. Te anunț eu cînd o să... Ani în șir mă tot chemase la el: "Ai genul temporizărilor centrifuge, Ana. Insist centripet să vii". Nu-l refuzasem net: mi-ar conveni în septembrie; poate de Paști; s-ar putea ca la anu'... Da mi tempo. Îmi scrisese de la Veneția: "Să vii la vară, să vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
american reputat, cum este Lester Ward, declar�nd �n 1900 c? �n Fran?a, leag?nul acestei discipline, sociologia exercit? atrac?ia cea mai puternic? asupra claselor g�nditoare�! Oferta sociologic? r?m�ne totu?i heteroclit? ?i nici o for?? centripet? nu se exercit? �ntr-un mediu ce r?m�ne mai divizat că niciodat?. �n spatele acestei dezordini, relevatoare a unei harababuri mai profunde care afecta intelectualii, o linie de demarca?ie se afirma �ns??i efectele ei aveau s? fie
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
adevăr inconfortabil ce se cere asumat este cel al risipirii, al proiectelor cultivate scurt și pasional, apoi abandonate din varii cauze insurmontabile. Ceea ce Daniel Cristea-Enache vede ca fiind specific anilor '90, "epocă de decompresie și reconstrucție", când efortul creator funcționa centripet, orientat în prea multe direcții, caracterizează, de fapt, mai mulți intelectuali ale căror proiecte culturale importante au încremenit în fașă. Dan C. Mihăilescu oferă o sinteză a acestui proces: "De unde consecvență, dacă la toate răspântiile carieri se ivea matematic un
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sine, ci transformat într-un vehicul de acțiune existențială. Procedeul se observă încă din Xilofonul și alte poeme, unde poemul titular fixează una din strategiile predilecte ale autoarei, aceea de a atrage fragmentele eteroclite care plutesc la suprafață în vârtejul centripet al obsesiei. Cea mai reușită piesă din volum este Plicty, „o radiografie ingenioasă a stării de spleen” (Nicolae Manolescu). Textul constituie în același timp o provocare și un experiment: polifonic și intertextual (procesând atât fragmente livrești, cât și frânturi din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
legături de sânge și sociopsihologice de mare intensitate (buget monetar, structura de roluri și putere, procese psihoemoționale), familia apare ca un sistem puternic integrator, ea fiind sensibilă la seismele și crizele societalului. În asemenea situații, se polarizează două tendințe: cea centripetă, de solidarizare a membrilor familiei, funcția protectoare față de presiunile exterioare accentuându-se; cea centrifugă, când modificările bruște din mediul social extern produc bulversări și în cel familial, antrenând dezintegrări totale sau parțiale. Respectivele tendințe sunt prezente ca tipuri de reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
funcția protectoare față de presiunile exterioare accentuându-se; cea centrifugă, când modificările bruște din mediul social extern produc bulversări și în cel familial, antrenând dezintegrări totale sau parțiale. Respectivele tendințe sunt prezente ca tipuri de reacții ale diferitelor familii (unele reacționează centripet, altele centrifugal), dar pot fi detectate ca forțe contradictorii în același mediu familial. Perioada de schimbări radicale, de tranziții și reforme, dar și de confuzii pe care societatea românească le cunoaște în prezent se repercutează din plin și asupra grupului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la organizarea suprafeței semnifică ceva. Verticalele exprimă un sens, orizontalele altul, oblicele își modifică semnificația după direcția, orientarea și unghiul pe care-l fac cu liniile orizontale și verticale. Cu totul alt sens au curbele și contracurbele, care adună compoziția centripet sau o împrăștie centrifug. Prin dialog sau suprapunere de curbe se realizează dinamica imaginii, o dinamică mai calmă, mai blândă față de dinamica oblicelor. Unitatea de structură compozițională constă în știința, în capacitatea de a grupa și asocia formele în familii
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și Engels erau interesați cu precădere de modurile de producție, conflictul de clasă, revoluția politică și socială precum și de unificarea sub aspect tehnologic a rasei umane. Lucrările lor au dat naștere la întrebări cheie privind tensiunea dintre forțele centrifuge și centripete în societățile capitaliste. Acestea s-au concentrat asupra legăturilor naționale care îi țineau pe membrii societăților moderne împreună și îi separau de restul rasei umane; au analizat ceea ce considerau a fi slăbirea legăturilor naționale din cauza globalizării capitaliste, recunoscând totodată rezistența
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o tendință sincronă ce conferă anumite trăsături similare unor opere, autori, teme ori procedee din spații culturale diferite. Lovinescu vede în sincronism "acțiunea uniformizantă a timpului în elaborațiile spiritului omenesc". Cu alte cuvinte, sincronismul exprimă o tendință unificatoare și integratoare, centripetă și nu centrifugă, tendință ce face ca manifestările artistice, literare, culturale, în genere, ale unei perioade să fie consonante: "Sincronismul înseamnă, după cum am spus, acțiunea uniformizatoare a timpului asupra vieții sociale și culturale a diferitelor popoare între dânsele, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acum am discutat interacțiunea dintre privitor și lucrarea contemplată doar în termenii poziției lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca ispititoare în artele Antichității și Renașterii. Gestul stereotip al acelei Venus Pudica și protejându-și sexul pe care și-l dezvăluie are încă ecouri în secolul al XIX-lea în gestul hotărât al Olimpiei lui Manet - un vector contractor, centripet, opunându-se expunerii ostentative a corpului. Ne referim iarăși la cele două figuri aparținând lui Munch (vezi figura 79). Ele ne supun privirii puncte nodale izbitor de puternice, care conferă pondere celor doi centri principali ai corpului prin acoperirea sânilor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
există o ambiguitate în raportul dintre trunchi și membre. Volumul torsului poate fi privit ca bază și agent central al acțiunii, trimițându-și impulsurile executorii către extremități. Aceasta reprezintă versiunea centrifugală a dinamicii corpului. În schimb, din punct de vedere centripet, capul fiind centrul gândirii și controlului, este cel care pare că transmite corpului propria decizie. Tot astfel și mâinile pot iniția mișcările brațelor. Muzeele regale de arte frumoase, Bruxelles 146 | Forța centrului vizual În Moartea lui Marat de David (figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ceilalți are ca răspuns nu numai înțelegerea, aprobarea, bunăvoința, ci și modificarea favorabilă a moralului întregului colectiv din care facem parte”. În același context, V. Pavelcu precizează: „Simpatia, afecțiunea, iubirea reprezintă forța centrifugă a personalității care se dăruiește și forța centripetă a partenerului care absoarbe, într-un contact sufletesc, hrana afectivă oferită de un altul, hrană care înseamnă acceptare, prețuire, cooperare, solidarizare, înseamnă substanță care alimentează sentimentul stabilității și echilibrului, este puntea spre conștiința de «noi». Numai pe baza unei reexaminări
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității, declanșată doar în aparență de erotica întunecată. Toate înfățișările pe care ia, într-un neostoit elan de întregire a ființei, anima descrisă în carte de la "fecioara în haine albastre/ cu pecețile purtate/ la vedere-n nerușine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
microtubul. Microtubulii se asociază cu reticulul endoplasmic rugos prin intermediul kinezinelor motorii (proteine cu funcție contractilă ce determină deplasarea reticulul endoplasmic rugos din apropierea nucleului către periferie) și cu aparatul Golgi, prin intermediul dineinelor (proteine cu funcție ATP-azică ce furnizează enzime pentru deplasarea centripetă a aparatului Golgi). „Citoplasma” (privită cu decenii în urmă ca un mediu proteic omogen) este concepută în prezent ca un sistem de microdomenii în care difuziunea este restrictivă. Un astfel de domeniu poate cuprinde sistemul ierarhizat de semnalizare al Ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]